BIBLIA – CUVANTUL LUI DUMNEZEU
Noi credem si marturisim ca SfIntele Scripturi ale Vechiului si Noului Testament sunt inspirate de Duhul Sfant. Ele sunt Cuvantul lui Dumnezeu scris, o revelatie dumnezeiasca catre neamul omenesc, sunt izvorul fara gres al constiintei de Dumnezeu.
Galateni 1:11 “…Evanghelia …nu este de obarsie omeneasca … ci descoperirea lui Hristos.” 2 Petru 1:21 “Nici o proorocie n-a fost aduasa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.” 2 Timotei 3:16 “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu …” Ioan 10:35 “… Scriptura nu poate fi desfintata.” Ioel 2:28 “… voi turna Duhul Meu … si fiii si fiicele vor prooroci …” Matei 10:20 “… Duhul Tatalui vostru va vorbi in voi …” 1 Corinteni 2:10 “… Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau …” 1 Corinteni 11:23 “…Am primit de la Domnul ce v-am invatat …”
Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu scris prin inspiratia Duhului Sfant, este singura regula si norma de credinta si purtare in viata aceasta.
Efeseni 1:13 “… dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre) ati crezut …” 2 Timotei 1:13 “Dreptarul invataturilor sanatoase … tine-l cu credinta.” Romani 10:17 “… credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu.” 2 Timotei 3:16-17 “… Scriptura …este de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” Psalm 119:105 “Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele.”
Biblia este singura autoritate in materie de religie; ea este suficienta pentru invatatura noastra. Astfel, nu este nevoie de sprijinul traditiei.
Matei 15:6 “… ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei voastre.” Ioan 17:17 “Cuvantul Tau este adevarul.” Ioan 5:39 “Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.” Isaia 34:16 “Cautati in cartea Domnului si cititi.” Fapte 17:11 “…cercetau Scripturile in fiecare zi …” Ioan 20:31 “Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si crezand sa aveti viata in Numele Lui.”
DESPRE DUMNEZEU
Noi credem si marturisim ca este un Dumnezeu, Creatorul, Sustinatorul si Stapanitorul tuturor lucrurilor.
Geneza 1:1 “La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul.” Efeseni 4:6 “Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este in toti.” Maleahi 2:10 “N-avem toti un singur Tata? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu? “ Iov 31:15 “Oare nu ne-a intocmit acelasi Dumnezeu? Romani 1:19-20 “Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. Intr-adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El.” Romani 11:36 “Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile.” Psalm 94:9 “Cel ce a sadit urechea … a intocmit ochiul …” Fapte 17:24 “Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului.”
In Biblie descoperim pe Dumnezeu ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant, cu desavarsire una si nedespartiti in fiinta lor.
2 Corinteni 13:14 “Harul Domnului Isus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Duhului Sfant …” Matei 28:19 “… in Numele Tatalui, al Fiului, si al Sfantului Duh …” 1 Ioan 5:7 “Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul, si Duhul Sfant, si acestia trei sunt una.”
1. Dumnezeu Tatal
Ioan 6:27 “… caci Tatal, adica insus Dumnezeu, …” 1 Petru 1:2 “…Dumnezeu Tatal …” Matei 11:25 “… Tata, Doamne al cerului si al pamantului …” Marcu 14:36 “… Ava, adica Tata …” Luca 22:42 “Tata, daca voiesti, …” Luca 23:46 “Tata, iarta-i …” Luca 23:45 “Tata, in miinile Tale …” Fapte 2:33 “…Dumnezeu …Tatal …” Romani 15:6 “…Dumnezeu Tatal …” 1 Corinteni 8:6 “… Dumnezeu, Tatal de la care vin toate lucrarile …”
2. Dumnezeu Fiul, Isus Hristos
Matei 16:16 “Tu esti Hristosul Fiul Dumnezeului celui viu …” Ioan 1:1 “…si Cuvantul era Dumnezeu” Luca 1:32 “…Fiul Celui Preainalt …” Fapte 8:37 “…Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” Fapte 9:20 “…Isus este Fiul lui Dumnezeu.” 2 Corinteni 1:19 “…Fiul lui Dumnezeu …” 1 Ioan 2:24 “… veti ramanea in Fiul si in Tatal.” 1 Ioan 3:23 “… sa credem in Numele Fiului Sau Isus Hristos …” 1 Ioan 4:15 “Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu …” Ioan 20:31 “…ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu …”
3. Dumnezeu Duhul Sfant
Ioan 4:24 “Dumnezeu este Duh …” 2 Corinteni 3:3 “… Duhul Dumnezeului celui viu …” 2 Corinteni 3:17 “Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului …” Iov 33:4 “Duhul lui Dumnezeu m-a facut …” Isaia 48:16 “… Domnul Dumnezeu m-a trimes cu Duhul Sau …” 1 Corinteni 2:10 “… Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau …” 1 Corinteni 2:12 “Duhul care vine de la Dumnezeu …” Ioan 15:26 “… Duhul adevarului, care purcede de la Tatal …” Ioan 14:26 “… Duhul Sfant pe care-L va trimete Tatal …” Luca 11:13 “…Tatal vostru din ceruri va da Duhul Sfant celor ce il cer” Fapte 5:32 “…Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El.” Etc.
DESPRE OM
Noi credem si marturisim ca omul este creat de Dumnezeu. Trupul omului – partea materiala – e facut din tarana, iar natura spirituala a omului este din Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Geneza 1:27 “Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, I-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca I-a facut.” Geneza 2:7 “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.”
Dumnezeu a facut pe om fara prihana, perfect, dar nu desavarsit, cu vointa libera de a alege binele sau raul.
Geneza 1:31 “Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Eclesiastul 7:29 “Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana …” Geneza 2:16-17 ”Poti sa mananci dupa placere din orice pom … dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci.” Psalmul 107:17 “… prin purtarea lor vinovata ajunsesera nenorociti.” Deuteronom 30:15 “Iata iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul..”
Prin caderea in pacat, omul a cazut sub blestem si a devenit incapabil de a trai voia lui Dumnezeu. Prin nasterea fireasca, fiecare mosteneste samanta pacatului, inclinarea spre rau, firea pacatoasa.
Romani 5:12 “Printr-un singur om a intrat pacatul in lume … toti au pacatuit …” Romani 5:19 “… prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi …” Romani 7:17-18 “… pacatul care locuieste in mine. Stiu ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.” Romani 5:6 “… eram fara putere …” Romani 7:20 “… fac ce nu vreau sa fac …” Romani 7:23 “ … vad in madularele mele o alta lege care …ma tine rob legat pacatului.”
Omul fiind fiinta libera este raspunzator inaintea lui Dumnezeu de toate faptele, vorbele si gandurile sale. Toti oamenii trebuie sa moara, iar dupa moarte urmeaza judecata si rasplatirea vesnica.
Romani 14:12 “Fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu.” Matei 12:36 “… oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.” 2 Corinteni 5:10 “Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul care-l va fi facut cand traia in trup.” Evrei 9:27 “… oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea urmeaza judecata.”
DESPRE PACAT
Noi credem si marturisim ca omul, creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, pentru preamarirea Sa si o viata fericita in El, a fost ademenit de Diavol, devenind neascultator de porunca lui Dumnezeu, si astfel a intrat in lume pacatul si blestemul. Pacatul este lipsa de conformitate fata de legea morala a lui Dumnezeu, fie intr-o actiune, dispozitie sau atitudine.
Geneza 3:13 “Femeia a raspuns: ‘Sarpele m-a amagit si am mincat din pom.’ “ 1 Ioan 5:17 “Orice nelegiuire este pacat.” Romani 14:23 “Tot ce nu vine din incredintare este pacat.” Iacov 4:17 “Cine stie sa faca binele si nu-l face savarseste un pacat.” Ioan 8:34 “Cine traieste in pacat este rob al pacatului.” Romani 6:13 “Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre ca niste unelte ale nelegiuirii …” Eclesiastul 7:29 “Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla in multe siretenii.” Psalmul 51:4 “Impotriva Ta am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta.” Efeseni 2:1-3 “… morti in greselile si in pacatele voastre … intre ei eram si noi toti odinioara cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti …” Deuteronom 9:7 “… tot razvratiti impotriva Domnului ati fost.” 1 Ioan 3:4 “Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege.”
Universalitatea pacatului: toti oamenii sunt pacatosi.
Romani 3:23 “… caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” Eclesiastul 7:20 “pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele, fara sa pacatuiasca.” Iov 15:16 “… omul care bea nelegiuirea ca apa.” Romani 5:12 “printr-un singur om a intrat pacatul in lume si prin pacat a intrat moartea si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit.” 1 Ioan 1:8 “Daca zicem ca nu avem pacat, ne inselam singuri si adevarul nu este in noi.” 1 Imparati 8:46 “… caci nu este om care sa nu pacatuiasca …”
Consecinta pacatului: moartea spirituala.
Romani 6:23 “… plata pacatului este moartea …” Romani 5:12 “… prin pacat a intrat moartea …” Geneza 2:17 ”… sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” Iacov 1:15 “… pacatul odata faptuit, aduce moartea.”
DESPRE MANTUIRE
Noi credem si marturisim ca mantuirea este scaparea omului de sub urmarile calcarilor legilor divine. Ea are de a face cu natura omului si cu faptele facute de el. Omul nu se poate mantui pe sine. El nu se poate spala de pacatele sale, nu se poate desvinovati si nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru pacat.
Ieremia 2:22 “Chiar daca te-ai spala cu silistra, chiar daca ai da cu multa soda, nelegiuirea ta tot ar ramanea scrisa inaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.” Romani 1:20 “… nu se pot desvinovati.” Amos 9:2-3 “De ar patrunde chiar pana in locuinta mortilor, si de acolo ii va smulge mana Mea; de s-ar sui chiar pana in ceruri, si de acolo ii voi pogori … de s-ar ascunde de privirile Mele chiar in fundul marii, si acolo voi porunci sarpelui sa-i mustre.”
Omul nu-si poate creea merite prin fapte bune ca sa-si acopere trecutul vinovat si sa dobandeasca mantuirea.
Romani 3:20 “Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, …” Isaia 64:6 “… toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita…” Ieremia 13:23 “… ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul?”
Mantuirea este prin harul lui Dumnezeu. Ea este un har care ni se da gratuit, fara sa o meritam. Faptele bune sunt roade ale mantuirii.
Tit 2:11 “Caci harul lui Dumnezeu care aduce mantuire …” Efeseni 2:8-9 “Prin har ati fost mantuiti … nu prin fapte.” Fapte 15:11 “… suntem mantuiti prin harul Domnului Isus.” Tit 3:5 “El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi …”
Mijlocul de mantuire este Domnul Isus, care a fost rastignit in locul nostru. Un alt mijloc (cruce, taine, Sfanti) nu exista.
Fapte 4:12 “In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.” 1 Ioan 2:2 “El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.” Isaia 53:5 “Dar El era strapuns pentru pacatele noastre …” Efeseni 1:7 “In El avem rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau.” 2 Corinteni 5:18 “Dumnezeu …ne-a impacat cu El prin Isus Hristos.” Romani 3:24-25 “… sunt socotiti neprihaniti fara plata, prin harul Sau care este in Isus Hristos. Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie o jertfa de ispasire.”
Aceasta mantuire savarsita pe cruce, care se poate primi in mod gratuit, e pentru toti oamenii, indiferent de rasa, nationalitate, sau clasa sociala.
1 Ioan 2:2 “El este jertfa de ispasire pentru pacatele “intregii lumi” Tit 2:11 “Caci harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii …” 1 Timotei 2:3-4 “… Dumnezeu … voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti …”
Pentru ca omul pacatos sa se poata bucura de aceasta mantuire, el trebuie sa indeplineasca doua conditii: pocainta si credinta. Ele sunt intotdeauna nedespartite. Pocainta inseamna recunoasterea pacatului, parerea de rau pentru el, parasirea lui si marturisirea lui in fata Domnului, adica intoarcerea la Dumnezeu (Luca 15:11-24). Credinta inseamna primirea de catre pacatos a harului divin pe care il ofera Dumnezeu in Hristos, spre mantuire si viata vesnica.
Marcu 1:15 “El zice: ‘pocaiti-va si credeti in Evanghelie.’ “ Luca 13:3 “Daca nu va pocaiti toti veti pieri …” Fapte 2:38 “Pocaiti-va, le-a zis Petru si fiecare din voi sa fie botezat …” Fapte 17:30 “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.” Fapte 16:31 “Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit …”
NASTEREA DIN NOU
Noi credem si marturisim ca nasterea din nou este regenerarea vietii, inzestrandu-ne cu o dispozitie si atitudine duhovniceasca Sfanta; ea cuprinde intreg caracterul, intelectul, sentimentul si vointa. Astfel, fiecare pacatos, pentru a deveni un adevarat credincios, trebuie sa fie nascut din nou.
Ioan 3:7 “Trebuie sa va nasteti din nou.”
Prin puterea sa proprie omul nu se poate naste din nou, nu se poate schimba.
Ieremia 13:23 “Poate un Etiopian sa-si schimbe pielea …?” Ioan 15:5 “Despartiti de Mine nu puteti face nimic.”
Fara nasterea din nou, toate incercarile de a face fapte bune pe care sa le rasplateasca Dumnezeu in ziua judecitii, de a trai voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin nasterea fireasca noi mostenim o fire pacatoasa care da roadele pacatului. Suntem ca si un paduret care nu poate sa aduca roade bune. Oricat l-ai ingriji, tot poame padurete ar aduce. Numai altoirea este ceea ce poate schimba firea.
Matei 7:16-18 “Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini? … Pomul rau face roade rele … Pomul rau nu poate face roade bune.” Romani 8:7 “… ea (firea pamanteasca) nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna.” Matei 12:34 “… cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune , cand voi sunteti rai ?”
Nasterea din nou este lucrarea divina pe care o face Dumnezeu in viata pacatosului pentru a corespunde vointei Sale. Pentru ca un pacatos sa fie nascut din nou, el trebuie sa se pocaiasca si sa creada, adica sa primeasca mantuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucarea nasterii din nou prin Cuvantul Sau si prin Duhul Sfant.
1 Petru 1:23 “… ati fost nascuti din nou … prin Cuvantul lui Dumnezeu …” Iacov 1:18 “El … ne-a nascut … prin Cuvantul adevarului …” Ioan 3:5 “… daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.” Efeseni 2:10 “Caci noi suntem lucrarea Lui …”
Nasterea din nou nu este o imbunatatire a vietii, ci schimbarea radicala a vietii. Ea nu este schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu este curatirea vietii exterioare, ci a vietii interioare.
2 Corinteni 5:17 “Caci daca este cineva in Hristos este o faptura noua; cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi.” Rom 6:4 … sa traim o viata noua.” Coloseni 3:9-10 “… v-ati dezbracat de omul cel vechi, cu faptele lui si v-ati imbracat cu omul cel nou …”
Nasterea din nou ne da calitatea de copil al lui Dumnezeu; ea ne face partasi firii Dumnezeiesti, capabili de a trai voia lui Dumnezeu. Ea este a doua fire in viata noastra dupa cum prin altoire paduretul nu este starpit; el continua sa existe, insa fara sa i se dea posibilitatea de manifestare. Tot asa este si cu nasterea din nou; firea veche este rastignita – pusa in imposibilitatea de actiune – iar firea noua creste si aduce roada buna. Calitatea altoiului este cu totul deosebita de cea a paduretului: in esenta lemnului, in frunze si in fructe. Asa este si cu cel nascut din nou: toate trebuie sa arate calitatea lui de copil al lui Dumnezeu.
Ioan 3:6 “Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh.” Galateni 5:22-23 “Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor.” Matei 7:17 “… orice pom bun face roade bune …”
Prin nasterea din nou devenim mostenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la mostenirea vesnica este pe baza inrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu este nascut din nou nu este copil al lui Dumnezeu si nici nu are drept la mostenirea vesnica.
Romani 8:17 “Daca suntem copii, suntem si mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Hristos.” Ioan 3:3 “Daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.”
DESPRE BISERICA
Noi credem si marturisim, ca dupa Noul Testament, totalitatea credinciosilor, fara deosebire de rasa, nationalitate, sau clasa sociala, din toate timpurile, din cer si de pe pamant, formeaza Biserica lui Hristos; Biserica Universala. Aceasta Biserica nu este o organizatie pamanteasca vizibila, ci este organismul viu, spiritual, al celor mantuiti, adica a celor ce au crezut in Hristos si au fost nascuti din nou.
Evrei 12:23 “Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri …” Fapte 20:28 “… Biserica Domnului pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.” Matei 16:18 “… pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea.” Efeseni 1:22-23 “… si L-a dat capetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui …”
In limba greaca, Cuvantul “Biserica” (ekklesia) a insemnat o adunare a celor chemati de acasa si de la afacerile lor ca sa se ocupe de chestiuni de interes public. Acest cuvant a fost adaptat pentru a numi nu numai Biserica Universala, ci si o Biserica locala, organizata si independenta, a urmasilor lui Hristos dintr-o localitate, care se intruneau pentru inchinaciune.
Biserica locala, dupa invatatura Noului Testament, este unirea voluntara a unui grup de credinciosi dintr-o localitate, nascuti din nou si botezati pe baza marturisirii personale a credintei lor in in Domnul Isus Hristos – ca Mantuitorul lor – Ei se unesc la olalta cu scopul de a se inchina lui Dumnezeu, de a se zidi sufleteste, de a se pastra curata credinta si invatatura crestina – potrivit cu invataturile Noului Testament – si de a colabora la propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu.
La inceput Biserica se intrunea in case particulare.
Matei 18:20 “Acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.” Romani 16:5 “Spuneti sanatate bisericii care se aduna in casa lor.” 1 Corinteni 16:19 “Aquila si Priscila impreuna cu Biserica din casa lor.” Coloseni 4:15 “Spuneti sanatate lui Nimfa si bisericii din casa lui. Fapte 8:1 “… Bisericii din Ierusalim. …” Galateni 1:22 “… Bisericilor lui Hristos care sunt in Iudeea.” 1 Corinteni 1:2 “Biserica lui Dumnezeu care este in Corint.”
Conducerea directa a Bisericii o are Hristos prin Duhul Sfant. Nu recunoastem grade ierarhice. Cei ce primesc anumite insarcinari sunt slujitori ai bisericii, nu stapani care sa porunceasca.
Coloseni 1:18 “El este Capul trupului, al Bisericii. …” Efeseni 1:22-23 “… L-a dat Capetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, …” Efeseni 5:23 “… Hristos este Capul Bisericii …” 1 Petru 5:2-3 “Pastoriti turma lui Dumnezeu … nu ca si cum ati stapani …”
Dreptul de membru al Bisericii nu se mosteneste, ci se primeste in mod individual, prin nasterea din nou. Acceptarea in randurile membrilor unei biserici locale se face in chip voluntar si personal, in urma botezului, pe baza marturisirii credintei in Domnul Isus. Membrii intre ei se numesc “frati” si sunt egali in drepturi si indatoriri indiferent de rasa, nationalitate, clasa sociala sau pregatire educitionala.
Matei 23:8 “Voi toti sunteti frati.” Efeseni 5:30 “Noi suntem madulare ale trupului Lui..” Fapte 2:41 “… au primit propovaduirea, au fost botezati si … la numarul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.”
Organizatia bisericii locale este facuta pe principiul democratiei autonome.
Programul Dumnezeesc are ca scop stabilirea Imparatiei lui Dumnezeu in inimile oamenilor, iar Bisericiile sunt mijloace alese de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Bisericile au menirea de a proslavi pe Dumnezeu, de a raspandi Evanghelia si prin partasia frateasca de a da cresterea spirituala necesara fiecarui membru in parte.
Marcu 16:15 “Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia.” Efeseni 4:12 “El a dat pe unii … in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” 1 Corinteni 14:4 “… cine prooroceste zideste sufleteste Biserica.” 1 Corinteni 14:12 “… in vederea zidirii sufletesti a bisericii.” Efeseni 5:19 “Vorbiti intre voi cu psalmi si aduceti din toata inima lauda Domnului.”
DESPRE SLUJITORII BISERICII
Noi credem si marturisim ca in Bisericile din Noul Testament au fost diferite feluri de lucratori speciali, dar ele au avut numai doua clase de slujire, care au condus afacerile spirituale si materiale ale Bisericilor: batranii (presbiteri, pastori, episcopi) si diaconii.
Filipeni 1:1 “Catre toti Sfintii … care sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii.”
1. Titlul de “episcop,” “presbiter” si “pastor” au fost date celui mai inalt slujitor din Bisericile Noului Testament. Toate aceste numiri sunt pentru una si aceeasi slujba: supravegherea, pastorirea si carmuirea spirituala a Bisericii.
Fapte 20: 17, 28 “Pavel a trimis la Efes si a chemat pe presbiterii bisericii … si le-a zis: ‘Luati seama dar la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului.”
Pentru ca cineva sa fie in slujba aceasta trebuie sa aiba calitatile descrise de apostolul Pavel in 1 Timotei 3:1-7 si Tit 1:5-9. Metoda alegerii este aratata prin Cuvantul grec “Xeirotonia”- tradus citeodata “randuit” – care inseamna “a vota cu ridicare de mana.” Aceasta alegere se face de Biserica adunata in acest scop.
Fapte 14:23 “Au rinduit presbiteri in fiecare Biserica.”
Pastorul este supus si el disciplinei bisericii, cand invinuirea este bine intemeiata.
1 Timotei 5:19 “Impotriva unui presbiter sa nu primesti invinuire decat din gura a doi sau trei martori.”
2. Diaconii sunt chemati a ajuta pe pastor in insarcinarea administrarii bunurilor materiale ale bisericii. Ei au menirea sa cultive darnicia membrilor, sa inspire actiunile filantropice. Ei trebuie sa aiba calitatile aratate la 1 Timotei 3:8-13. Dedicarea in slujire, atat a pastorilor cat si a diaconilor se face prin punerea mainilor.
Fapte 6:6; 13:3 “Atunci s-au rugat si au pus mainile peste ei.” 1 Timotei 4:14 “… cu punerea manilor de citre ceata presbiterilor.”
Noi credem si marturisim ca preotia, in conformitate cu Noul Testament, nu formeaza o clasa speciala, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea este universala. Fiecare credincios este un preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fara alt mijlocitor. Fiecare are dreptul de a oferi jertfe bisericesti.
1 Petru 2:5 “Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie Sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu prin Isus Hristos.” 1 Petru 2:9 “Voi sunteti … o preotie imparateasca.” Apocalipsa 1:6 “a facut din noi … preoti pentru Dumnezeu.”
SIMBOLURILE NOULUI TESTAMENT
Noi credem si marturisim ca Biserica Nou-Testamentala are doua simbole: botezul si Cina Domnului. Ele nu sunt taine.
1. Botezul. Cuvantul grec pentru botez este “baptizo” si inseamna “afundare.” Deci, insasi traducerea Cuvantului arata forma botezului ca e prin afundare si nici de cum prin stropire. Afundarea se face o singura data, in numele Sfantei Treimi.
Matei 28:19 “Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i (afundandu-i) in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.“
Botezul este simbolul inmormantarii omului vechi si a invierii celui nou, a firii noi, pentru o alta viata.
Romani 6:4 “Noi deci prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.”
Botezul nu are calitatea de a curati pacatele; curatirea pacatelor o face numai sangele Domnului Isus. Botezul insusi este marturia publica a individului, ca a primit deja aceasta curatire.
Fapte 8:13, 21, 23 “Chiar Simon a fost botezat … Dar Petru i-a zis: ‘… inima ta nu este curata inaintea lui Dumnezeu … esti plin de fiere amara.” 1 Petru 3:21 “… botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu.”
Pentru ca cineva sa fie botezat, el trebuie sa primeasca mai intai mantuirea, ca sa aiba un cuget curat; trebuie deci sa fi indeplinit conditiunile mantuirii; pocainta si credinta. Copiii, intr-ucat nu pot marturisi ca au indeplinit aceste conditii nu pot fi admisi pentru botez.
Marcu 16:16 “Cine va crede si se va boteza va fi mantuit.” Fapte 2:38 “Pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat …” Fapte 8:36, 37 “Uite apa, ce ma impiedica sa fiu botezat? Filip a zis: ‘Daca crezi din toata inima, se poate.’ “
2. Cina Domnului este simbolul mortii Domnului Isus in locul nostru. Ea se compune din paine si vin ne amestecate. Painea franta ne aminteste de trupul Lui frant pentru noi, iar vinul ne aminteste de sangele Sau varsat pentru spalarea pacatelor noastre.
Matei 26:26-28 “Isus a luat o paine si, dupa ce a binecuvantat-o, a frant-o si a dat-o ucenicilor, zicand: ‘Luati, mancati, acesta este trupul Meu.’ Apoi a luat un pahar, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu li l-a dat zicand: ‘Beti toti din el; caci acesta este sangele Meu …’“
Cina Domnului nu are calitatea de a ierta pacatele. Ea are doar menirea de a ne aminti ca pentru iertarea pacatelor noastre a trebuit ca trupul Lui sa fie frant si sangele Sau sa fie varsat. Pentru acest scop El a poruncit ca noi sa facem Cina.
Luca 22:19 “… sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 1 Corinteni 11:24, 25 “… sa faceti … spre pomenirea Mea.”
Cina se poate lua de catre toti acei ce si-au marturisit credinta in Domnul Isus si au fost botezati.
Fapte 2:41, 42 “… au fost botezati si staruiau in … frangerea painii …”
De fiecare data, la Cina, credinciosul trebuie sa-si faca cercetarea de sine.
1 Corinteni 11:28 “Fiecare, dar, sa se cerceteze pe sine insusi si asa sa manance din painea aceasta.”
ZIUA DOMNULUI
Noi credem si marturisim ca ziua Domnului este o randuiala crestina, care trebuie tinuta in continuu, petrecuta in inchinaciune si cugetare spirituala, atat in public cit si acasa. Spre deosebire de vechiul asezamant mozaic, cand se tinea ziua a saptea, crestinii, ca membrii ai asezamantului nou, trebuie sa tina ziua intaia a saptamanii (Duminica) care a fost Sfintita de Dumnezeu prin invierea din morti a Fiului Sau si prin trimiterea Duhului Sfant.
Primii crestini au tinut ziua de Duminica ca zi de inchinaciune. In ea trebuie sa ne odihnim de lucrurile si distractiile trupesti, avind voie sa facem faptele milei si cele care sunt absolut necesare.
Sarbatori inchinate Sfintilor nu avem.
Marcu 16:9 “Isus, dupa ce a inviat in dimineata zilei dintai a saptamanii …” Luca 24:1-6 “In ziua intai a saptamanii, femeile … au venit la mormant … n-au gasit trupul Domnului Isus … doi barbati, imbracati in haine stralucitoare … le-au zis: “ … a inviat.” Ioan 20:1 “In ziua dintai a saptamanii …” Fapte 2:1-4 “In ziua Cincizecimii, (Duminica) erau toti impreuna … si toti s-au umplut de Duhul Sfant …” Apocalipsa 1:10 “In ziua Domnului eram in Duhul …” Fapte 20:7 “In ziua dintai a saptamanii eram adunati laolalta ca sa frangem painea.” 1 Corinteni 16:2 “In ziua dintai a saptamanii, fiecare din voi sa puna deoparte …” Psalmul 118:24 “Aceasta este ziua care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne veselim in ea.” Levitic 23:15-16 “de a doua zi dupa Sabat … sa numarati cincizeci de zile pana in ziua in care vine dupa al saptelea Sabat; atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mancare.” Etc.
DISCIPLINA IN BISERICA
Noi credem si marturisim ca Biserica are dreptul de a exercita disciplina frateasca asupra membrilor care s-au abatut de la invatatura crestina a Cuvantului lui Dumnezeu, prin atitudine, invatatura sau faptele vietii. Disciplina consta in mustrare, ridicarea drepturilor si excluderea din Biserica. Reprimirea unui exclus se va face, la fel, pe baza marturisirii.
Matei 18:15-17 “Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar, daca nu asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii; si daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames.” Tit 3:10 “Dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te de cel ce aduce dezbinari …” 2 Tesaloniceni 3:6 “In Numele Domnului nostru Isus Hristos, va poruncim fratilor sa va departati de orice frate care traieste in neorinduiala …” 1 Corinteni 5:11 “…sa n-aveti nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice frate, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau hraparet …” 1 Corinteni 5:12-13 “… Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? …Dati afara din mijlocul vostru pe raul acela.” Etc.
DESPRE RUGACIUNE
Noi credem si marturisim ca rugaciunea este starea de partasie intima a omului cu Dumnezeu. Ea este exprimarea sincera a launtrului in fata Domnului. Din aceasta cauza nu avem carti de rugaciuni si nu indemnam pe altii sa invete rugaciuni pe dinafara.
Psalmul 62:8 “… varsati-va inimile inaintea Lui!” Psalmul 142:1-2 “… ma rog catre Domnul. Imi vars necazul inaintea Lui, si-mi povestesc stramtorarea inaintea Lui.” Filipeni 4:6 “… in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri cu multumiri.”
Dupa starea inimii, rugaciunea poate fi de multumire, de cerere si de mijlocire.
1 Timotei 2:1 “… sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri …” Efeseni 5:20 “Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal pentru toate lucrurile.”
Rugaciunea trebuie adresata Tatalui in Numele Domnului Isus. El fiind singurul mijlocitor intre om si Dumnezeu. Rugaciunile adresate Sfintilor, credem ca nu sunt in conformitate cu Sfintele Scripturi.
Ioan 16:23 “… orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, va va da.” 1 Timotei 2:5 “… este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni; Omul Isus Hristos.”
Rugaciunea este absolut necesara vietii spirituale pentru cresterea, intarirea, ferirea de ispite si biruinta asupra vrasmasului.
Luca 18:1 “Isus le-a spus o pilda ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase …” 1 Tesaloniceni 5:17 “Rugati-va ne-ncetat.” Matei 26:41 “… va rugati ca sa nu cadeti in ispita.” Efeseni 3:16 “… si-L rog … sa va faca sa va intariti in putere.”
Rugaciunea privata se poate face oriunde, iar rugaciunea comuna se face in partasie cu ceilalti credinciosi in biserici.
Matei 6:6 “Tu cand te rogi intra in odaita ta … si roaga-te Tatalui Tau care este in ascuns …” Matei 14:23 “…S-a suit pe munte sa se roage.” Matei 26:26,39 “… Isus a venit … in Ghetsimani … si s-a rugat.” Fapte 2:42 “Ei staruiau … in rugaciuni.” Fapte 12:5 “Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni.”
Rugaciunile pentru cei morti nu au fost practicite in Biserica Crestina. Noi credem ca ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat dupa moarte, fara sa mai fie posibilitate de schimbare de la un loc la altul.
Luca 16:26 “… intre noi si intre voi este o prapastie mare asa ca cei ce ar vrea sa treaca … de acolo la noi sa nu poata.”
DESPRE SFINTENIE
Noi credem si marturisim ca Sfintirea este lucrarea progresiva pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfant in viata pacatosului mantuit. Ea incepe la nasterea din nou si prin ea suntem facuti potriviti voiei Lui.
1 Tesaloniceni 4:3 “Voia lui Dumnezeu este Sfintirea voastra.” 1 Petru 1:16 “Fiti Sfinti caci Eu sunt Sfant.” 1 Tesaloniceni 4:7 “Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la Sfintire.”
Ea inseamna curatirea de pacat si punerea la o parte a vietii pentru Dumnezeu, prin despartirea de lume. Curatirea de pacat este facuta de sangele Domnului Isus.
1 Ioan 1:7 “… sangele lui Isus, Fiul Sau, ne curateste de orice pacat.” 1 Corinteni 6:11 “… ati fost spalati, ati fost Sfantiti ,,,” Evrei 13:12 “… Isus ca sa Sfanteasca norodul cu insusi sangele Sau …”
Despartirea de lume si punerea la o parte pentru Dumnezeu se face prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin Duhul Sfant care ne da putere a ne impotrivi ispitelor si a trai voia Lui.
Ioan 17:17 “Sfinteste-i prin adevarul Tau; Cuvantul Tau este adevarul. Fapte 2:40 “Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos.” 2 Corinteni 6:17 “Despartiti-va de ei, zice Domnul.” 1 Petru 1:2 “… prin Sfintirea lucrata de Duhul, spre ascultare, …” 2 Corinteni 3:18 “Noi toti privim … si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava prin Duhul Domnului.”
Sfintirea este o lucrare la care Dumnezeu isi are partea Lui, iar omul a lui. Dumnezeu prin Duhul Sfant influenteaza vointa noastra si ne da puterea, iar omul accepta pentru sine, in totul, voia si puterea lui Dumnezeu …
Filipeni 2:13 “Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea. Evrei 13:20-21 “Dumnezeul pacii … sa va faca desavarsiti in orice lucru bun … ca sa faceti voia Lui, si sa lucreze in noi ce-I este placut.” Coloseni 4:12 “… pentru ca desavarsiti… sa staruiti in voia lui Dumnezeu.” Coloseni 1:22-23 “… ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana, si fara vina, negresit daca ramaneti … in credinta. 2 Tesaloniceni 1:11 “Dumnezeul nostru sa implineasca in voi, cu putere, orice dorinta de bunatate si orice lucrare izvorata din credinta.”
DESPRE CASATORIE
Noi credem si marturisim ca, in conformitate cu Sfintele Scripturi, casatoria este oranduita de Dumnezeu.
Geneza 1:27-28 “Dumnezeu a facut pe om … parte barbateasca si parte femeiasca. Dumnezeu i-a binecuvantat si le-a zis: ‘Cresteti si inmultiti-va, umpleti pamantul si stapaniti-l.’ “
Casatoria este actul de buna voie prin care un barbat si o femeie consimt sa traiasca impreuna toata viata. Barbatului ii este ingaduit sa aiba o singura femeie ca sotie; la fel, si femeii ii este ingaduit sa aiba un singur barbat ca sot. Dupa moartea unuia din soti, cel ramas se poate casatori.
1 Corinteni 7:39; Romani 7:2 “O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite.”
Intrucat casatoria este si o oranduiala cetateneasca, ea trebuie intai incheiata cu acte dupa legile Statului, apoi urmeaza binecuvantarea Bisericii. Noi tinem ca crestinii sa incheie o casatorie numai in Domnul, adica numai cu credinciosi.
2 Corinteni 6:14 “Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. “ 1 Corinteni 7:39 “… este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul.”
Casatoria nu trebuie desfacuta prin divort. Divortul este un lucru oprit pentru cei credinciosi.
Maleahi 2:16 “Caci Eu urasc despartirea in casatorie. Matei 19:6 “Deci, ce a impreunat Domnul, omul sa nu desparta.”
In cazul de adulter dovedit sau a unei parasiri rautacioase a caminului, credem ca Sfanta Scriptura admite divortul si recasatorirea partii nevinovate.
Matei 19:9 “Isus le-a raspuns: “… oricine isi lasa nevasta, afara din pricina de curvie, si ia pe alta, preacurveste.” 1 Corinteni 7:15 “Daca cel necredincios vrea sa se desparta, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu mai sunt legati.”
DARNICIA CRESTINA
Noi credem si marturisim ca potrivit cu invatatura Cuvantului lui Dumnezeu si practica primilor crestini, membrii Bisericii sunt datori, in chip moral, sa contribuie din bunurile lor pamantesti, de buna voie si dupa putinta, la sustinerea cauzei Evangheliei.
2 Corinteni 9:6-7 “Sa stiti: cine seamana putin, putin va secera; iar cine va semana mult, mult va secera. Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui, nu cu parere de rau, sau de sila, caci pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu.” Exod 25:2 “… Sa-mi aduca dar; sa-l primiti pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inima.” 35:5 “… Fiecare sa aduca prinos Domnului ce-l lasa inima.” 1 Cronici 29:5 “Cine vrea sa-si aduca de buna voie darurile inaintea Domnului.” Romani 12:8 “Cine da, sa dea cu inima larga.”
1. Sustinerea persoanelor ce se afla in slujba Evangheliei pentru a nu duce lipsa.
Filipeni 4:16, 18 “Caci mi-ati trimis in Tesalonic odata, chiar si de doua ori, ceva pentru nevoile mele. Am de toate si sunt in belsug. Sunt bogat de cand am primit ce mi-ati trimis …” Tit 3:13 “Ai grija de legiuitorul Zena si Apolo sa nu duca lipsa de nimic din ce le trebuie pentru calatoria lor .” 3 Ioan 6 “Vei face bine sa ingrijesti de calatoria lor, intr-un chip vrednic de Dumnezeu.” 1 Corinteni 9:14 “Domnul a randuit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia sa traiasca din Evanghelie. Matei 10:10 “… caci vrednic este lucratorul de hrana lui.” 1 Timotei 5:18 “Caci Scriptura zice: ‘Sa nu legi gura boului cand treiera bucate’ ” si “vrednic este lucratorul de plata lui.” Etc.
2. Ajutorarea saracilor, orfanilor si vaduvelor.
Fapte 11:29 “Ucenicii au hotarat sa trimita fiecare dupa puterea lui un ajutor fratilor care locuiau in Iudeea.” Romani 15:26 “Caci cei din Macedonia si Ahaia au avut bunatatea sa faca o strangere de ajutoare pentru saraci dintre sfintii care sunt in Ierusalim.” 1 Corinteni 16:1 “Cat priveste strangerea de ajutoare pentru sfinti …” Ioan 12:7,8 “Isus a zis: ‘… Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi …’ ” Matei 25:40 “Adevarat va spun, ca ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” Deuteronom 14:29 “… orfanul si vaduva … sa manance si sa se sature pentru ca Domnul Dumnezeul Tau sa te binecuvanteze … ” Iacov 1:27 “Religiunea curata … este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor …” etc.
3. Cladirea de locasuri pentru inchinaciune.
Ex. 35:21 “Toti cei cu tragere de inima si bunavointa au venit si au adus prinos Domnului pentru lucrarea cortului.” 1 Cronici 29:1, 9 “… lucrarea este insemnata, caci casa aceasta nu este pentru om ci este pentru Domnul Dumnezeu. Poporul s-a bucurat de darurile de buna voie, caci le dadeau cu draga inima Domnului …” Ezra 2:68-69 “… au adus daruri de buna voie pentru Casa lui Dumnezu … au dat la vistieria lucrarii, dupa mijloacele lor …” etc.
MIJLOCITORUL NOSTRU IN FATA LUI DUMNEZEU
Noi credem si marturisim ca Isus Hristos este mijlocitorul randuit in mod divin, intre Dumnezeu si om. Luand asupra Sa natura omeneasca, totusi, fara pacat, El a suferit si a murit pe cruce pentru mantuirea pacatosilor. El a fost ingropat, a inviat a treia zi, si s-a inaltat la Tatal, la dreapta Caruia traieste pururea ca sa mijloceasca pentru poporul Sau. El este singurul Mijlocitor, Profet, Preot si Imparat al Bisericii Sale.
1 Timotei 2:5 “… este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni. Omul Isus Hristos. “ Evrei 8:6 “… Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta cu cat legamantul al carui Mijlocitor este El, e mai bun …” 9:15 “… El este Mijlocitorul … pentru ca prin moartea Lui … sa capete vecinica mostenire …” 9:24 “Caci Hristos … a intrat chiar in cer, ca sa se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu.” 12:24 “de Isus, Mijlocitorul …” 7:25 “… traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.” Fapte 7:56 “… vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Psalmul 110:1 “Domnul a zis Domnului Meu , ‘Sezi la dreapta Mea …” 1 Petru 3:22 “… Isus Hristos, care sta la drapta lui Dumnezeu, dupa ce s-a inaltat la cer …” Romani 8:34 “Hristos … sta la drapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi.” 1 Ioan 2:1 “Dar, daca cineva a pacatuit avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos.”
PASTRAREA SFINTILOR IN HAR
Noi credem si marturisim ca un credincios mantuit prin jertfa salvatoare a Domnului Isus Hristos in urma pocaintei personale si a credintei, este pastrat in aceasta stare de har prin puterea lui Dumnezeu pana in clipa de necredinciosie (cand de buna voie paraseste aceasta pastrare). In acest scop Dumnezeu a daruit credinciosilor Duhul Sfant sa-i mangaie, sa-i lumineze, sa-i calauzeasca si sa-i desavarseasca. Aceasta conlucrare intre Duhul Sfant si om se vede in toate laturile vietii. In ramanerea in har se implineste vointa omului cu vointa divina, lupta lui, care este sprijinita de puterea lui Dumnezeu, pentru a birui ispitele si incercarile pacatului.
Isaia 41:10, 13 “… Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare caci Eu sunt Dumnezeul Tau. Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau, care te iau de mana dreapta si-ti zic: ‘Nu te teme de nimic, Eu iti vin in ajutor.’ “ Iuda 24 “Iar Acelui care poate sa va pazeasca de orice cadere …” 1 Petru 1:5 “Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu prin credinta, pentru mantuire …” 2 Petru 2:9 “… Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici …” 1 Corinteni 10:13 “Dumnezeu care este credincios , nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre, ci impreuna cu ispita a pregatit si mijlocul de iesire din ea, ca s-o puteti rabda .” Filipeni 1:6 “… Acela care a inceput in voi aceasta lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos.” Ioan 10:28 “Eu le voi da viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.” Romani 8:26 “Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra.” Etc
BISERICA SI STATUL
Noi credem si marturisim ca autoritatea Statului este de la Dumnezeu, fiind imbracata cu putere pentru pastrarea dreptului, ordinei si pedepsirea raufacatorilor. Potrivit cu invatatura Cuvantului lui Dumnezeu suntem datori a ne supune legilor, a ne indeplini indatoririle cetatenesti si a ne ruga pentru toate autoritatile Statului.
Tit 3:1 “Adu-le aminte sa fie supusi stapanirilor si dregatorilor, sa-i asculte, sa fie gata sa faca orice lucru bun.” Romani 13:1-7 “Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care sunt au fost randuite de Dumnezeu … Tot pentru aceasta sa platiti si birurile …” 1 Petru 2:13-14 “Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti si dregatorilor …” 1 Timotei 2:1-3 “Va indemn … sa faceti rugaciuni … pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii …” etc
LUCRARILE VIETII DE APOI
1. Starea intermediara (starea sufletului intre moarte si judecata)
Noi credem si marturisim ca la moartea fizica, trupul, care este din tarana (materie) este coborat in mormant, iar sufletul care este de la Dumnezeu (spirit) se duce la cer. In acea lume sunt doua stari diferite si complet despartite: una de fericire, odihna si desfatare, numita rai, “Sanul lui Adam,” “casa din cer” etc. si alta de pedeapsa, de chin si de suferinta, numita iad, “loc de chin,” “intunerecul de afara,” “adancul,” etc.
Dupa moarte sufletele celor mantuiti si impacati cu Dumnezeu se duc in rai, iar al celor nemantuiti se duc in iad. In ambele aceste stari sufletesti sunt pe deplin constiente si in asteptarea judecatii. Ele sunt fara trupuri.
a. Starea celor mantuiti
Luca 16:22 “Cu vremea saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam.” Luca 23:43 “Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.” 2 Corinteni 5:1, 7, 8 “Stim in adevar ca daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc avem o cladire in cer de la Dumnezeu, o casa care nu este facuta de mana, ci este vesnica … Pentru ca umblam prin credinta … suntem plini de incredere si ne place sa parasim trupul acesta ca sa fim acasa cu Domnul …” Apocalipsa 6:9-10 “… am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera junghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera. Ei strigau si ziceau, ‘pana cand Stapane, Tu care esti Sfant, drept si adevarat, zabovesti sa judeci … fiecaruia i s-a spus sa se mai odihneasca …” Apocalipsa 7:9, 14 “… m-am uitat si era o mare gloata pe care nu putea s-o numere nimeni … care statea in picioare … imbracati in haine albe … Acestia vin din necazul cel mare; si si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului.
b. Starea celor nemantuiti
Luca 16:22-23 “A murit si bogatul si l-au ingropat. Pe cand era el in locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicit ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui.” 2 Petru 2:9 “… Domnul stie … sa pastreze pe cei nelegiuiti , ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.” 2:4 “Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in adanc unde stau inconjurati de intunerec, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata …” Matei 8:12 “Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunerecul de afara, unde va fi plinsul si scrasnirea dintilor.” 13:49-50 “… vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni, si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor.” 2 Petru 2:17 “… lor le este pastrata negura intunerecului …” etc.
2. Venirea Domnului
Noi credem si marturisim ca potrivit invataturii Noului Testament, Domnul nostru Isus Hristos, care S-a inaltat la cer, va veni cu slava si stralucire pentru a face judecata celor vii si celor morti. Venirea Sa va fi vazuta de toti si se va petrece in clipa pe care o stie numai Dumnezeu Tatal. La venirea Sa, mortii vor invia, iar cei credinciosi, care au ramas in viata, vor fi schimbati intr-o clipa si rapiti in intampinarea Mirelui.
Fapte 1:11 “Acest Isus, care s-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.” Matei 24:30; Marcu 13:26; Luca 21:27 “… vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.” Ioan 14:3 “… Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi.” 1 Tesaloniceni 1:10 “… si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau …” 4:16-17 “Caci Insus Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu se va pogori din cer … noi cei vii, care vom fi ramas vom fi rapiti de toti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh …” Apocalipsa 1:7 “Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi il va vedea, si cei ce L-au strapuns …” Matei 24:36 “Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni; nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.”
3. Invierea mortilor
Noi credem si marturisim ca la venirea Domnului mortii vor invia spre a se infatisa inaintea scaunului de judecata; trupurile inviate vor fi schimbate si ele in nemurire, vor fi asemenea trupului inviat al Mantuitorului. Cu acest trup se va mosteni viata de veci, cei mantuiti in fericirea vesnica iar cei nemantuiti in pedeapsa vesnica.
Ioan 5:28-29 “… vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata.” Fapte 24:15 “… va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti.” 1 Corinteni 15:42 “asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire si inviaza in neputrezire.” 15:52-53 “… la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.” Filipeni 3:21 “… El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale. Apocalipsa 20:13 “Marea va da inapoi pe mortii care erau in ea; moartea si locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele.” Etc
4. Judecata de apoi
Noi credem si marturisim ca fiecare om va fi judecat in mod drept de Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, pentru a primi rasplata sau pedeapsa, dupa felul sau de vietuire in viata pamanteasca.
Fapte 17:30-31 “Dumnezeu … a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin omul pe care L-a randuit pentru aceasta, si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti.” Romani 2:16 “Si faptul acesta se va vedea in ziua cand dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. 2 Corinteni 5:10 “Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.” Apocalipsa 20:12 “si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise, si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.” Fapte 24:25 “… pe cand vorbea Pavel … despre judecata viitoare …” etc.
5. Starea dupa judecata
Noi credem si marturisim ca dupa judecata, potrivit Noului Testament, cei mantuiti vor mosteni viata de veci in fericirea cereasca, iar cei nemantuiti vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu in chinul vesnic spre pedeapsa vesnica. In aceste stari va fi fiinta intreaga; si trupul inviat, schimbat in nemurire, si sufletul.
a. Starea celor mantuiti
Matei 25:46 “… cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.” Apocalipsa 21:3-4 “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu Insus va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El le va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va fi. Nu va mai fi nici o tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Apocalipsa 22:3-5 “Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui ii vor sluji. Ei vor vedea fata Lui si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va fi nici noapte, si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina, si vor imparati in veci vecilor.” Matei 25:34 “Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.”
b. Starea celor nemantuiti
Matei 25:46 “… acestia vor merge in pedeapsa vesnica.” 25:41 “Duceti-va de la Mine blestematilor in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui.” Apocalipsa 14:10-11 “va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu … si va fi chinuit in foc si in pucioasa … si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor.” Apocalipsa 21:8 “Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli, si toti mincinosii, partea lor este iadul, care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua. Apocalipsa 20:15 “Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul cu foc.”