Archives for February 2021

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm pe hartă localitățile menționate în text; să comparăm rolurile jucate de Pavel și de Lidia în plantarea bisericii din Filipi. 

TEXTUL LECȚIEI: Fapte 16:11-15, 40; 1 Corinteni 1:26-30 VERSETUL DE AUR:Fapte 16:15

„După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis: Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea. Și ne-a silit să intrăm.” – Fapte 16:15

CONTEXTUL LECȚIEI

Pavel și tovarășii lui au început cea de a doua călătorie misionară în jurul anului 52 dCr. La început au revizitat unele dintre cetățile pe care le vizitase Pavel în prima călătorie, prin care și Derbe, Listra și (probabil) Iconia ( Fapte 16:1-2).

De acolo au mers la Troa, unde Pavel a văzut viziunea unui bărbat din Macedonia care îl chema să vină în Macedonia (Fapte 16:9). Această viziune a constituit mandatul lui Pavel pentru a traversa Marea Egee și pentru a aduce evanghelia în Europa pentru prima dată. Primele vizite ale lui Pavel în Filipi și Corint au avut loc în cadrul acestei călătorii. 

Cetatea Filipi era construită pe terenuri fertile și era înconjurată de munți din trei părți, fiind o cetate importantă din Macedoia. A fost numită după împăratul Filip II al Macedoniei care a cucerit cetatea în anul 356 îCr. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Intrarea în Europa (Fapte 16:11-15, 40)

• Filipi (v. 11-12)
• Adunarea de rugăciune (v. 13)
• Casa Lidiei (v. 14-15, 40)

2. Corectarea celor din Corint (1 Corinteni 1:26-30)

• Chemarea celor de rând (v. 26)
• Cei înțelepți sunt făcuți de râs (v. 27-29)
• În Cristos (v. 30)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum ați putea descrie locul dvs. ideal pentru rugăciune? Există o legătură între locul unde ne rugăm și felul în care ne rugăm?
• Care sunt câteva modalități prin care putem să ne asigurăm să suntem primitori de oaspeți?
• Într-o vreme când restaurantele și hotelurile sunt accesibile, cum ar trebui să trateze biserica ospitalitatea în casele membrilor? De ce? Se schimbă situația când e vorba de ospitalitate pe termen lung?
• Care sunt câteva modalități practice de a demonstra faptul că aveți neprihănire, sfințenie și răscumpărare în Domnul Isus?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Lidia și-a folosit statutul și averea pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Familia ei a ajuns să Îl cunoască pe Domnul Isus datorită influenței ei. Ea a avut impact și în cetatea Filipi, prin faptul că a ajutat la formarea bisericii locale. Aceste eforturi nu au fost făcute din slavă deșartă, nici din partea Lidiei și nici de către Pavel. Ambii au căutat să-L urmeze pe Cristos și să îi ajute pe alții să Îl cunoască în mod personal. 

Să urmăm exemplul lor în lucrarea la care ne-a chemat Dumnezeu. 

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm despre Priscila și Aquila și să explicăm importanța lucrării lor în relație cu lucrarea misionară a lui Pavel. 

TEXTUL LECȚIEI: Fapte 18:1-3, 18-21, 24-26; Romani 16:3-4 VERSETUL DE AUR: Romani 16:3-4

„Spuneți sănătate Priscilei și lui Aquila, tovarășii mei de lucru în Hristos Isus, care și-au pus capul în joc, ca să-mi scape viața. Le mulțumesc nu numai eu, dar și toate bisericile ieșite dintre neamuri.” – Romani 16:3-4

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Faptele Apostolilor începe la Ierusalim și se termină la Roma. Centrul militar și politic al primului secol, Roma avea o populație semnificativă de evrei. Creștinismul a ajuns la Roma devreme, mai mult ca sigur că în primele luni după învierea Domnului Isus. În ziua de Rusalii au fost vizitatori din Roma care au auzit evanghelia predicată și cu siguranță unii dintre ei au fost botezați (Fapte 2:10, 41). După ce au revenit acasă, aceștia au contribuit la răspândirea creștinismului în cetatea imperială. 

Se pare că timp de mai mulți ani răspândirea evangheliei s-a limitat doar la evrei, ceea ce a dus la tensiuni între evreii creștini și cei necreștini. În loc să ancheteze situația, împăratul Claudiu i-a scos pe toți evreii din cetate, atât creștini cât și necreștini. Evreilor nu li s-a permis să locuiască în cetate până după moartea lui Claudiu în 54 dCr. Aceste evenimente constituie fundalul întâlnirii dintre Pavel și doi evrei din Roma, Priscila și Aquila, care a avut loc în Corint în anul 51 dCr. Între timp, creștinii dintre neamuri din Roma au înființat biserici în case (Romani 16:5, 10-11, 14-15), un fapt care a creat anumite tensiuni când creștinii evrei au revenit în cetate.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Partenerii lui Pavel (Fapte 18:1-3, 18-21, 24-26)

• Facerea corturilor (v. 1-3)
• Formarea de ucenici (v. 18-21)
• Formarea unui predicator (v.24-26)

2. Conducători care au lăsat o moștenire (Romani 16:3-4)

• Ajutarea apostolului (v. 3)
• Răsplata pentru risc (v. 4)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce acțiuni putem întreprinde pentru a identifica mai bine și pentru a susține lucrările care se fac cel mai bine de către o echipă soț-soție?
• Pentru ce lucruri merită să facem juruințe (promisiuni)? De ce?
• Cum răspundeți când auziți expresia „voia lui Dumnezeu” folosită într-un mod necorespunzător?
• În ce situații considerați necesar să corectați interpretarea greșită a Scripturii și când puteți să treceți cu vederea? De ce? Ce alte texte biblice v-ar putea ajuta să decideți, în afară de Romani 14:5-6 și 1 Corinteni 8?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Avem multe lecții de învățat din lucrarea făcută de Priscila și Aquila. Vedem o echipă soț-soție care a făcut o lucrare extraordinară. Nu ni se spune că ar fi existat concurență între ei, nici când făceau corturi, nici când lucrau pentru edificarea poporului lui Dumnezeu. Vedem o familie dispusă să se mute oriunde îi cheamă Dumnezeu și să se susțină material prin meșteșugul pe care îl aveau. Ascultarea lor față de voia lui Dumnezeu i-a făcut să fie parteneri de încredere ai lui Pavel. 

Un alt exemplu demn de urmat este cel al lui Apolo, care deși era un predicator talentat, a fost dispus să primească îndreptare din partea unor credincioși mai înțelepți, pentru că omisese să-și însușească o doctrină creștină esențială. Investiția făcută de acest cuplu în Apolo le-a fost de folos când acesta s-a mutat în Corint ca să lucreze în biserica locală, de unde proveneau Priscila și Aquila (1 Corinteni 3:6). 

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

CHEMAREA LA DEVOTAMENT

SCOPUL LECȚIEI: Să prezentăm actele de devotament făcute de femeile care Îl urmau pe Domnul Isus; să explicăm importanța faptului că femeile au fost primele martore oculare la învierea Domnului Isus.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 8:1-3; Marcu 15:40; Ioan 20:10-18 VERSETUL DE AUR: Luca 8:1-2

„Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El și mai erau și niște femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieșiseră șapte draci.” – Luca 8:1-2

CONTEXTUL LECȚIEI

Primele versete din acest capitol prezintă modul minuțios și metodic în care Domnul Isus evangheliza cetățile și satele. Domnul Isus a devenit cunoscut în satele și cetățile din Galileea datorită faptului că petrecea timp cu oamenii. Petru spune că El „umbla din loc în loc, făcea bine …” (Fapte 10:38). Această lucrare includea învățarea noroadelor, vindecări și scoatere de demoni (Marcu 1:14-15, 34). Domnul Isus călătorea cu un grup mai mare de oameni, dintre care 12 erau ucenici apropiați. Faptul că femeile au avut oportunitatea de a avea un rol proeminent în lucrarea Lui a fost ceva neobișnuit. Includerea femeilor care nu erau soții sau rudenii ale ucenicilor a fost și mai neobișnuit (a se vedea 1 Corinteni 9:5).  

STRUCTURA LECȚIEI

1. Femeile din lucrarea Domnului Isus (Luca 8:1-3; Marcu 15:40)

• Zi de zi (Luca 8:1-3)
• În criză (Marcu 15:40)

2. Maria, martoră a învierii (Ioan 20:10-18)

• O scenă tristă (v. 10-11)
• Apariția îngerilor (v. 12-13)
• Rabuni se descoperă (v. 14-18)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce putem face pentru a susține lucrarea generală a bisericii prin activități care nu sunt neapărat în prim plan, în văzul tuturor? De exemplu prin rugăciune și post. Ce alte lucruri ar mai fi?
• Cum putem îmbunătăți starea noastră de alertă împotriva lucrurilor care ar putea să ne împiedice să vedem pe deplin lucrarea Domnului Isus în viețile noastre? Cum ne avertizează situațiile de orbire din Matei 15:13-14; 23:16-26; Ioan 9:39-41; 2 Petru 1:5-9 și Apocalipsa 3:17 cu privire la faptele noastre în acest sens?
• Din moment ce Domnul Isus știa deja răspunsul la întrebare, ce învățăm despre cum să ne relaționăm la persoanele care sunt copleșite de durere?
• În ce mod vă încurajează personal învierea Domnului Isus astăzi? Ați avut vreodată o situație în care ați depășit o stare descurajantă prin îndreptarea atenției asupra învierii?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Adesea se spune că cei care-L caută pe Dumnezeu îl vor găsi. În lecția de astăzi, Maria Magdalena, o femeie credincioasă, îl căuta pe Domnul Isus într-un alt sens: ea căuta trupul Domnului Isus și nu s-a lăsat păgubașă foarte ușor. Însă căutarea ei era greșită pentru că Domnul Isus nu mai era în mormânt. Ea nu l-a găsit pe Domnul Isus pentru că L-a căutat într-un loc greșit, însă, în harul Lui, Domnul Isus a găsit-o pe ea. Așa cum o găsise odinioară pe Maria cea posedată de diavol și o eliberase, acum Domnul o găsește din nou, de data aceasta plângând într-un mormânt gol. Isaia ne spune că „[Dumnezeu] va veni și va mântui” (Isaia 35:4) dar, așa cum s-a întâmplat și cu Maria, este posibil să nu Îl găsim nici noi deoarece căutăm în direcția greșită. Îl găsim pe Domnul Isus căutându-L, prin credință, în paginile Bibliei, în rugăciune, post și părtășie. 

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să prezentăm impactul femeii din Samaria în vestirea Domnului Isus celor din satul ei; să explicăm sensul ilustrației prezentate de Domnul Isus în Ioan 4:35 și să identificăm elementele abordării folosite de Domnul Isus pentru evanghelizare.

TEXTUL LECȚIEI: Ioan 4:25-42 VERSETUL DE AUR: Ioan 4:39

„Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: <Mi-a spus tot ce am făcut>.” – Ioan 4:39

CONTEXTUL LECȚIEI

Pentru a înțelege pe deplin textul de azi, este nevoie să înțelegem relația dintre evrei și samariteni în timpul Domnului Isus. Când împăratul Solomon a murit în anul 930 îCr, poporul Israel s-a împărțit în două regate: cele zece seminții din nord, numite Israel, și restul semințiilor din sud, numite Iuda. 

După ce regatul Israel a fost distrus de asirieni în anul 722 îCr, o bună parte din popor a fost dusă în exil, iar teritoriul a fost repopulat cu alte neamuri (2 Împărați 17:24). Cei din poporul Israel care nu au fost duși în exil, au trăit în sărăcie și fără o identitate clară, timp de mulți ani. 

Amestecul de popoare care a rezultat s-au numit samariteni. Religia lor accepta cele cinci cărți scrise de Moise, dar nu și restul cărților din Vechiul Testament. Când samaritenii s-au oferit să ajute la reconstruirea templului distrus în anul 586 îCr, evreii au refuzat (Ezra 4:1-5). Acest lucru i-a înfuriat pe samariteni și răspunsul lor la reconstruirea zidurilor cetății de către Neemia este cât se poate de clar (Neemia 4:1,2).

Aproximativ cu un secol înainte de Cristos, un conducător din Iudeea a distrus templul samaritenilor din Gerizim. Acest lucru, și altele, au dus la crearea de animozitate între samariteni și evrei. Pentru evreii din vremea Domnului Isus, samaritenii nu erau complet dintre neamuri, dar nici nu erau considerați evrei (a se vedea Matei 10:5). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Declarația femeii (Ioan 4:25-30)

• Mesia este descoperit (v. 25-26)
• Ucenicii sunt uimiți (v. 27)
• Cetatea acceptă provocarea (v. 28-30)

2. Recolta este pregătită (Ioan 4:31-38)

• Hrană sufletească (v. 31-33)
• Secerișul sufletesc (v. 34-35)
• Răsplata sufletească (v. 36-38)

3. O comunitate transformată (Ioan 4:39-42)

• Mărturia femeii (v. 39)
• Cererea samaritenilor (v. 40)
• Credința poporului (v. 41-42)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum trebuie să ne relaționăm la greșelile din trecut pentru ca mărturia noastră pentru Domnul Isus să nu fie afectată? 
• Care aspect necesită atenție în viața dvs.: semănarea sau recoltarea? Cum este afectat răspunsul dvs. de pasajul din 1 Corinteni 3:6-9?
• Cum puteți identifica situațiile în care este mai bine să folosiți o mărturie personală pentru a vesti evanghelia, și nu o prezentare bazată pe logică sau pe dovezi (Ioan 14:11; Fapte 17:2 etc.)?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Includerea episodului întâlnirii dintre Domnul Isus și femeia din Samaria are câteva scopuri bine definite în Evanghelia după Ioan. Ne învață despre natura spirituală a închinării adevărate (Ioan 4:23-24), clarifică identitatea Domnului Isus ca Mesia, sau Cristosul, trimisul lui Dumnezeu (Ioan 4:25-26), ni-L prezintă pe Domnul Isus trecând peste limitele impuse de ortodoxia iudaică, prin faptul că a vorbit cu cineva din Samaria și demonstrează ce influență poate avea cineva care vorbește cu convingere despre Domnul Isus (Ioan 4:28-30, 39). 

Învățătura curată este pusă în practică cu succes aproape imediat. Să învățăm și noi din experiența acestei femei. După ce aprofundăm învățăturile Domnului Isus, să le punem în aplicare în contextul în care ne aflăm.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble