Archives for February 2020

TEXTUL LECȚIEI: Amos 5:18–24                    VERSETUL DE AUR: Amos 5:24

SCOPUL LECȚIEI: Să dobândim o înțelegere corectă cu privire la ziua Domnului; să putem explica de ce a urât Domnul ritualurile religioase ale celor din timpul lui Amos; să punem în aplicare imperativele versetului de aur.

“Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, și neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată!” — Amos 5:24

CONTEXTUL LECȚIEI : Lecția din această zi inaugurează o serie nouă de studii pe tema Dreptatea în Cărțile Profetice. Textele primelor lecții se află în scrierile lui Amos, Mica, Habacuc și Maleahi. Acest patru cărți reprezintă o treime din cele 12 cărți ale Vechiului Testament pe care le numim “Profeții Mici.” Adjectivul “mici” nu are de-a face cu importanța acestor scrieri; el se referă doar la lungimea acestor cărți. Ele sunt mult mai scurte decât majoritatea cărților descrise ca “Profeții Mari” (Isaia, Ieremia/Plângerile lui Ieremia, Ezechiel și Daniel).

Profetul Amos este unic printre profeți, din cel puțin două motive. Mai întâi, e un profet care are o meserie diferită, la care se întoarce după ce își rostește profețiile (vezi Amos 1:1; și 7:14-15). Apoi, Amos a fost originar din regatul Iuda, din sud, dar a primit porunca să-și proclame mesajul în regatul Israel, din nord (1:1). Nu ne este deloc greu să ne imaginăm ce primire i s-a făcut acestui străin care profețea împotriva lui Israel (2:6-16; 7:10-17). Deși a rostit profeții și împotriva altor națiuni (1:3-2:5), majoritatea mesajelor lui Amos au fost împotriva păcatelor lui Israel. Amos și-a început lucrarea în jurul anului 769 îCr. Ruperea împărăției avusese loc în urmă cu 170 de ani. Amos 1:1 menționează 2 împărați contemporani cu el: Ozia, împăratul lui Iuda (numit și Azaria în 2 Împărați 15 și 2 Cronici 26) și Ieriboam (al II-lea) în Israel. Majoritatea poporului trăia într-o stare de apatie în ceea ce privea Legea Domnului. Traiul era bun, națiunea prospera, iar popoarele din jur care fuseseră o amenințare în trecut (Asiria, Egipt) erau acum slăbite și fără putere. Ce putea să le spună nou acest profet? De ce s-a găsit tocmai acest individ din sud să vină și să îi deranjeze?

În versetele imediat anterioare lecției noastre, Amos ne dezvăluie clar motivele la baza chemării sale în lucrare. La fiecare pas, poporul alegea răul în loc de bine. Amos îi acuză că nedreptățesc pe cel sărac, pedepsesc pe cei ce caută dreptatea, acceptă mită, și calcă în picioare dreptul săracului la judecată (Amos 5:7-15).  În mijlocul acestui popor, Amos proclamă cuvântul Domnului, așa cum îl găsim în lecția de azi.

STRUCTURA LECȚIEI

1. O zi sumbră care va fi… (Amos 5:18-20)

• … O zi de amăgire (v. 18)
• … O zi de primejdie (v. 19)
• … O zi de întuneric (v. 20)

2. Un Dumnezeu întristat… (Amos 5:21-24)

• … Care urăște formalismul religios (v. 21-23)
• … Care dorește o închinare autentică (v. 24)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Când aveți una din acele zile în care toate lucrurile vă ies pe dos, care sunt versetele care vă încurajează cel mai mult? Care versete le folosiți ca să îi încurajați pe alții?
• Care sunt câteva din conceptele greșite despre a doua venire a Domnului întâlnite printre creștini, concepte care duc mai degrabă la întunericul din Amos 5:20, decât la lumina din Tit 2:13? Cum ne putem proteja mintea de acest fel de idei?
• Cum recunoaștem practicile și obiceiurile bisericești care ajung să fie urâte de Domnul? Care sunt criteriile după care evaluăm serviciile din biserică?
• Care sunt nevoile comunității în care se află biserica noastră? Care sunt măsurile protectoare prin care ne asigurăm că implicarea bisericii în lucrări sociale nu eclipsează scopul ei primar, acela de a evangheliza? Credeți ca există acest pericol?

APLICAȚII PRACTICE

• E posibil ca bisericile noastre să fie situate în comunități unde există mulți oameni necăjiți și săraci. Cu siguranță însă, ele (bisericile) sunt situate în comunități unde e nevoie de creștini autentici care își pun în practică neprihănirea zi de zi. Nu ne putem permite să credem că ne-am făcut datoria de creștini doar pentru că am participat la un serviciu de închinare, după care să ne întoarcem la rutina zilnică, ignorând nevoile celor din jurul nostru. Adevărat, închinarea noastră nu include adunările de sărbătoare și jertfele de care vorbește Amos, dar oare nu îl supărăm pe Domnul și noi, acoperindu-ne ochii și urechile, fiind orbi și surzi la nevoile celor din jurul nostru?
• Creștini ar trebui să înțeleagă chemarea pe care ne-o face Isus de a fi sare și lumină (Matei 5:13-16) ca fiind o chemare la stilul de viață proclamat de proroci. Dreptatea nu poate fi practicată în izolare de alți oameni: ea necesită contact cu lumea, o lume care este adesea caracterizată de nedreptate și corupție. A fi sare și lumină înseamnă să avem impact asupra mediului înconjurător; și acesta este chemarea noastră, a urmașilor lui Cristos. Fără punerea acestor lucruri în practică, ziua Domnului nu va fi o zi de bucurie, ci o zi de judecată și de rușine.
• Să ne rugăm ca dreptatea și neprihănirea să reprezinte pentru noi mai mult decât niște simple cuvinte; ele să fie parte din practica noastră zilnică.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Luca 11:5-13

VERSETUL DE AUR: Luca 11:9

„De aceea şi Eu vă spun: ‘Cereți, şi vi se va da; căutați, şi veţi găsi; bateți, şi vi se va deschide.” – Luca 11:9

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem învățătura principală a pildei, și anume nevoia de perseverență în rugăciune; să explicăm ce înseamnă să cerem, să căutăm și să batem (la ușă) în rugăciune.

CONTEXTUL LECȚIEI

În cele două cărți scrise de Luca, Evanghelia după Luca și Fapte Apostolilor, întâlnim în mod repetat oameni care se roagă și învățături despre rugăciune. Nu putem citi aceste cărți fără să observăm că Domnul Isus a fost un om al rugăciunii (Luca 5:16; 6:12; 9:18, 28; 11:1; 22:40, 41, 44, 46 etc). De asemenea, biserica din primul secol a fost o comunitate care acorda o importanță deosebită rugăciunii (Fapte 1:14; 13:3; 21:5 etc).

Biserica a moștenit acest respect pentru rugăciune din tradiția iudaică. Sinagogile evreilor și templul în sine erau case ale rugăciunii (Isaia 56:7; Matei 21:13; Marcu 11:17; Luca 19:46), spații dedicate pentru rugăciunea individuală și comunitară.

În lecția anterioară am studiat rugăciunea Tatăl Nostru din Predica de pe munte (Matei 6:9-15). Textul paralel scris de Luca, care descrie aceeași învățătură (chiar dacă nu este, în sine, versiunea lui Luca a rugăciunii Tatăl Nostru), este Predica de pe podiș (Luca 6:17-49). Între acel eveniment și lecția de azi au avut loc o vindecare și înviere miraculoasă (Luca 7:1-17); interacțiuni cu diferiți oameni (7:18-50); alte învățături (8:1-21; 10:38-42); liniștirea furtunii (8:22-25); un exorcism, o înviere și vindecare (8:26-56); trimiterea celor 12 (9:1-9); minunea înmulțirii pâinilor (9:10-17); conversații private și schimbarea la față (9:18-36); un alt exorcism (9:37-43a); conversații și împotrivire (9:43b-62) și trimiterea celor 72 (10:1-24). După toate acestea ajungem, în cele din urmă, la versiunea lui Luca a rugăciunii Tatăl Nostru și la textul de azi, care vine imediat după această rugăciune.

La începutul capitolului 11 din Luca, Îl vedem pe Domnul Isus în rugăciune. Când a terminat, unul dintre ucenici i-a cerut să-i învețe să se roage. Domnul Isus le prezintă rugăciunea model din Luca 11:2-4. Lecția de azi ne oferă învățături suplimentare despre rugăciune.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Cererea cu stăruință (Luca 11:5-8)

• Un moment inoportun (v. 5-7)
• Ascultătorul cedează (v. 8)

2. Rugăciunea cu tenacitate (Luca 11:9, 10)

• Cererea, căutarea, baterea la ușă (v. 9)
• Primirea, găsirea, deschidere (v. 10)

3. Dumnezeu răspunde cu credincioșie (Luca 11:11-13)

• Dătători nedesăvârșiți (v. 11, 12)
• Tatăl desăvârșit (v. 13)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să fim mai curajoși și mai insistenți în rugăciune?
• Luând în considerare pasaje biblice precum Iov 38:1, 2; Iona 4 și Maleahi 2:17, cum putem să ne asigurăm că rugăciunile noastre insistente nu depășesc limita?
• Cum putem să îi încurajăm pe cei care simt că Dumnezeu le-a dat „o scorpie”, când ei au cerut un „ou”?
• Care sunt anumite lucruri pe care biserica ar trebuie să le ceară cu mai multă stăruință în rugăciune?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Uneori avem păreri greșite despre rugăciune. Unii spun că din moment ce Dumnezeu știe toate lucrurile, inclusiv nevoile noastre, nu este nevoie ca noi să Îi cerem nimic. Ce putem să Îi spunem lui Dumnezeu despre care El să nu știe deja? Nimic, spun unii, și prin urmare, rugăciunea nu are nicio valoare.

Domnul Isus folosește două analogii sau imagini surprinzătoare, pentru a ne învăța despre cum să ne rugăm lui Dumnezeu: împrumutarea unor pâini și un tată care dă copilului lui mâncarea de care are nevoie. Învățătura profundă despre rugăciune din acest pasaj este să cerem, să căutăm și să batem la ușă în rugăciune, cu consecvență și perseverență. În cele din urmă, Domnul Isus amintește Duhul Sfânt, care este răspunsul suprem la rugăciune și darul Tatălui pentru noi. Duhul Sfânt ne învață cum să ne rugăm și mijlocește pentru noi (Romani 8:26). Dumnezeu nu doar ne aude rugăciunea, El ne și ajută să ne rugăm.

Rugăciunea trebuie să fie o conversație continuă cu Dumnezeu. Domnul Isus i-a învățat pe ucenici să ceară pâinea zilnică (Luca 11:3), ceea ce ne lasă să înțelegem că cererea trebuie făcut în fiecare zi. Rugăciunea este o activitate de o viață, nu un exercițiu pe care îl facem doar o singură dată.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Matei 6:9-15

VERSETUL DE AUR: Matei 6:10

„Vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ” – Matei 6:10

SCOPUL LECȚIEI: Să explicăm cererile enumerate în rugăciunea Tatăl Nostru; să identificăm un aspect din rugăciunea Tatăl Nostru pe care avem tendința să-l neglijăm.

CONTEXTUL LECȚIEI

Lecția de săptămâna trecută din Matei 6:1-8 conține învățăturile Domnului Isus despre pericolele ipocriziei în dărnicie și rugăciune. Aceste exemple negative sunt urmate de o învățătură pozitivă.

Textul de azi studiază una din cele două versiuni ale rugăciunii Tatăl Nostru; cealaltă versiune se găsește în Luca 11. Între cele două variante există o serie de diferențe. În primul rând, în Matei 6:9, când Domnul Isus îi învață pe ucenici cum să se roage, El face acest lucru în contextul în care El învăța deja mulțimile care Îl urmau. „Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte și, după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El” (Matei 5:1). Descrierea lui  Luca este mai specifică; el precizează că Domnul Isus i-a învățat pe ucenici rugăciunea după ce „unul dintre ai Lui I-a zis: Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui” (Luca 11:1).

O altă diferență semnificativă între Matei și Luca este lungimea rugăciunii: versiunea lui Luca este mai concisă decât cea a lui Matei. Conținutul este foarte asemănător, dar Luca a înregistrat o rugăciune mai scurtă. Aceste diferențe sugerează faptul că Domnul Isus i-a învățat pe ucenici această rugăciune de mai multe ori. În acest fel, ucenicii au avut ocazia să o învețe prin repetiție.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Rugăciunea (Matei 6:9-13)

• Sfințenia (v. 9)
• Împărăția (v. 10)
• Nevoile zilnice (v. 11-13)

2. Despre iertare (Matei 6:14, 15)

• Față de alții (v. 14)
• Față de noi (v. 15)

3. Dumnezeu pe tot pământul (1 Împ. 8:52, 53)

• Rezumatul cererilor (v. 52)
• Motivul pentru cereri (v. 53)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce poate face biserica noastră pentru a-i ajuta pe oameni să dezvolte o mai bună înțelegere a conceptului de sfințenie?
• Care este rezultatul neînțelegerii importanței sfințeniei?
• Care sunt câteva modalități tangibile prin care putem să ajutăm la răspândirea împărăției lui Dumnezeu?
• Cum putem să ne asigurăm că rugăciunile noastre pentru nevoile fizice sunt făcute în spiritul versetului 11?
• Cu ce argumente ai încuraja pe cineva să ierte o persoană care i-a făcut rău?

APLICAȚII PRACTICE

Rugăciunea Tatăl Nostru din Matei a fost folosită ca rugăciune model de către creștini încă de la începutul bisericii. Este o rugăciune simplă, care conține o introducere, șapte cereri organizate sub formă de patru cuplete și o încheiere. Fiecare element ne învață despre Dumnezeu și despre cum să ne apropiem de El în rugăciune.

Domnul Isus ne arată cum putem să ne evaluăm viața noastră de rugăciune. În primul rând, trebuie să Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru, care ne iubește și ne dă ceea ce avem nevoie. În acest sens, trebuie să fim complet onești cu El și să ne arătăm preocupați de voia și puterea Lui, nu de felul în care ne comparăm cu alții. Clipă de clipă trebuie să ne încredem în purtarea Lui de grijă față de nevoile noastre fizice și spirituale.

Când ne rugăm pentru venirea împărăției Tatălui, ne rugăm pentru regele care urmează să vină. Când proclamăm împărăția Cerurilor, Îl proclamăm pe Dumnezeu ca rege. Mesajul creștinismului este vestea bună că Dumnezeu este rege și că regele a venit să te salveze.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Matei 6:1-8

VERSETUL DE AUR: Matei 6:1

„Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri.” – Matei 6:1

SCOPUL LECȚIEI: Să definim ipocrizia și să identificăm atitudinile provocate din ipocrizie și pe cele care vin dintr-o inimă sinceră; să ne identificăm motivația pentru care dăruim și să ne pocăim de motivele care nu Îi sunt plăcute lui Dumnezeu.

CONTEXTUL LECȚIEI

Contextul lecției de azi este Predica de pe Munte, care se regăsește în capitolele 5-7 din Evanghelia după Matei. Această predică este o prezentare a ce înseamnă să trăim sub domnia lui Dumnezeu în Împărăția Cerurilor, sau Împărăția lui Dumnezeu. În prima parte a predicii, Domnul Isus spune că este ferice (sau sunt binecuvântați) de cei ce sunt „flămânzi și însetați după neprihănire” (5:6) și cei care au „inima curată” (5:8). Puțin mai târziu, Domnul Isus îi avertizează pe cei care aparțin Împărăției lui Dumnezeu că trebuie să aibă o neprihănire mai mare decât cea a învățătorilor legii și a fariseilor. Secțiunea de mijloc a Predicii de pe Munte explică aceste idei extraordinare.

Domnul Isus accentuează faptul că neprihănirea adevărată presupune neprihănire nu doar pe dinafară, ci și pe dinăuntru. Ascultarea de Dumnezeu înseamnă nu doar evitarea uciderii, ci și controlul asupra mâniei (Matei 5:21-24); nu doar evitarea adulterului, ci controlul asupra gândurilor legate de poftele sexuale (Matei 5:27-30). Puritatea adevărată este cea din inimă. Cei care trăiesc sub domnia lui Dumnezeu trăiesc în ascultare nu doar când sunt văzuți de alții, ci și atunci când nu-i vede nimeni. Acest gând este urmat de condamnarea de către Domnul Isus a ipocriziei și a ipocriților.

Textul lecției de azi prezintă prima dintr-o serie de învățături ale Domnului Isus privitoare la motivația inimii. Metoda preferată de El pentru a preda aceste lecții este folosirea pildelor sau parabolelor (Matei 13:34). Cu toate acestea, în textul de astăzi Domnul Isus folosește învățături directe pentru a ne învăța.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Învățături despre dărnicie (Matei 6:1-4)

• Dărnicia ipocritului (v. 1, 2)
• Dărnicia închinătorului adevărat (v. 3, 4)

2. Învățături despre rugăciune (Matei 6:5-8)

• Făcută de ochii altora (v. 5)
• Făcută pentru Dumnezeu (v. 6)
• Cuvinte multe sau puține? (v. 7, 8)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să ne protejăm împotriva ipocriziei descrise aici, folosind metode diferite de cele ale fariseilor din Matei 7:1-5 și 22:15-18? De ce?
• Care sunt câteva modalități practice de aplica principiul prezentat de Domnul Isus, „să nu știe stânga ta ce face dreapta”?
• Cum poți să te asiguri că în programul tău zilnic ai timp pentru rugăciune „în ascuns”?
• Cum putem să ne asigurăm că rugăciunile noastre repetitive nu sunt stilul de rugăciune condamnat de Domnul Isus?
• Cum putem aplica învățăturile Domnului Isus din Luca 18:1-8 la felul de rugăciune pe care îl practicăm?

APLICAȚII PRACTICE

Actele de închinare publică nu sunt în mod obligatoriu ipocrite. Elementul important este motivația. Atragem atenția asupra noastră sau îi îndreptăm pe alții spre Dumnezeu? Este dărnicia ta făcută în așa fel încât să fii lăudat de oameni sau pentru a-i încuraja pe alții la dărnicie? Rugăciunea ta publică este făcută pentru a impresiona sau pentru a-i conduce pe alții la tronul lui Dumnezeu?

Învățăturile Domnului Isus în această privință nu sunt demodate. Continuăm să avem nevoie de ele în biserică și în viețile noastre personale. Domnul Isus așteaptă ca ucenicii lui din orice vremuri să fie diferiți și să respingă calea lumii. Noi trebuie să evităm să încercăm să Îl impresionăm pe Dumnezeu sau pe cei din jur.

Cu toții ne confruntăm cu ipocrizia, într-o formă sau alta; pentru unii, este o chestiune de motivații conflictuale, în timp ce pentru alții este dorința de a fi respectat. Pentru a elimina ipocrizia, trebuie să ne examinăm motivele ascunse ale inimii, din perspectiva relației adevărate și sincere cu Dumnezeu.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble