Archives for July 2022

SCOPUL LECȚIEI: Să prezentăm promisiunea Domnului Isus cu privire la Duhul Sfânt și să explicăm legătura dintre prezența Duhului Sfânt și trăirea în ascultare față de Domnul Isus Hristos.   

TEXTUL LECȚIEI: Ioan 14:15-29

VERSETUL DE AUR: Ioan 14:16

„Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.”  – Ioan 14:16

CONTEXTUL LECȚIEI

Domnul Isus L-a revelat pe Dumnezeu omenirii. Domnul Isus era Cuvântul care „era Dumnezeu”; el a fost Cuvântul care „s-a făcut trup” (Ioan 1:1, 14; lecția 5). El a fost Mielul lui Dumnezeu care a venit să ridice păcatul lumii (1:29). Pe măsură ce Evanghelia după Ioan progresează, vedem un accent tot mai mare pus pe natura divină a Domnului Isus. El a fost acuzat că „s-a făcut deopotrivă cu Dumnezeu” (5:18). El a dat dovadă de putere de a învia morții și autoritate de a pronunța judecata (5:21–22). El a spus: „Eu și Tatăl suntem una” (10:30). Minunile sale au dovedit adevărul afirmațiilor sale (10:36–38). Punctul culminant al afirmațiilor Domnului Isus a venit într-o cameră de sus, în săptămâna înainte de moartea sa. Acolo Isus le-a spus ucenicilor Săi că nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin El (Ioan 14:6). Mai uimitor, el a declarat: „Oricine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl” (14:9). Cu adevărat Dumnezeu a fost prezent cu poporul Său! Dar Domnul Isus a avut și anunț șocant pentru ucenicii săi în noaptea aceea: El trebuia să plece de la ei. Tocmai când își dădeau seama că aveau prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor, părea că erau pe cale să o piardă! În acest cadru, Isus a promis că va trimite pe altcineva, pe Duhul Sfânt. De la începutul lucrării Domnului lui Isus, Duhul Sfânta avut un rol activ (vezi Ioan 1:32; 3:5; 4:24; etc.), iar Domnul Isus a promis că într-o zi Duhul Sfânt va fi dăruit tuturor credincioșilor (7:39). În acea noapte de joi, în camera de sus, Domnul Isus a făcut ultimele pregătiri pentru ca acest lucru să fie posibil.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Duhul promis (Ioan 14:15-17)
   1. Condiția inițială (v.15)
   2. Promisiunea fermă (v. 16-17)

2. Asigurarea din partea Fiului (Ioan 14:18-24)

• Prezența (v. 18)
• Viața (v. 19)
• Cunoaștere (v.20)
• Păzirea poruncilor (v. 21)
• Clarificare (v. 22-24)

3. Scopul Duhului (Ioan 14:25-26)

• Mesajul din prezent al Fiului (v. 25)
• Lucrarea din viitor a Duhului (v. 26)

4. Perspectivă de viitor (Ioan 14:27-29)

• Revărsare de pace (v. 27)
• Mustrarea ucenicilor (v. 28-29)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Domnul Isus a spus: „dacă mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Enumerați câteva din poruncile Domnului Isus din Noul Testament. 
• Cum știm că o promisiune din Scriptură se aplică tuturor creștinilor și nu doar celor cărora li s-a făcut inițial? Ce pasaje din Scriptură susțin acest lucru?
• Cum trebuie să răspundem cuiva care pretinde că are o revelație din partea Duhului Sfânt?
• Care din afirmațiile Domnului Isus din textul de azi sunt cele mai încurajatoare? Care sunt cele mai dificile?

APLICAȚIE PRACTICĂ

În viața avem la dispoziție diferiți consilieri, dar nu există niciun consilier care să fie disponibil întotdeauna și infailibil, în afară de Duhul Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt este una cu totul aparte pentru că El face o lucrare de mijlocire și mângâiere fără de care viața creștină ar fi imposibilă. 

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim de evenimentele legate de învierea lui Lazăr; să explicăm cum dovedește învierea lui Lazăr veridicitatea afirmației făcute de Domnul Isus în Ioan 11:25 și să scoatem în evidență contrastul dintre viața trăită cu încrederea că Domnul Isus este „învierea și viața” și viața dinainte de mântuire.  

TEXTUL LECȚIEI: Ioan 11:17-27, 38-44

VERSETUL DE AUR: Ioan 11:25-26

„Isus i‑a zis: „Eu sunt Învierea și Viața! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi aceasta?””  – Ioan 11:25-26

CONTEXTUL LECȚIEI

Lecția din această săptămână îl găsește din nou pe Domnul Isus în Iudeea, după ce se retrăsese pentru a sluji pe malul de est al Iordanului (Ioan 10:40). Deseori remarcat este faptul că există șapte cuvinte celebre „Eu sunt [ceva]” ale Domnului Isus în Evanghelia după Ioan. Acestea se găsesc în Ioan 6:35; 8:12; 10:7, 9; 10:11, 14; 11:25; 14:6; și 15:1, 5. Lecția de astăzi se referă la a cincea dintre cele șapte, rostită de Domnul Isus în al treilea an al slujirii sale, ca prefață la învierea lui Lazăr.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Credință la înmormântare (Ioan 11:17-27)
   • Situația actuală (v. 17-19)
   • Frustrare (v. 20-22)
   • Viața (v. 23-26)
   • Credință (v. 27) 
2. Eliberat din mormânt (Ioan 11:38-44)

• Trăiri emoționale, peștera și piatra (v. 38)
• Cererea, obiecția, răspunsul (v. 39-40)
• Rugăciunea, credința, porunca (v. 41-44)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să îi mângâiem pe cei care plâng moartea cuiva drag? Ce versete biblice ne oferă învățătură în acest sens? 
• Ce putem spune unui prieten care este descurajat de faptul că Dumnezeu nu îi răspunde la rugăciune când se așteaptă? Ce învățăm în acest sens din Iov 2:13, 16:1-5 și 26:1-4?
• Dați exemple de Psalmi pe care putem să îi citim/recităm atunci când dorim să ne întărim credință în momente de frustrare?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, răspunde la rugăciunile noastre după planul Său divin, nu după dorințele sau nevoile noastre de moment, ceea ce poate duce la nemulțumire sau frustrare din partea noastră. Astfel de ocazii sunt oportunități de afirmare a credinței noastre, de care putem da dovadă în loc să ne lăsăm cuprinși de disperare și frustrare. 

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem relația dintre Fiul și Tatăl, așa cum este descrisă de Domnul Isus, și să înțelegem relația dintre mântuire și judecata divină. 

TEXTUL LECȚIEI: IOAN 12:44-50

VERSETUL DE AUR: IOAN 12:46

„Eu ca Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.” – Ioan 12:46

CONTEXTUL LECȚIEI

După o introducere deosebit de frumoasă (Ioan 1:1–50), Evanghelia lui Ioan se concentrează pe cea mai mare parte a slujirii publice a lui Isus: lucrările și învățătura miraculoase (2:1–11:57, vezi lecția 6). În această secțiune a Evangheliei, Ioan a consemnat șapte relatări despre faptele miraculoase ale Domnului Isus și șapte relatări despre învățăturile Domnului Isus. Împreună ele evidențiază modul în care Isus și-a demonstrat misiunea în lume, o misiune dată de Tatăl ceresc. Dar pe parcursul acestei secțiuni a Evangheliei, ascultătorii Domnului Isus nu a putut și nu a vrut să accepte învățăturile Lui. I-au văzut minunile și l-au primit cu entuziasm. Cu toate acestea, de prea multe ori ei nu au reușit să înțeleagă corect învățătura Lui (vezi Ioan 6:14–15, 42, 52). Domnul Isus nu împlinea speranțele și dorințele pe care le aveau aceștia de la un mântuitor. Drept urmare, mulți au încetat să-L mai urmeze pe Domnul Isus (6:60–66). În ciuda faptului că L–au văzut și auzit pe Donul Isus, nu au demonstrat întotdeauna credință. 

Textul Scripturii de astăzi marchează o tranziție la o a treia secțiune a Evangheliei. Această secțiune povestește despre evenimentele din jurul morții și învierii Domnului Isus (Ioan 12:1–20:31). Având în vedere că jumătate din Evanghelia lui Ioan este dedicată evenimentelor din ultima săptămână din viața pe pământ a Domnului Isus, nu poate exista nicio îndoială cu privire la dorința lui Ioan. Un Mântuitor care face fapte miraculoase și oferă învățătură veșnică nu înseamnă prea mult fără evenimentele din Săptămâna Patimilor. Textul din Scriptură al acestei lecții este de fapt o ultimă predică a Domnului Isus pentru ascultătorii săi, în general, necredincioși. Imediat înainte de acest text, Ioan oferă un context editorial în jurul predării. Ioan citează cuvintele profetului Isaia pentru a încadra situația cu care se confruntă Isus (Ioan 12:37–38; vezi Isaia 53:1). Chiar dacă Isus a făcut multe fapte miraculoase, au existat oameni care nu au ajuns să-L creadă și să-L urmeze. Această realitate a fost evidențiată în natura venirii Domnului Isus la Ierusalim. Mulți oameni au sărbătorit intrarea Lui triumfătoare în Ierusalim (Ioan 12:12–19), dar alți oameni au cerut la răstignirea Lui câteva zile mai târziu (19:1–6). Ca rezultat al necredinței lor, mulți oameni vor experimenta multe consecințe și vor fi judecați (12:40; vezi Isaia 6:10).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Despre credință (Ioan 12:44-46)

• Vederea (v. 44-45)
• Credința (v. 46)

2. Despre judecată (Ioan 12:47-50)

• Timpul pentru mântuire și pentru judecată (v. 47-48)
• Cuvintele Tatălui (v. 49-50)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Lumina este, prin definiție, vizibilă. Dați exemple de lucruri care îi împiedică pe oameni să vadă lumina lui Dumnezeu la lucru în lume. Cum putem noi, ca și credincioși, să îi ajutăm pe oameni să Îl vadă pe Dumnezeu la lucru în lume?
• Care abordări de vestire a evangheliei ați constatat că lucrează mai bine pentru a-i chema pe oameni de la întunericul spiritual la lumina Domnului Isus Hristos?
• Dați exemple de obstacole care îi împiedică pe credincioși să păzească cuvintele Domnului Isus?
• Care este legătura dintre conceptele de auzire, credință și judecată în textul din Ioan 12:44-48? Cum se aplică textul din Iacov 1:22-25?
• Care din roadele Duhului Sfânt (Galateni 5:22-23) ne ajută să avem atitudinea necesară pentru a păzi poruncile lui Dumnezeu?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Credința adevărată presupune mărturisirea lui Isus ca Domn și Mântuitor, urmată de o schimbare radicală a vieții. Cei care cred în Domnul Isus acordă prioritate păzirii poruncilor și rămânerii în Cuvânt, ceea ce duce inevitabil la o transformare după chipul lui Hristos.

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem diferența dintre credința teoretică și cea practică. 

TEXTUL LECȚIEI: Ioan 4:46-54

VERSETUL DE AUR: Ioan 4:53

„Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui.” – Ioan 4:53

CONTEXTUL LECȚIEI

Evanghelia lui Ioan poate fi împărțită în patru părți majore: introducerea (Ioan 1:1–51), lucrarea pământească a Domnului Isus (2:1–11:57), evenimentele Săptămânii Mari (12:1–20:31), și o postfață (21:1–25). Textul Scripturii de astăzi provine din partea a doua. Această parte a Evangheliei prezintă lucrarea pământească a Domnului Isus prin șapte lucrări miraculoase (Ioan 2:1–11; 4:43–54; 5:1–15; 6:1–15; 6:16–24; 9:1–41; 11:1–57) și șapte predici (vezi 2:12–3:36; 4:1–42; 5:16–47; 6:25–71; 7:1–8:59; 10:1– 21; 10:22–42). Prezentate împreună, aceste momente concretizează natura slujirii Domnului Isus și oferă dovezi „că acesta este Alesul lui Dumnezeu” (1:34). Textul Scripturii din lecția noastră prezintă momentul în care Domnul Isus se întoarce în Galileea, regiunea primei sale minuni publice, la Cana (vezi Ioan 2:1–11). După săvârșirea acelei minuni, Domnul Isus a călătorit la Ierusalim în Iudeea pentru Paște (2:13). În timp ce se afla în Ierusalim, Isus a corectat anumite lucruri inadecvate care se întâmplau în zona templului (vezi 2:14–24) și s-a adresat unui lider religios (vezi 3:1–21). Textul nu oferă o perspectivă despre cât timp a stat Domnul Isus în Iudeea. Dându-și seama că fariseii îi observau popularitatea, Isus s-a întors în Galileea prin Samaria (Ioan 4:1–4). După o oprire de două zile în Samaria (4:43), Isus a ajuns în Galileea. Făcătorul de minuni din Galileea se întorsese! Modul în care Ioan prezintă învățăturile și lucrările miraculoase ale Domnului Isus evidențiază continuitatea lor și dă dovadă că El este mai mult decât un făcător de minuni. Domnul Isus a potolit setea de la nunta din Cana (Ioan 2:7–10), apoi a învățat o femeie samariteancă cum să-și potolească setea spirituală (4:10–15). În mod similar, Domnul Isus a predicat despre viața veșnică și a ilustrat această predică aducând din nou la viață un copil (4:43–54). Includerea de către Ioan a învățăturilor Domnului Isus dezvăluie că El este mai mult decât un făcător de minuni. Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, cel care dă viață veșnică (3:14–15) și apă vie (4:13–14). Evanghelia după Ioan pune un mare accent pe lucrările miraculoase ale Domnului Isus. Aceste lucrări servesc ca semne ale identității Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 20:30–31). În ciuda acestor semne miraculoase, Evanghelia după Ioan recunoaște că mulți oameni nu l-ar accepta sau nu l-ar asculta pe Domnul Isus (exemple: 1:11; 2:18).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Cererea unui tată (Ioan 4:46-50a)

• Un funcționar guvernamental (v. 46)
• Încrederea tatălui (v. 47-50a)

2. Răspunsul credinței (Ioan 4:50b-54)

• A crezut și a plecat (v. 50b-52)
• Credința care a urmat (v.53)
• Minune consemnată (v. 54)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cât de des ar trebui să aducem în fața lui Dumnezeu în rugăciune nevoile legate de vindecarea fizică?
• Cum Îi dăm slavă lui Dumnezeu prin rugăciunile noastre, legate de probleme mici sau mari?
• Cum pot credincioșii să continue să Îl urmeze pe Domnul Isus cu credincioșie, chiar și atunci când nu există dovezi vizibile ale faptului că Dumnezeu lucrează? Cum este afectat acest răspuns de versete din 2 Corinteni 4:16-18 și Evreii 11:13?
• Cum trebuie să răspundă credincioșii când Dumnezeu nu răspunde atunci când ne așteptăm noi? Ce semnificație are versetul din 2 Petru 3:8-9?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Credința teoretică este lipsită de putere atâta timp cât nu se reflectă în mod practic în acțiunile noastre. Adevărurile biblice reprezintă fundația credinței noastre practice în Dumnezeu, pe care ne putem baza fără nicio ezitare.