Archives for October 2025

SCOPUL LECȚIEI: să facem un rezumat al contextului istoric al pasajului din Ieremia 38, să explicăm punctele de vedere și motivațiile persoanelor implicate și să identificăm nevoile specifice ale unui om care are nevoie de salvare spirituală sau fizică.

TEXTUL LECȚIEI: Ieremia 38:7-13

VERSETUL DE AUR: „Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate din groapă pe prorocul Ieremia până nu moare!” (Ieremia 38:10)

CONTEXTUL LECȚIEI:  

Zedechia a fost ultimul împărat al lui Iuda înainte de distrugerea Ierusalimului în anul 586 î.Cr. În 597 î.Cr., regele Nebucadnețar al Babilonului a cucerit Ierusalimul. L-a dus în robie pe regele de atunci — Ioiachin — la Babilon, împreună cu familia regală, dregătorii curții, șapte mii de ostași viteji și alți cetățeni de seamă (2 Împărați 24:14–16). Nebucadnețar l-a așezat în locul lui pe unchiul de douăzeci și unu de ani al lui Ioiachin, schimbându-i numele din Matania în Zedechia, nume care înseamnă „Domnul este drept” (24:17). Însă Zedechia nu L-a cinstit pe Domnul.

Relația lui Zedechia cu prorocul Ieremia a fost una complicată. Pe de o parte, Zedechia l-a consultat pe Ieremia și l-a rugat să se roage pentru el (Ieremia 37:3). Își dorea „un cuvânt din partea Domnului” și părea să aibă încredere în proroc (37:17). Dar nu-i plăcea ceea ce i se spunea. A refuzat să se smerească și să ia aminte la mesajul lui Ieremia (2 Cronici 36:12).

Chiar și sub presiune, Ieremia a îndemnat la supunere în fața babilonienilor pentru a salva cât mai multe vieți (Ieremia 38:2–3). Aceasta a dus la acuzații de trădare și la întemnițarea lui (37:11–16). O audiență ulterioară cu regele i-a adus o vreme un tratament mai blând (37:17–21). Totuși, vrăjmașii lui Ieremia au complotat din nou cu regele Zedechia ca prorocul să fie ucis (38:4–6; compară cu 26:11). Ieremia prorocise de multă vreme pieirea Ierusalimului, și nu era pentru prima dată când susținea fățiș capitularea (vezi 27:11). Un împărat din Ierusalim făcuse chiar acest lucru cu câțiva ani înainte (2 Împărați 24:12).

În cele din urmă, Ieremia era văzut ca o amenințare la adresa intereselor liderilor lui Iuda și ai Ierusalimului, întrucât le stătea mereu împotrivă, mustrându-le atitudinile și practicile. Un exemplu este critica sa la adresa reînrobirii unor sclavi eliberați (Ieremia 34:8–22), fapt ce încălca Legea lui Moise (compară cu Exod 21:2–6; Deuteronom 15:12). Toate acestea au culminat cu aruncarea lui într-o groapă, unde urma să moară încet de sete și de foame — cea mai aspră pedeapsă întâlnită până atunci (Ieremia 38:1–6).

STRUCTURA LECȚIEI:

1. Necazul lui Ieremia (Ieremia 38:7-10)

• Observat de un apropiat (v. 7-9)
• Chemat de împărat (v. 10)

2. Salvarea lui Ieremia (Ieremia 38:11-13)

• Ebed-Melec sare în ajutor (v. 11)
• O soluție creativă (v. 12-13)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. Isus spune că „inima” este locul de unde pornesc gândurile rele (Matei 15:19). De ce ajungem uneori să facem ceea ce este bine, dar din motive greșite?
2. Ți s-a întâmplat vreodată să îți fie greu să oferi ajutor cuiva aflat la ananghie? Ce anume a făcut situația dificilă? Care ar fi un mod practic în care ai putea împlini o nevoie fără ca acest lucru să fie observat sau recunoscut?
3. De ce crezi că Ebed-Melec și-a asumat un risc atât de mare pentru a-i salva viața lui Ieremia?
4. Compară felul în care Dumnezeu l-a ocrotit pe Ebed-Melec aici cu felul în care a fost cruțată Rahav în Iosua 6:22–23. Ce anume din caracterul lui Dumnezeu se descoperă prin aceste două relatări?

APLICAȚII PRACTICE:

Povestea lui Ieremia, a lui Zedechia, a dregătorilor complotiști și a lui Ebed-Melec ne învață mai multe lecții. Pentru Ieremia, ca și pentru mulți dintre prorocii lui Dumnezeu, sarcina de a transmite cu acuratețe cuvântul Domnului a fost un drum anevoios. Însuși Isus avea să meargă mai târziu la Ierusalim și să se confrunte cu împotrivire de moarte, asemenea prorocilor din trecutul lui Israel (vezi Matei 23:37). Isus îi avertizează pe cei care doresc să fie ucenicii Săi că și ei vor înfrunta opoziție și vor fi chemați să „își ia crucea” pentru a-L urma (Matei 16:24). În exemplul lui Zedechia putem vedea urmările lașității și ale preocupării exclusive pentru imaginea publică, în locul căutării adevărului. Planurile lui Dumnezeu au dat peste cap acțiunile egoiste ale nobililor din Ierusalim, dar un împărat drept ar fi trebuit să intervină pentru a-l proteja pe Ieremia și pentru a asculta mesajul lui Dumnezeu.

Ebed-Melec este un exemplu de salvator curajos, care și-a riscat bunăvoința propriului stăpân pentru a salva viața slujitorului lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a răspuns credincioșiei acestui om, ocrotindu-l în mijlocul unui câmp de război. Dumnezeu Se arată credincios față de oameni, lucru care devine cu atât mai evident în situațiile disperate (vezi Iosua 6:22–23; 1 Samuel 23:26–29; Rut 4:13–17).

„Salvatorii” de astăzi pot veni sub forma unor profesioniști cu echipamente și pregătire de ultimă generație. Atunci când cineva are nevoie de o salvare fizică, suntem învățați să apelăm la serviciile de urgență. Dar există multe alte ocazii în care credincioșii pot împlini mici acte de izbăvire unii pentru alții: oferind sprijin financiar, îngrijind copii sau stând alături de cei care trec prin tragedii și pierderi. Un salvator credincios nu trebuie să renunțe. Ebed-Melec și-a riscat poziția privilegiată și poate chiar viața pentru a-l confrunta pe rege la poartă și a organiza izbăvirea lui Ieremia. A făcut ceea ce era drept pentru cineva care avea nevoie de ajutorul lui și nu și-a întors privirea în altă parte.

SCOPUL LECȚIEI: să aflăm cele două situații în care Ieremia 31:31-34 este citat în Noul Testament, să creăm o concordanță între Ieremia 31:29-30 și Exodul 20:5; 34:7 și să observăm lucrarea Duhului Sfânt care ne ajută să conștientizăm păcatul și să renunțăm la pofte pentru a-L iubi pe Dumnezeu cu credincioșie.

TEXTUL LECȚIEI: Ieremia 31:29-34, Ioan 1:17

VERSETUL DE AUR: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:33b)

CONTEXTUL LECȚIEI: 

Cartea prorocului Ieremia se prezintă mai degrabă ca o colecție de episoade decât ca o cronologie liniară a slujirii lui. De pildă, episodul care începe în Ieremia 32:1 are loc după cel din capitolul 36. Așadar, nu ar trebui să ne mire atunci când tonul și conținutul se schimbă brusc, de la un subiect la altul. Întâlnim un astfel de salt chiar la începutul capitolului 30.

Felul în care Ieremia și-a rânduit mesajele i-a determinat pe unii să numească Ieremia 30–33 „Cartea mângâierii,” deoarece tema ei aduce speranța că robia babiloniană nu este cuvântul final. Textul de astăzi ne poartă chiar în inima acestei cărți. În timp ce îl studiem, trebuie să avem în vedere modul în care se așază în contextul mai larg: Dumnezeu a promis că îi va face din nou pe exilați poporul Său (Ieremia 30:22), că îi va întoarce în țara lor (32:41) și că va întări din nou, pentru totdeauna, dinastia lui David, așa cum făcuse la început (30:9; 33:15–26).

Tema generală a Cărții mângâierii este: „Voi aduce înapoi robia lor” (Ieremia 32:44; vezi și 30:3, 18; 33:7, 26). De asemenea, tema legământului — „Voi veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru” — este repetată (30:22; vezi și 31:1; 32:38). Rana care părea de nevindecat (30:12, 15) putea fi tămăduită numai de Domnul (30:17). Capitolul 31 înfățișează restaurarea viitoare ca pe un timp de mari binecuvântări, când tânguirea se va preface în bucurie (31:13).

STRUCTURA LECȚIEI:

1. Schimbarea atitudinii (Ieremia 31:29-30)

• O zicală veche (v. 29)
• O nouă realitate (v. 30)

2. Schimbarea legământului (Ieremia 31:31-34)

• De ce este necesar (v. 31-32)
• De ce este deosebit (v. 33-34)

3. Schimbarea mijlocitorului (Ioan 1:17)

• Legea (v. 17a)
• Har și adevăr (v. 17b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. Ce consecințe din viața ta ai fost ispitit să pui pe seama păcatului unei generații trecute sau al unui membru al familiei?
2. În ce împrejurări îți este cel mai greu să îți asumi responsabilitatea pentru propriile fapte?
3. Cum te simți când te gândești că păcatele pe care tu le porți mereu în amintire sunt cele pe care Dumnezeu le-a șters din memoria Sa?
4. Cum îți influențează convingerea că ești iertat felul în care te privești pe tine însuți și modul în care te relaționezi cu ceilalți?

APLICAȚII PRACTICE:

Mulți creștini care își citesc cu credincioșie Biblia se confruntă cu dificultatea de a înțelege ce să facă cu poruncile și rânduielile pe care le întâlnesc în Vechiul Testament. Pentru că noi credem în inspirația și valoarea întregii Scripturi, trebuie să luăm în serios aceste pasaje. Profeția din Ieremia 31 ne ajută să privim în perspectivă și alte părți ale Vechiului Testament. Legea lui Moise a descoperit voia lui Dumnezeu pentru poporul Israel și, în același timp, a dezvăluit multe lucruri despre natura și caracterul Lui. Din perspectiva lui Ieremia vedem că acest legământ dintâi nu a funcționat pentru Israel. Nu pentru că Dumnezeu ar fi eșuat, ci din pricina neascultării poporului. În cele din urmă, Israel a fost pedepsit prin distrugerea Ierusalimului și a templului, urmată de robia în care a fost dus.

Noul legământ despre care vorbește Ieremia reprezintă un nou început pentru omenire. El nu îi definește pe cei care aparțin de el prin supunerea față de lege, ci prin faptul că au experimentat harul iertării prin ispășirea adusă de Isus pentru păcatele noastre.

Ca părtași ai noului legământ, avem multe de învățat din cel vechi, dar ne bucurăm de realitatea noului legământ. Ceea ce prorocii au căutat cu stăruință, noi trăim astăzi (1 Petru 1:10–11).

SCOPUL LECȚIEI: să identificăm invitația cu privire la vin și să-i răspundem, să facem deosebirea între decizia de a se abține de la vin și alte decizii similare și diferite din alte pasaje scripturale și să ne gândim la o tradiție care se poate hotărî în familie, cu ajutorul căreia membrii familiei să rămână credincioși poruncilor lui Dumnezeu.

TEXTUL LECȚIEI: Ieremia 35:5-11

VERSETUL DE AUR: „…căci ei nu beau vin până în ziua de azi și ascultă astfel de porunca tatălui lor.” (Ieremia 35:14b)

CONTEXTUL LECȚIEI:

Lecția de astăzi este a treia dintr-o serie de cinci din cartea prorocului Ieremia. Contextul general este același ca și în celelalte lecții: slujirea profetică a lui Ieremia, întinsă pe patruzeci de ani, a avut menirea de a avertiza poporul lui Iuda cu privire la judecata lui Dumnezeu ce urma să vină prin mâna babilonienilor. Aceasta avea să se întâmple din pricina păcătoșeniei și a răzvrătirii iudeilor împotriva Domnului.

Textul biblic pentru lecția de astăzi consemnează evenimente care au avut loc „pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda,” adică între anii 609–598 î.Cr. (Ieremia 35:1). Pentru a înțelege semnificația acestui interval, trebuie să îl privim în contextul mai larg al celor trei repere cronologice de presiune babiloniană asupra Palestinei. Acestea sunt anii 605, 597 și 586 î.Cr., ani în care iudeii au fost duși în robie în etape succesive (2 Împărați 24:1, 12; 25:1–21). Referirea din Ieremia 35:11 la strămutarea unei familii la Ierusalim din pricina incursiunii babiloniene indică faptul că este vorba despre invazia din anul 605 î.Cr.

Acelea au fost, într-adevăr, vremuri tulburi. Din punct de vedere omenesc, se dădeau lupte pentru putere între marile imperii ale Asiriei și Babilonului. Ninive, capitala Asiriei, a căzut în anul 612 î.Cr. Victoria Babilonului în bătălia epică de la Carchemiș, din 605 î.Cr. (Ieremia 46:2), a însemnat sfârșitul unui asupritor doar pentru ca altul să îi ia locul. Cum să ne mire atunci că Ieremia s-a simțit nevrednic de sarcina lui (1:6)?

Întâmplarea relatată în textul de astăzi a avut loc cam la jumătatea celor patruzeci de ani în care Ieremia s-a străduit să-i convingă pe cei din poporul lui Dumnezeu să se pocăiască de răutatea lor și să se întoarcă la Domnul. Printre aceste strădanii s-au numărat și câteva mijloace vizuale de învățătură, poruncite de Dumnezeu și foarte grăitoare: o cingătoare de in murdară (Ieremia 13:1–11), o vizită la casa olarului (18:1–11) și purtarea unui jug improvizat pentru a simboliza supunerea față de Babilon (27:1–7). Textul biblic de astăzi consemnează încă un asemenea mijloc vizual prin care Ieremia a încercat să atingă inima unui popor tot mai rătăcit.

O notă de subsol: Ieremia 35:3 menționează pe „Iaazania, fiul lui Ieremia,” dar acesta nu este prorocul Ieremia (a se compara Ieremia 1:1 cu 35:3).

STRUCTURA LECȚIEI:

1. Obiceiuri străvechi (Ieremia 35:5-6)

• Oferirea vinului (v. 5)
• Refuzarea vinului (v. 6)

2. Ascultare deplină (Ieremia 35:7-10)

• Fără case sau recolte (v. 7)
• Fără abateri (v. 7-10)

3. O mutare necesară (Ieremia 35:11)

• Evitarea oștirilor (v. 11a)
• Adăpost la Ierusalim (v. 11b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. Gândește-te la un moment recent în care convingerile tale adânc înrădăcinate au fost puse la încercare. Privind înapoi la acea situație, cum ar fi fost Dumnezeu onorat sau dezonorat dacă ai fi acționat altfel?
2. Care sunt exemple de tradiții sau obiceiuri pe care le-ai moștenit de la familia ta? Sunt toate obiceiuri aducătoare de rod sau sunt și unele cu potențial dăunător?
3. Ce anume din faptul că ești creștin te face să simți că „te deosebești” de ceilalți pe care îi cunoști?
4. Ce fel de împrejurări ar justifica schimbarea unei tradiții sau a unui obicei păstrat de multă vreme?

APLICAȚII PRACTICE:

Tradițiile sunt o sabie cu două tăișuri. Adesea chiar cuvântul „tradiție” poartă o conotație negativă. Poate fi asociat cu o practică demodată, depășită, de care oamenii se agață fără a se mai gândi, sau gândindu-se foarte puțin, la semnificația ei. Facem un anumit lucru într-un anumit fel doar pentru că „așa am făcut întotdeauna.” Într-un sens pozitiv însă, tradițiile ne pot ajuta să nu repetăm greșelile trecutului, în timp ce umblăm în ascultare credincioasă de poruncile Domnului.

Deși tradițiile recabiților nu sunt menite să fie urmate de noi astăzi — la fel cum nu erau obligatorii pentru toți oamenii din vremea aceea — exemplul lor de credincioșie trebuie să rămână o inspirație. Spre deosebire de israeliți, care trăiau în păcat și nu s-au pocăit de căile lor rele, recabiții au trăit în ascultare de îndemnurile tatălui lor, Ionadab, îndemnuri care nu contraveneau Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca și noi să urmăm exemplul lor atunci când vine vorba să luăm aminte la Cuvântul lui Dumnezeu și să umblăm în ascultare credincioasă față de felul în care ne-a chemat El să trăim.

SCOPUL LECȚIEI: să spunem ce a poruncit Dumnezeu poporului atunci când i-a scos din Egipt, să deosebim între activitățile zilnice ale iudeilor și închinarea lor de la templu și să formulăm un mesaj prin care ne exprimăm recunoștința față de Dumnezeu pentru că ne-a scăpat dintr-o perioadă de încercări.

TEXTUL LECȚIEI: Ieremia 7:1-11, 21-23

VERSETUL DE AUR: „Ci iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultați glasul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veți fi poporul Meu; umblați pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiți fericiți!’.” (Ieremia 7:23)

CONTEXTUL LECȚIEI:

Așa cum am menționat săptămâna trecută, capitolele 7 și 26 din cartea lui Ieremia par să descrie același eveniment, numit uneori „Predica din Templu”. Acesta are loc la scurt timp după moartea împăratului Iosia, căzut într-o bătălie împotriva egiptenilor în anul 609 î.Cr. (2 Împărați 23:29). Diferite indicii sugerează că mesajul lui Ieremia din lecția de astăzi a fost rostit la începutul domniei împăratului Ioiachim (inițial numit Eliachim), fiul lui Iosia (Ieremia 1:3; 26:1). Ioiachim fusese instalat de faraonul Neco ca domn vasal, obligat să plătească un tribut apăsător Egiptului (2 Împărați 23:34–35). Ioiachim a domnit timp de 11 ani, dar a fost în cele din urmă dus în robie la Babilon, după ce s-a răzvrătit împotriva lui Nebucadnețar (2 Cronici 36:5–6). Influența sa negativă reiese din cele aproape douăzeci de menționări ale numelui său în cartea lui Ieremia.

Ca profesie, Ieremia a fost preot și a locuit în satul Anatot (Ieremia 1:1), la aproximativ cinci kilometri nord-est de Ierusalim. În ceea ce privește chemarea sa ca profet, vezi lecția de săptămâna trecută. O călătorie din Anatot până la templu i-ar fi luat cam o oră. Lucrul acesta înseamnă că, în rolul său de proroc, i-ar fi fost ușor să ajungă repede la templu și să transmită un mesaj din partea Domnului.

STRUCTURA LECȚIEI:

1. Introducerea mesajului (Ieremia 7:1-2)

• Necesar pentru proroc (v. 1-2a)
• Necesar pentru popor (v. 2b)

2. Nevoia unei schimbări (Ieremia 7:3-4)

• Soluția corectă (v. 3)
• Soluția greșită (v. 4)

3. Rezultatele dorite (Ieremia 7:5-7)

• Fiți drepți (v. 5)
• Nu asupriți (v. 6a)
• Nu vă închinați idolilor (v. 6b)
• Locuiți țara aceasta (v. 7)

4. Demascarea ipocriziei (Ieremia 7:8-11, 21-23)

• Încredere greșit plasată (v. 8)
• Păcat și idolatrie (v. 9)
• Autoamăgire (v. 10-11)
• Jertfe deșarte (v. 21-23)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. Ce îi face pe oameni să creadă sau să își pună încrederea în minciuni? Cum se poate proteja poporul lui Dumnezeu împotriva credinței în neadevăruri?
2. De ce este atât de ușor să ne justificăm comportamentul păcătos?
3. Care sunt modalitățile prin care creștinii pot săvârși fapta potrivită, dar să nu aibă atitudinea lăuntrică potrivită?
4. Care sunt lucrurile pe care le socotești nepotrivite pentru un loc dedicat închinării?

APLICAȚII PRACTICE:

Asemenea celor ce au ascultat „Predica din Templu” a lui Ieremia, creștinii au fost adesea înclinați să-și pună încrederea în lucruri trecătoare. Biserici locale se ridică și cad în fiecare comunitate. Predicatorii și învățătorii puternici nu dăinuie pentru totdeauna. Clădirile glorioase, odinioară pline de închinători, pot ajunge să fie transformate în apartamente sau cluburi de noapte. Cum ne putem feri de a ne încrede în cele pământești și vremelnice?

Falsa soluție de care se agățau ascultătorii originali ai predicii lui Ieremia era o mantra goală de semnificație: „Templul Domnului! Templul Domnului! Templul Domnului!” Ei vedeau clădirea însăși ca pe un fel de talisman sau amuletă aducătoare de noroc. Au refuzat să înfrunte realitatea divină chiar și după distrugerea templului (Ieremia 44:17–18).

Temele de bază ale apelului lui Ieremia rămân valabile și astăzi. Domnul dorește o relație bazată pe ascultarea noastră de bunăvoie, nu pe ritualuri nesincere. Domnul dorește o închinare izvorâtă din inimi sincere, nu doar aparențe de evlavie exterioară. Deși Ieremia a murit acum 25 de secole, mesajul lui este atemporal. Este înțelept să-i ascultăm chemarea de a auzi glasul Domnului și de a răspunde cu pocăință și ascultare.

SCOPUL LECȚIEI: să trecem în revistă contextul chemării lui Ieremia, să deosebim între reacția lui Ieremia la chemarea lui Dumnezeu și reacția lui Isaia la propria sa chemare și să ne formulăm un plan de încurajare a lucrării congregaționale fără discriminare pe criterii de vârstă.

TEXTUL LECȚIEI: Ieremia 1:6-10; 26:8-15

VERSETUL DE AUR: „Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toți aceia la care te voi trimite și vei spune tot ce-ți voi porunci.” (Ieremia 1:7)

CONTEXTUL LECȚIEI:

Lucrarea profetică a lui Ieremia a început în anul 627 î.Hr., la aproximativ 70 de ani după Isaia. El a fost preot la Anatot (Ieremia 1:1), deci provenea din seminția lui Levi și era o persoană educată. În acea perioadă a murit ultimul mare împărat asirian, ceea ce a pus capăt dominației acestei națiuni nemiloase asupra poporului Israel. Dar alte amenințări străine au ajuns să stăpânească Iuda: mai întâi Egiptul, apoi Babilonul. Toate acestea au culminat în anul 586 î.Cr., când oștile împăratului babilonian Nebucadnețar au cucerit Ierusalimul și au distrus atât zidurile cetății, cât și templul (vezi 2 Împărați 25:1, 8–11).

Cariera lui Ieremia s-a întins pe durata domniilor ultimilor cinci regi ai lui Iuda, înainte de această catastrofă. Ieremia este cunoscut ca „Prorocul plângerii”. Numele lui a contribuit la formarea termenului „ieremiadă”, care desemnează o plângere, tânguire împotriva potrivnicilor. Ieremia este creditat ca autor al cărții care îi poartă numele, precum și al cărții Plângerile.

STRUCTURA LECȚIEI:

1. Chemat la prorocie (Ieremia 1:6-10)

• Obiecția lui Ieremia (v. 6)
• Răspunsul Domnului (v. 7-8)
• Trimiterea lui Ieremia (v. 9-10)

2. Condamnat la moarte (Ieremia 26:8-9)

• Mesaj nedorit (v. 8)
• Gloata neîmblânzită (v. 9)

3. Hotărât să vorbească (Ieremia 26:12-15)

• O făgăduință sigură (v. 12-13)
• Un avertisment aspru (v. 14-15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. Îți amintești un moment în care te-ai îndoit că ești capabil să faci ceva ce ai simțit că Dumnezeu îți cere să faci?
2. Când a reprezentat frica o piedică în a asculta de îndrumarea lui Dumnezeu în viața ta?
3. În ce fel ar putea Dumnezeu să folosească slujirea unei persoane pentru a aduce altora atât mustrare, cât și binecuvântare?
4. Când ai fost martor la cineva batjocorit sau amenințat pentru că a făcut ceea ce era drept? Cum ai putea învăța din exemplul unor astfel de oameni să trăiești cu încredere și curaj în propria ta viață?

APLICAȚII PRACTICE:

Ieremia a știut încă de la o vârstă fragedă că ascultarea de chemarea Domnului avea să fie dificilă, chiar periculoasă. Mesajele lui despre distrugerea viitoare urmau să fie nepopulare printre conducătorii Ierusalimului și aveau să întoarcă poporul împotriva lui. Totuși, el a vestit cu credincioșie aceste cuvinte grele, chiar cu riscul propriei vieți. 

Astăzi, poate că nu ești chemat să transmiți cuvintele lui Dumnezeu elitelor din poziții de putere în societate. Rolul tău poate fi limitat la biserică, familie, școală sau locul de muncă. Cu toate acestea, a spune adevărul poate provoca emoții puternice la fel ca în vremea lui Ieremia. La fel ca în cazul lui, această chemare poate veni încă de la o vârstă tânără. Lucrările de a spune adevărul și de slujire nu sunt doar pentru credincioșii maturi.

Ce te împiedică să îți asumi o slujire mai activă pentru Domnul? Crezi că ești prea tânăr? Prea lipsit de experiență? Crezi că ești prea bătrân? Crezi că nu cunoști Biblia suficient de bine? Crezi că ești prea ocupat? Ești descurajat de teama de respingere?

Ieremia probabil că a simțit multe dintre aceste lucruri. Ar fi putut să ducă o viață respectabilă ca preot, bucurându-se de liniștea stabilă a unui sat mic. Dar Domnul avea alte planuri pentru el. A fost chemat să fie purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, vestind judecata Sa elitelor din țara lui și chiar marilor popoare din vremea sa. Deși nu a căutat și nici nu a dorit această responsabilitate, el a împlinit-o cu credincioșie. Fie ca și noi să urmăm exemplul curajosului Ieremia în chemările la slujire pe care Domnul le adresează fiecărui creștin.