Archives for May 2023

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim de obiecțiile lui Anania și de răspunsul Domnului din textul de azi, încercând să înțelegem planul lui Dumnezeu cu Saul. 

TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 9:9-17

VERSETUL DE AUR: Faptele Apostolilor 9:17

„Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.””  – Faptele Apostolilor 9:17

CONTEXTUL LECȚIEI

Îl întâlnim prima dată pe Saul – cunoscut mai târziu ca Pavel, începând din Fapte 13:9 – când a acționat ca martor la uciderea cu pietre a lui Ștefan în Fapte 7:58; 8:1 (vezi de asemenea 22:20). El este prezentat în altă parte ca un tânăr ambițios care își construia o carieră în tradiția rabinică a Ierusalimului și ca un slujitor de încredere al oficialităților templului și al liderilor religioși (Galateni 1:14; Filipeni 3:4–6). El nu ar fi putut fi niciodată preot, pentru că era din seminția lui Beniamin mai degrabă decât din neamul preoțesc al lui Levi (vezi Deuteronom 18:1; Evrei 7:5; etc.). Dar ar fi putut deveni unul dintre cei mai mari farisei, la fel ca învățătorul său, Gamaliel (Fapte 5:34; 22:3). Urcarea pe această scară a carierei s-a accelerat când Saul a supravegheat un atac direct asupra credincioșilor din Ierusalim, unde i-a căutat din casă în casă și i-a aruncat în închisoare pe cei pe care i-a găsit (Fapte 8:3; 26:10). Se pare că a lucrat eficient în acest sens, deoarece marele preot a fost de acord să-l autorizeze să meargă la Damasc pentru a găsi creștini și a-i aduce înapoi la Ierusalim pentru judecată și pedeapsă (9:1–2; 22:19; 26:9–11) . Călătoria sa ambițioasă la Damasc a fost în ocazia în care Domnul Isus înviat i s-a arătat lui Saul și l-a întrebat: „De ce mă prigonești?” (9:4). Această istorie de pe Drumul Damascului este spusă de trei ori în Faptele Apostolilor: o dată, așa cum este povestită de autorul Luca (Fapte 9:1–19) și de două ori, așa cum este spusă de Saul/Pavel însuși (22:3–16; 26:9–18). Când începe  textul de astăzi, Saul fusese orbit de Domnul pe acel drum. Ulterior, Saul a fost condus de mână în cetate (9:1–8).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Așteptarea lui Saul (Faptele Apostolilor 9:9-12)
   • Zile de post (v. 9)
   • Ucenicul din Damasc (v. 10)
   • Porunca lui Dumnezeu (v. 11-12)
2. Obiecția lui Anania (Faptele Apostolilor 9:13-16)

• Teama de Saul (v. 13-14)
• Planuri pentru Saul (v. 15-16)

3. Vindecare din partea Domnului (Faptele Apostolilor 9: 17)
   • Ascultare (v. 17a)
   • Fapte (v. 17b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care e importanța postului ca disciplină spirituală?
• Anania a răspuns imediat la chemarea Domnului. Cum putem și noi să ne pregătim și să ne exprimăm disponibilitatea pentru oportunitățile de lucrare ce apar neașteptat?
• Care sunt temerile care ne fac să stăm departe de lucrare?
• Dumnezeu a avut un plan cu Saul, un om harnic, hotărât și curajos. Cum am putea să fim și noi mai implicați în planul lui Dumnezeu de lucrare? Oare avem și noi nevoie de o experiență de orbire ca cea a lui Saul? De ce, sau de ce nu?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Istoria experienței lui Saul pe drumul către Damasc este de obicei descrisă ca fiind „convertirea” sa. Aceasta este o descriere validă, prin aceea că episodul arată o viață transformată dintr-un om necredincios într-unul credincios, unul care a fost botezat și a primit Duhul Sfânt. Dar aceasta a fost intenția lui Luca de a documenta această Istorie? Este experiența de convertire a lui Saul, cu viziunile și drama ei spectaculoase, intenționată să fie un fel de model sau o așteptare pentru convertirea de astăzi? Cu siguranță, multe convertiri de-a lungul secolelor au fost dramatic de bruște și puternice. Am auzit relatările. Dar nu am auzit niciodată despre un necredincios chemat într-o viziune la felul de misiune la care a fost chemat Saul. El era un tânăr (Fapte 7:58) pe care Isus dorea să-l aibă ca slujitor. Isus nu a trebuit să stârnească pasiune în Saul; era deja pasionat. Isus nu a trebuit să-l educe pe Saul cu o mare cunoaștere a Scripturii; o avea deja. Isus nu a trebuit să pună un spirit ascultător în Saul; avea deja unul. Fără să știe Saul, el se pregătea de-o viață pentru a fi redirecționat și folosit de Domnul Isus! 

Domnul Isus poate încă redirecționa viața unei persoane în timp ce folosește toate experiențele de viață ale acelei persoane în serviciul Împărăției. Ar trebui să fim atenți la astfel de oameni — oameni ale căror experiențe de viață, educație etc. ar putea avea ca rezultat o influență masivă în slujirea Domnului înviat! Ce ar fi mai ușor: (1) să creezi zel într-o persoană apatică sau (2) să iei o persoană deja zeloasă și să redirecționezi acel zel pentru Cristos? Gândiți-vă la oameni pe care îi cunoașteți sau despre care ați auzit, ale căror vieți au fost transformate de Evanghelie și redirecționate să facă lucruri mari pentru Cristos. Cum se îmbină propria ta poveste cu a lor? Cum s-ar putea îmbina?

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim de pasajul din Isaia studiat de Etiopian și să analizăm importanța cunoașterii Scripturii pentru a-l recunoaște pe Domnul Isus ca Mesia. Să medităm la lucrarea de evanghelizare transculturală, găsind metode eficiente de a ne implica în această lucrare. 

TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 8:29-40

VERSETUL DE AUR: Faptele Apostolilor 8:38

„A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.” – Faptele Apostolilor 8:38

CONTEXTUL LECȚIEI

O figură centrală în textul de astăzi este un bărbat la care se face referire ca „Filip evanghelistul, unul dintre cei șapte” în Fapte 21:8 (comparați cu 6:3–5). Asta îl deosebește de „apostolul Filip”. Pe lângă textul de astăzi, alte pasaje care se referă la Filip Evanghelistul sunt Fapte 8:5–6, 12–13. Pe de altă parte, pasajele care se referă la apostolul cu același nume sunt Matei 10:3; Marcu 3:18; Luca 6:14; Ioan 1:43–46, 48; 6:5–7; 12:21–22; 14:8–9; și Fapte 1:13. În ceea ce privește denumirea de evanghelist, vezi și Efeseni 4:11 și 2 Timotei 4:5. Este tentant să ne referim la acest Filip ca fiind unul dintre primii diaconi ai bisericii, deoarece termenul este folosit în Filipeni 1:1 și 1 Timotei 3:8, 12. Dar acest termen nu apare în Fapte 6:1–6, deși variații ale cuvântului grecesc apar în 6:1 („împărțeală”), 6:2 („să slujim”) și 6:4 („propovăduirea Cuvântului”). Ca și colegul său Ștefan, Filip cel din lecția de astăzi a trecut de la o slujire de hrănire a văduvelor (Fapte 6:1–5) la predicarea Evangheliei (comparați 6:8–8:1a cu 8:4–25). Filip a fost primul care a dus Evanghelia samaritenilor pentru a îndeplini instrucțiunile lui Isus din Fapte 1:8. Acest lucru s-a întâmplat ca urmare a persecuției din Ierusalim (8:1b). În timpul unei lucrări foarte productive în Samaria (8:25), un înger al Domnului i-a poruncit lui Filip „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu” (8:26), locul unde se află în textul de astăzi.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Evanghelistul aleargă (Faptele Apostolilor 8:29-31)

• Oportunitate de a citi (v. 29-30)
• Nu a înțeles (v. 31)

2. Predicarea Evangheliei (Faptele Apostolilor 8:32-35)

• Profeția lui Isaia (v. 32-33)
• Împlinirea profeției de către Domnul Isus (v. 34-35)

3. Botezul în apă (Faptele Apostolilor 8:36-40)

1. Credință (v. 36-38)
2. Bucurie (v. 39-40)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Când întâlniți pasaje dificile în Scriptură, către cine vă îndreptați ca să vă ajute? Sunteți disponibil să fiți întrebat de cei mai tineri?
• Care dintre pasajele din Vechiul Testament credeți că sunt cele mai utile în mărturia despre Domnul Isus?
• Cum ne putem pregăti să vorbim despre Domnul Isus cu oameni care au cât de cât cunoștințe despre El, însă nu-L cunosc ca Domn și Mântuitor personal?
• Ar trebui să fim circumspecți atunci când cineva ia o decizie aparent pripită de a-L urma pe Domnul Isus? Ce putem face în astfel de situații?
• Care e semnificația botezului în apă?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Tatăl nostru, ai plănuit ca Domnul Isus să vină, să ne învețe, să ne vindece și să meargă la cruce pentru mântuirea noastră. Ai plănuit să-l înviezi din morți. Ai orchestrat chiar întâlnirea lui Filip cu un om care era dornic să audă. Ne bucurăm de planurile Tale care includ folosirea noastră ca pe cei care sunt gata să-L predice pe Isus. Ne rugăm în numele Lui în timp ce ne pregătim. Amin. 

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim de istoria ologului din naștere și să înțelegem acțiunile apostolilor și reacția oamenilor, învățând că înainte de a oferi ajutoare materiale, trebuie întotdeauna să-l oferim pe Domnul Isus celor în nevoi.

TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 3:1-11

VERSETUL DE AUR: Faptele Apostolilor 3:8

„dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu.” – Faptele Apostolilor 3:8

CONTEXTUL LECȚIEI

Faptele Apostolilor 2:42–47 rezumă activitățile în desfășurare ale bisericii abia născute din Ierusalim, care au inclus întâmplări miraculoase după Ziua Cincizecimii. Acele manifestări continue sunt descrise ca fiind „multe minuni și semne săvârșite de apostoli” (Fapte 2:43). Evrei 2:4 confirmă că Dumnezeu este cel care a autentificat adevărul propovăduirii Evangheliei prin „semne, puteri și felurite minuni”. Deși, în mod evident, vindecările miraculoase au adus o ușurare plină de compasiune celor suferinzi, scopul lor principal a fost acela de a valida adevărul creștinismului în general și persoana și lucrarea Domnului Isus în special (vezi Ioan 20:30–31). Lecția de astăzi face parte din acea tapiserie mai mare. Nu ni se spune exact cât timp au avut loc evenimentele din lecția de astăzi după Ziua Cincizecimii, dar probabil că a fost câteva săptămâni mai târziu. Biserica era harnică, inclusiv cu o slujire a vânzării de proprietăți pentru a oferi fonduri pentru ajutorarea săracilor (Fapte 2:45). Apostolii erau încă în Ierusalim, fără să se întoarcă acasă în Galileea. Ei și ceilalți urmași ai lui Isus se întâlneau zilnic în porticurile spațioase ale templului (2:46a). Activitățile au inclus întâlnirea în case pentru frângerea pâinii – mese de părtășie care au inclus celebrarea Cinei Domnului (2:46b).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Contextul (Faptele Apostolilor 3:1-2)

• Rugăciunile de după amiază (v. 1)
• O oprire zilnică (v. 2)

2. Așteptările (Faptele Apostolilor 3:3-6a)

• O solicitare nevinovată (v. 3)
• Atenție maximă (v. 4-5)
• Recunoaștere fățișă (v. 6a)

3. Minunea (Faptele Apostolilor 3:6b-11)

• Numele invocat (v. 6a)
• Omul vindecat (v. 7-8)
• Mulțimile uimite (v. 9-11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Oare acțiunile lui Petru stabilesc un precedent pentru credincioși? De ce, sau de ce nu?
• E oare responsabilitatea noastră să-i ajutăm pe cei în nevoi care ne cer ajutorul? Cum putem fi mai atenți la nevoile celor din jurul nostru?
• Cum putem folosi acțiunile de ajutorare pentru a predica Evanghelia? 

APLICAȚIE PRACTICĂ

Peste jumătate din minunile Domnului Isus consemnate în Evanghelii au implicat oameni bolnavi, orbi, muți, surzi sau care sufereau în alt mod de o dizabilitate fizică. Domnul Isus și-a arătat dragostea față de cei cu dizabilități fizice. Un cuvânt folosit de mai multe ori pentru a descrie atitudinea și acțiunile lui Isus în această privință este „compasiune” (vezi Matei 14:14; 15:32; 20:34; Marcu 8:2). Compasiunea este văzută și în acceptarea de către biserica din secolul I a responsabilității de a avea grijă de cei care nu au putut să se îngrijească pe deplin de ei înșiși (Fapte 2:45; 4:32–35; 6:1–4; 2 Corinteni 8–9). ; etc.). Lucrările de ajutorare s-au extins la cei ale căror dizabilități i-au făcut să fie marginalizați sau ignorați de societate. Biserica de astăzi continuă să recunoască și să răspundă unei astfel de provocări. Face acest lucru într-o varietate de moduri; exemplele sunt înființarea de spitale și orfelinate, distribuirea alimentelor prin cantine sociale, etc. Grija lui Petru și Ioan față de bărbatul din textul de astăzi a atras atenția altora care atunci erau dornici să audă mesajul Evangheliei. Trebuie să ajungem la concluzia că acesta a fost rezultatul final dorit, partea cea mai importantă, nu vindecarea în sine. Dizabilitățile fizice durează doar în această viață; dizabilitățile spirituale sunt eterne. Grija unei biserici pentru cei care au probleme fizice ar trebui să facă biserica atractivă pentru necredincioșii care devin deschiși să asculte Evanghelia și, prin aceasta, pot câștiga viața veșnică.

PUL LECȚIEI: Să ne amintim despre lucrarea Duhului Sfânt și mai ales despre modul în care Duhul Sfânt a fost activ în Ziua Cincizecimii și să învățăm despre nașterea bisericii. 

TEXTUL LECȚIEI: FAPTELE APOSTOLILOR 2:1-8, 14-24, 37-39

VERSETUL DE AUR: FAPTELE APOSTOLILOR 2:39

„Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Faptele Apostolilor 2:39

CONTEXTUL LECȚIEI

Coborârea Duhului Sfânt „ca un porumbel” asupra Domnului Isus la botezul său ar putea sugera o imagine de pace și acceptare (Luca 3:22). Dar lucrarea Duhului Sfânt nu a fost întotdeauna o experiență plăcută pentru cei afectați, deoarece Isus avea să boteze „cu Duhul Sfânt și cu foc” (3:16). Imaginile de foc din Biblie sunt asociate cu distrugerea dușmanilor lui Dumnezeu (Ezechiel 22:17–22, 31; Evrei 10:26–27; 2 Petru 3:7; etc.) și cu testarea sau purificarea poporului său (Zaharia). 13:8–9; 1 Corinteni 3:12–13; 1 Petru 1:6–7). Relatarea din Luca 3:16 vorbește despre puterea de a le face pe amândouă, în special în lumina imaginilor „lopeții ce curăță aria” din Luca 3:17.

Cea mai importantă sărbătoare din calendarul lui Israel a fost Paștele. Era o sărbătoare ce amintea de eliberarea din sclavia Egiptului, când îngerul morții „a trecut peste” gospodăriile israeliților care fuseseră marcate cu sângele unui miel (Exodul 12). În câteva săptămâni de la părăsirea Egiptului, poporul Israel a ajuns la Muntele Sinai (Exod 16:1; 31:18; etc.). Acolo au intrat într-un legământ cu Dumnezeu, acceptând să fie poporul Său, în timp ce Domnul a promis că va fi Dumnezeul lor. Timp de secole după aceea, poporul legământului din Vechiul Testament și-a sărbătorit eliberarea, la Paște și apoi, 50 de zile mai târziu, sărbătorind dăruirea legii de către Dumnezeu. Ziua Cincizecimii are loc la șapte săptămâni după Sabatul Paștelui plus o zi, ceea ce înseamnă 50 de zile; a fost una dintre cele trei mari sărbători de pelerinaj (Deuteronom 16:9, 16). Această sărbătoare este numită și „Sărbătoarea secerișului”, „Sărbătoarea săptămânilor” și „ziua primelor roade” (Exod 23:16a; 34:22a; Numeri 28:26). Iudeii din vremea lui Isus aveau un templu minunat în Ierusalim (vezi Marcu 13:1). Economia orașului s-a concentrat pe această structură, deoarece afluxul periodic de evrei vizitatori aducea bani (comparați cu Ioan 2:14–15). Am putea spune că Ierusalimul vremii avea o economie turistică, iar vârful sezonului turistic a fost perioada de la Paște până la Ziua Cincizecimii. Mulți vizitatori rămâneau în Ierusalim pentru întreaga perioadă de 50 de zile dintre cele două sărbători.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Duhul vine (Fapte 2:1-8)

• Ziua și locul (v. 1)
• Sunet și lumină (v. 2-4)
• Diversitate și unitate (v. 5-8)

2. Apostolul predică (Fapte 2:14-24)

• Confruntare (v. 14-15)
• Proclamare (v. 16-21)
• Acreditare (v. 22-24)

3. Mulțimea reacționează (Fapte 2:37-39)

• Realizare și întrebare (v. 37)
• Imperative și promisiuni (v. 38)
• Cine și unde (v. 39)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum pot credincioșii să distingă sursa evenimentelor miraculoase? Folosiți pasajele din 1 Corinteni 2:6-16, Evrei 5:11-14 și 1 Ioan 4:1-6.
• Cum lucrează Duhul Sfânt în viețile oamenilor?
• Care sunt câteva dintre manifestările Duhului Sfânt vizibile clar în biserică?
• Cum putem prezenta Evanghelia oamenilor din lume într-un mod în care să-i străpungă la inimă?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Fapte 2 prezintă un lucru fundamental: Duhul Sfânt a venit în lume și a venit cu putere. Perioada lungă de așteptare a luat sfârșit. Ne aflăm în ultimele zile, epoca slujirii împuternicite de Duhul Sfânt. Există putere în Evanghelie. Când acest mesaj este predicat cu credință, Duhul lui Dumnezeu este activ în primirea lui. Acest lucru este adevărat indiferent dacă predici de la amvon sau împărtășești cu un prieten. Ori de câte ori este comunicată Evanghelia, Duhul lui Dumnezeu lucrează împreună cu noi pentru a-i convinge pe ascultătorul de adevărul său și pentru a aduce pe acea persoană la credința în Cristos. Cum trăim noi această realitate? Ce facem ca să deschidem calea Duhului Sfânt să lucreze?