SCOPUL LECȚIEI: să identificăm expresiile și contextele dificile ale pasajelor, să explicăm în ce fel au contribuit faptele lui Iosua la primirea moștenirii de la Dumnezeu și să discutăm provocările pe care le presupune textul acesta pentru cititorii zilelor noastre.
TEXTUL LECȚIEI: Iosua 11:6-9, 16-23
VERSETUL DE AUR: „Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-și împietrească inima și să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvârșire, fără să aibă milă de ele, și să le nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul.” (Iosua 11:20)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Contextul istoric
După traversarea Iordanului (vezi Lecția 2), Iosua a condus poporul Israel în campania de cucerire a țării Canaan. Aceasta a inclus victoriile de la Ierihon (Iosua 6; vezi Lecția 4) și Ai (Iosua 8:1-29). Totuși, israeliții au fost înșelați de gabaoniți și au încheiat cu ei un legământ pe care nu ar fi trebuit să-l facă (Iosua 9). Atât în cazul cetății Ai, cât și în cel al gabaoniților, deciziile lui Iosua au scos la iveală o slăbiciune spirituală importantă: tendința de a lua anumite hotărâri fără să caute mai întâi călăuzirea Domnului (Iosua 7:3-5; 8:1; 9:14-15). Cu toate acestea, Dumnezeu a continuat să lucreze prin Iosua și prin poporul Său. Astfel, israeliții au învins numeroși împărați și armatele lor în partea de sud a Canaanului (10:16-43).
Auzind despre înaintarea israeliților, conducătorii din nordul Canaanului au format o alianță împotriva lor (Iosua 11:1-5). Deși fiecare dintre acești conducători era numit „împărat”, regatele lor erau relativ mici și nu dispuneau de o mare putere militară. De aceea, au ales să se unească, convinși că împreună vor putea forma o forță suficient de puternică pentru a opri înaintarea lui Israel. Din punct de vedere omenesc, planul lor părea să aibă șanse de reușită.
Contextul literar
Cartea Iosua face parte din secțiunea Vechiului Testament cunoscută sub numele de Cărțile Istorice, care cuprinde douăsprezece cărți. O relatare istorică bine construită urmărește atât desfășurarea evenimentelor, cât și dezvoltarea personajelor implicate. Cartea Iosua nu face excepție de la acest principiu. Multe dintre relatările acestei cărți evidențiază unitatea poporului Israel și ascultarea lui de Dumnezeu. Alte relatări scot în evidență situațiile în care poporul a ales neascultarea și consecințele care au urmat (de exemplu, Iosua 7). Împreună, aceste episoade transmit mesajul central al cărții: atunci când israeliții au ascultat de Dumnezeu, au avut succes în luarea în stăpânire a țării promise, iar identitatea lor ca popor al lui Dumnezeu a fost consolidată.
În același timp, cititorii de astăzi pot privi cartea Iosua ca pe o mărturie despre Dumnezeu și lucrarea Sa în viața oamenilor. Ea descoperă puterea răscumpărătoare a lui Dumnezeu în ciuda păcatului omenesc. Uneori, relatarea prezintă oameni aflați în situații de profundă decădere spirituală înainte ca Dumnezeu să intervină în viața lor. Deși aceste detalii nu sunt plăcute, ele scot și mai mult în evidență măreția lucrării lui Dumnezeu. Cu cât transformarea este mai mare, cu atât harul și puterea lui Dumnezeu strălucesc mai clar.
STRUCTURA LECȚIEI:
- În fața apelor (Iosua 11:6-9)
- Asigurarea Domnului (v. 6)
- Acțiunea lui Iosua (v. 7)
- Puterea lui Dumnezeu (v. 8)
- Ascultarea lui Iosua (v. 9)
- În țară (Iosua 11:16-23)
- Purtarea războiului (v. 16-19)
- Inimi împietrite (v. 20)
- O victorie aparte (v. 21-22)
- Moștenire integrală (v. 23)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Îți amintești un moment în care ai simțit că Dumnezeu te încurajează „să nu te temi”?
- Cum ai răspunde cuiva care vede în versetul Iosua 11:8 o dovadă că Dumnezeu este violent sau lipsit de dragoste?
- Cum ne putem păzi de împietrirea inimii față de Dumnezeu?
- Ce aspecte ale lecției de astăzi li s-ar putea părea dificile sau tulburătoare cititorilor contemporani ai cărții Iosua?
APLICAȚII PRACTICE:
Relatările Scripturii despre cucerirea Canaanului creează întrebări și nedumeriri pentru cititorii de astăzi. Violența extremă, războiul nimicitor și distrugerea fără cruțare a cetăților și a locuitorilor lor ne pun la încercare sensibilitățile. Ne întrebăm de ce Dumnezeu nu doar că a îngăduit astfel de lucruri, ci chiar le-a poruncit.
Totuși, atunci când citim aceste relatări, este important să ținem seama de contextul în care au fost scrise. Aceste texte despre război nu trebuie înțelese ca o glorificare a distrugerii și a violenței. Ele au fost scrise pentru poporul Israel într-un anumit moment al istoriei sale, pentru a-i aminti cât de importantă era păstrarea curăției spirituale în țara pe care le-o dăduse Dumnezeu.
Păcatul canaaniților întinase țara, iar dacă ei ar fi rămas acolo, practicile lor păgâne i-ar fi putut duce și pe alții în păcat (Numeri 33:55-56). De aceea, influența lor corupătoare trebuia îndepărtată, pentru ca Dumnezeu să pregătească un loc în care scopul și prezența Sa sfântă să fie stabilite. Acest plan avea în vedere, în cele din urmă, venirea lui Mesia în lume. Oare și tu privești astfel evenimentele greu de înțeles din istoria mântuirii?