SCOPUL LECȚIEI: să trecem în revistă rolul lui Ehud în eliberarea Israelului, să explicăm rolul judecătorilor în istoria și conducerea Israelului și să scriem o rugăciune în care Îi cerem Domnului să ne scape de o situație dificilă (sau de un lucru specific care ne apasă).
TEXTUL LECȚIEI: Judecătorii 3:15-23, 30
VERSETUL DE AUR: „Copiii lui Israel au strigat către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.” (Judecătorii 3:15)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Contextul literar
Când auzim cuvântul „judecători”, primul lucru care ne vine în minte este imaginea unor autorități care soluționează litigii sau rostesc hotărâri judecătorești. Însă nu aceasta era principala lor misiune în cartea Judecătorii. Faptele consemnate despre ei arată că ei au fost, înainte de toate, eliberatori sau, într-un sens omenesc, salvatori. Judecătorii 2:16 explică acest rol: „Domnul a ridicat judecători, ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau.” Cartea Judecătorii este, în mare parte, o colecție de relatări despre acești eliberatori curajoși pe care Dumnezeu i-a ridicat pentru poporul Israel în vremurile de asuprire. Cartea începe cu evenimente petrecute cu puțin înainte de moartea lui Iosua. Pasajele paralele din Iosua 24:28–31 și Judecătorii 2:6–10 leagă în mod intenționat cele două cărți din punct de vedere cronologic.
Contextul istoric
Cucerirea țării promise de către israeliți este prezentată în Iosua 5:13–12:8. Pasajul descrie campaniile lor militare prin care au luat în stăpânire țara pe care Dumnezeu le-o promisese, potrivit poruncilor date în Deuteronomul 20:16–17. Totuși, chiar și după ce au învins treizeci și unu de împărați (Iosua 12:24), Domnul le-a spus că mai rămăsese multă țară de cucerit (Iosua 13:1–17). În Judecătorii 1:1–2:3, această atenționare devine o mustrare, iar relatarea ne prezintă un amestec de victorii și eșecuri. Într-un loc numit Bochim (care înseamnă „plângere” sau „cei ce plâng”), îngerul Domnului le-a amintit israeliților că faptul că nu au dus cucerirea până la capăt a însemnat neascultare față de Dumnezeu (Judecătorii 2:2).
Consecințele acestei neascultări s-au văzut pe termen lung. Timp de mai bine de trei sute de ani, poporul a avut nevoie în repetate rânduri de conducători puternici care să-l elibereze, deoarece a căzut mereu în același ciclu al păcatului. Așa cum am văzut într-o lecție precedentă, acest „ciclu al păcatului” poate fi descris prin patru etape: necredincioșie, dezastru, necaz și izbăvire.
Primul judecător-eliberator despre care avem o relatare este Otniel, care a condus poporul timp de patruzeci de ani (Judecătorii 3:7–11), aproximativ între anii 1373 și 1334 î.Cr. După moartea lui însă, israeliții au avut din nou nevoie de un eliberator. Au ajuns sub stăpânirea lui Eglon, împăratul Moabului. Cu ajutorul aliaților săi, amoniții și amaleciții, Eglon a ajuns să stăpânească o parte din teritoriul seminției lui Beniamin și regiunea atribuită seminției lui Ruben. Centrul puterii sale era „cetatea palmierilor”, adică Ierihonul (vezi Deuteronomul 34:3 și Judecătorii 1:16). Se presupune că și-a stabilit curtea acolo pentru a-i supraveghea mai îndeaproape pe israeliți, pe care i-a asuprit timp de optsprezece ani.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Un dar public (Judecătorii 3:15-18)
- Un mesager cu o misiune (v. 15a)
- Un delegat cu o armă (v. 15b-18)
- Un mesaj privat (Judecătorii 3:19-23)
- Înșelătorie (v. 19-20)
- Împărțirea dreptății (v. 21-23)
- Recăpătarea păcii (Judecătorii 3:30)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Crezi că Dumnezeu îi înzestrează mai des pe oameni în mod neașteptat pentru o lucrare anume sau folosește, de obicei, abilitățile și experiența pe care le-au dobândit deja?
- Este mai ușor să te supui Domnului de unul singur sau cu un grup de credincioși? De ce?
- Ehud și-a folosit viclenia și capacitatea strategică pentru a-l învinge pe Eglon. Este potrivit să folosim strategii în viața noastră spirituală?
- Cum influențează așteptările oamenilor modul în care primesc un mesaj? Ce anume face ca un mesaj să aibă impact?
APLICAȚII PRACTICE:
Împăratul Eglon a căzut răpus dintr-o singură lovitură, fără să apuce să opună rezistență. Lovitura fatală i-a fost dată de un om pe care nu-l considerase niciodată o amenințare. „Mesajul” tainic pe care Ehud spunea că îl aducea s-a dovedit a fi, de fapt, sentința de judecată pe care Dumnezeu a rostit-o prin eliberatorul lui Israel. Asuprirea poporului lui Dumnezeu luase sfârșit. Deși israeliții făcuseră din nou ce este rău înaintea Domnului, atunci când au strigat către El în necazul lor, Dumnezeu le-a răspuns cu credincioșie (Judecătorii 3:12, 15). Îndemânarea lui Ehud cu mâna stângă l-a pregătit în mod deosebit pentru această misiune. El și-a dezvoltat cu credincioșie această abilitate și a folosit-o cu curaj atunci când Dumnezeu l-a chemat să acționeze pentru poporul Israel.
La fel ca istoria tuturor judecătorilor lui Israel, povestea lui Ehud ilustrează ciclul care se repetă în viața poporului lui Dumnezeu după vremea conducerii lui Iosua. Prin judecători, Dumnezeu ne arată că dorește să lucreze împreună cu oamenii. Deși El este Cel care caută, mântuiește, împuternicește și răscumpără, de multe ori alege să-Și împlinească planurile prin oameni. Uneori găsește o persoană gata să răspundă chemării Sale (de exemplu, Isaia 6:8), alteori găsește pe cineva care ezită (de exemplu, Exodul 4:13), iar alteori nu găsește pe nimeni (Ezechiel 22:30).
În mediul creștin circulă o zicală: „Dumnezeu nu-i cheamă pe cei calificați, ci îi califică pe cei chemați.” Totuși, uneori Dumnezeu pregătește oameni pentru o lucrare cu mult înainte ca ei să știe la ce îi cheamă. Ehud a fost omul prin care Dumnezeu a pus capăt unei perioade de optsprezece ani de asuprire. El a pregătit totul cu grijă înainte de a acționa. Așteptarea planurilor Domnului reprezintă o expresie esențială a credinței și, uneori, pot trece ani până când El aduce izbăvirea. Până atunci, suntem chemați să rămânem credincioși, să ascultăm de poruncile Sale și să avem încredere că El lucrează chiar și atunci când încă nu vedem rezultatele.