Archives for April 2022

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem ce înseamnă să murim împreună cu Cristos. De asemenea să facem o comparație între omul cel vechi și omul cel nou și să înțelegem mai bine cum să trăim în noua noastră realitate.

TEXTUL LECȚIEI: ROMANI 6:1-14

VERSETUL DE AUR: ROMANI 6:5

„În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”– Romani 6:5

CONTEXTUL LECȚIEI

Epistola către Romani este „magnum opus”-ul apostolului Pavel. Nici una dintre celelalte scrieri ale sale nu este la fel de bogată sau de bine organizată. În această scriere întâlnim deopotrivă „cunoștințele” lui Pavel și „cunoștința” lui în arta de a le aranja într-un tratat de teologie sistematică. Dintre toate cărțile scrise cândva, aceasta este cea care a influențat cel mai mult evoluția și cursul gândirii creștine.

Fiecare creștin ar trebui să studieze conținutul acestei epistole. Ea este „alfabetul” credinței, dar nu se oprește aici, ci, în profunzimi, se dovedește busola tuturor călătoriilor prin doctrinele Bibliei. A deveni familiar cu învățăturile acestei scrieri este tot una cu a fi „înrădăcinat” în credință și a dobândi certitudini divine în problemele cruciale ale vieții, morții și eternității.

Principiul prezentat la sfârșitul capitolul 5, este că prin ascultarea unui singur Om, cei „mai mulți” care sunt asociați Lui sunt făcuți neprihăniți. Dar lumea și firea pământească ar vrea să tragă de aici concluzia că dacă este așa, nu avem decât să rămânem în păcat. La aceasta apostolul răspunde în ceea ce urmează. Ascultarea lui Cristos a fost ascultare până la moarte, și având parte de moartea lui Cristos, avem parte de această dreptate: dar a avea parte de moarte, ceea ce înseamnă a muri, nu este un lucru care ne face să rămânem în lucrurile față de care suntem morți. „Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în El” (capitolul 6:2)? Chiar mărturisirea creștinismului prin botez, era mărturisirea că am fost botezați pentru moartea lui Cristos, că am avut parte de acea moarte, că suntem identificați cu El în moartea Lui.

Apostolul vorbește aici de învierea noastră cu Cristos: aceasta implică unirea cu El; – dar am fost îngropați cu El prin botez, pentru moarte; omul cel vechi este un lucru judecat și răstignit chiar prin mărturisirea de către noi a creștinismului, pentru ca, precum Cristos cel care a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui, și noi să umblăm în înnoirea vieții. Și dacă este adevărat că am fost identificați cu El în asemănarea morții Lui, această viață nouă va urma, la fel de sigur cum pentru El, viața în înviere prin gloria Tatălui a urmat morții. În rezultatul ei deplin, această urmare este adevărată chiar și cu privire la trupurile noastre: ea nu este încă împlinită; dar ca și creștini noi am luat parte la moartea Lui prin mărturisirea noastră de credință, astfel încât moartea păcatului este partea noastră aici jos pe pământ.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Morți față de păcat (Romani 6:1-5)

• Întrebare retorică (v. 1)
• Răspunsul emfatic (v. 2-5)

2. Vii în Cristos (Romani 6:6-14)

• Libertatea de a nu păcătui (v. 6-11)
• Libertatea de a-L sluji pe Dumnezeu (v. 12-14)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să păstrăm echilibrul între eforturile noastre personale de a nu păcătui și lucrarea necesară a lui Dumnezeu în nașterea noastră din nou?
• Teama de moarte este normală, însă știind că moartea nu mai are stăpânire asupra noastră cum putem să scăpăm de această frică și să înfruntăm moartea cu bucurie și seninătate?
• Chiar dacă suntem născuți din nou, ispitele sunt încă reale și prezente în viețile noastre. Ce putem face să ne împotrivim diavolului și ispitelor? Ce resurse spirituale putem folosi pentru a ne întări împotriva păcatului?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Odată cu învierea Domnului Isus, vedem că atât noua eră a vieții în înviere, cât și vechea eră a păcatului și zdrobirii există una lângă alta până la întoarcerea Domnului Isus. Acest timp atât al împlinirii promisiunilor, cât și al așteptării desăvârșirii viitoare poate fi numit „Deja/Nu încă”. Această frază surprinde tensiunea care există în această perioadă. 

Prin credința în Domnul Isus, credincioșii trăiesc prin înviere în Duhul Sfânt chiar acum (Efeseni 1:13–14). Aceasta este învierea noastră spirituală și viața nouă în Cristos (2:1, 6; Coloseni 3:1). Plinătatea acestei noi vieți va veni odată cu învierea finală din moartea fizică. Pentru credincios, viața nouă este atât prezentă cât și viitoare. Botezul nostru ne-a unit cu moartea și învierea Domnului Isus Hristos. Odată cu moartea lui, suntem eliberați de robia păcatului. Odată cu învierea Lui, ni se dă o viață nouă. Cu toate acestea, trebuie să alegem cum vom trăi în această nouă libertate. Putem continua să trăim în neascultare, devenind din nou robi ai păcatului. Sau putem alege să trăim în neprihănire, bucurându-ne de viața nouă în Domnul Isus.

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm cele două persoane denumite Tatăl și tatăl în versetul 38. Să înțelegem și să explicăm ce este libertatea pe care o avem în Fiul și să medităm la diverse căi prin care putem să rămânem în Domnul Isus. 

TEXTUL LECȚIEI: Ioan 8:31-38

VERSETUL DE AUR: Ioan 8:36

„Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.”  – Ioan 8:36

CONTEXTUL LECȚIEI

Evangheliile după Matei, Marcu și Luca sunt numite sinoptice. Această desemnare implică faptul că aceste Evanghelii spun istoria Domnului Isus din perspective similare. (Pentru un exemplu al acestor asemănări, comparați Matei 24:4–8; Marcu 13:5–8 și Luca 21:8–11.) Cu toate acestea, Evanghelia după Ioan este diferită. În timp ce prezintă tot viața și lucrarea Domnului Isus, Ioan include adesea materiale care nu se găsesc în Evangheliile sinoptice. În alte cazuri, Ioan omite materiale găsit în Evangheliile sinoptice (exemplu: Schimbarea la față a lui Isus în Matei 17:1–9; Marcu 9:2–13; și Luca 9:28–36). 

Faptul că Evanghelia lui Ioan are un accent diferit față de sinopticele nu înseamnă că nu se poate avea încredere în Ioan. Așa cum diferiți observatori ar putea avea diferite perspective, dar exacte ale aceluiași eveniment, descrierea lui Ioan oferă o perspectivă diferită, dar complementară asupra persoanei și lucrării Domnului Isus. Evanghelia după Ioan notează relația specială pe care acesta a avut-o cu Isus (vezi Ioan 13:23; 19:26; 21:7, 20). Mai mult, Ioan a fost unul dintre cei trei martori ai schimbării la față a Domnului Isus (vezi Matei 17:1–8; Marcu 9:2–8; Luca 9:28–36). Ioan a fost printre cei mai apropiați dintre ucenicii lui Isus – avea un loc în primul rând din față în viața Domnului Isus. Prin urmare, se poate avea încredere în relatarea lui Ioan (vezi Ioan 21:24). 

Pasajul Scripturii de astăzi este o parte a unui discurs mai lung care a avut loc la Ierusalim în timpul Sărbătorii Corturilor (vezi Ioan 7:2, 10, 14). Aceasta a fost una dintre cele mai importante sărbători ale lui Israel și datează din timpul lui Moise (vezi Levitic 23:33–36, 39–43; Numeri 29:12–34; Deuteronom 16:13–17; 31:10).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Domnul Isus vorbește (Ioan 8:31-32)
   • Cuvânt și ucenicie (v. 31)
   • Adevăr și libertate (v. 32)
2. Credincioșii reacționează (Ioan 8:33)

• Declarația (v. 33a)
• Întrebarea (v. 33b)

3. Domnul Isus răspunde (Ioan 8:34-38)

• Păcat și robie (v. 34)
• Temporar și permanent (v. 35)
• Fiu și libertate (v. 36)
• Ce și de ce (v. 37-38)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Textele din Ioan 15:11-17 și 1 Ioan 2:3-10 ne oferă un cadru în care Creștinii pot crește ca ucenici ai Domnului Isus. Ce putem învăța despre ucenicie în aceste texte?
• Lecția de astăzi ne învață că există o relație între adevăr și libertate. Ce trebuie să schimbăm din obiceiurile noastre pentru a ne asigura că trăim în conformitate cu adevărul lui Dumnezeu? 
• Ce putem spune celor ce consideră că viața de creștin nu e libertate, ci e constrânsă de multe reguli și legi?
• Care sunt diferențele dintre libertatea în Domnul Isus și ideile despre libertate ale lumii?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Discuțiile moderne cu privire la conceptul de libertate gravitează în jurul ideilor de voință personală, responsabilitate și capacitatea oamenilor de a se exprima fără interferențe. Dar Isus era mai puțin preocupat de libertate în această privință. În schimb, Isus a fost preocupat de libertate și eliberare de strânsoarea insidioasă a păcatului. 

Cei care-l ascultau pe Domnul Isus nu și-au dat seama că trăiau acest tip de robie. Deși credeau că moștenirea lor etnică le oferea libertate, ei trăiau de fapt în sclavie. Așa-zisa lor libertate era o iluzie bazată pe o minciună. Isus a spus adevărul pentru că a rostit cuvintele Tatălui său – o declarație de adevărată libertate. Libertatea care vine de la Tatăl duce la viața veșnică cu Fiul. Cei care tânjesc după această libertate îl vor căuta pe Domnul Isus și Cuvântul Său și vor deveni ucenicii Lui. Astfel, ucenicii lui vor cunoaște adevărul, iar adevărul îi va elibera.

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim de prima înfățișare a Domnului Isus după înviere, așa cum a fost relatată de Matei. Să comparăm acea relatare cu cele din celelalte Evanghelii. Să-L lăudăm pe Domnul Isus pentru faptul că a învins boldul morții și a înviat! 

TEXTUL LECȚIEI: MATEI 28:1-10

VERSETUL DE AUR: MATEI 28:10

„Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea”” – Matei 28:10

CONTEXTUL LECȚIEI

Ucenicii Domnului Isus speraseră că el va fi cel care va răscumpăra pe Israel (Luca 24:19–21), dar el fusese executat cu brutalitate de către conducătorii evrei și oficialii romani (Matei 26:47–27:50). Evenimente de rău augur îi însoțiseră moartea. Un întuneric adânc a acoperit pământul (27:45). Perdeaua templului a fost ruptă de sus în jos, iar un cutremur a spart stâncile și a deschis morminte în zonă (27:51–53). Felul în care a murit Domnul Isus a determinat un centurion roman și alți gardieni să-l recunoască pe Domnul Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu (27:54). 

Matei 28:1–10 este prima dintre cele patru narațiuni despre înviere din Evanghelii (vezi Marcu 16; Luca 24; Ioan 20). Toate acestea prezintă aceeași imagine în linii mari: Isus Cristos a fost răstignit, îngropat și a înviat din morți. Narațiunile despre înviere se completează una pe alta, deoarece afirmă că martorii au văzut un mormânt gol și pe Mântuitorul înviat. Fiecare relatare a Evangheliei contracarează dezinformarea și minciunile preoților și fariseilor care au apărut după învierea Domnului Isus. 

Mulți evrei anticipau că Dumnezeu își va inaugura împărăția în plinătatea ei la sfârșitul istoriei. În acel moment, cei drepți aveau să fie înviați trupesc la viața veșnică (Daniel 12:1–2; Ioan 11:23–26). Deoarece liderii evrei se temeau că ucenicii Domnului Isus vor fura trupul din mormânt și apoi vor pretinde că Domnul Isus este în viață, liderii religioși l-au convins pe Pilat să autorizeze plasarea de paznici la mormânt (Matei 27:62–66).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Mormântul gol (Matei 28:1-7)

• Sosirea femeilor (v. 1)
• Sosirea îngerului (v. 2-4)
• Îngerul vorbește (v. 5-7)

2. Domnul înviat (Matei 28:8-10)

• Femeile ascultă (v. 8)
• Domnul Isus vorbește (v. 9-10)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• În lecția de astăzi am citit despre un cutremur de pământ. Evenimentele naturale de genul acesta ar trebui să ne facă să ne temem mai mult de Dumnezeu? De ce, sau de ce nu?
• În ce fel vă influențează viața de fiecare zi credința în învierea Domnului Isus?
• Am văzut în textul de astăzi că femeile au fugit să spună și altora despre învierea Domnului Isus. Oare pe noi ce ne împiedică să facem acest lucru? Cum am putea fi mai eficienți în împărtășirea acestei vești bune?

APLICAȚIE PRACTICĂ

În centrul credinței creștine se află afirmația că Isus a înviat din morți. Aceasta este mărturia femeilor care au văzut mormântul gol și care L-au întâlnit pe Isus înviat. Putem avea încredere în cuvintele lor și putem trăi în lumina mesajului care le-a fost dat. Credincioșii au un nou început și o nouă viață în Cristos. Nu trebuie să ne mai temem de mormânt. Învierea Domnului Isus a schimbat totul și ni s-a încredințat acest mesaj. Pentru că suntem eliberați de frica morții, suntem liberi să trăim pentru Dumnezeu. 

Fie ca viețile noastre să reflecte prezența împărăției lui Dumnezeu pe pământ în așteptarea zilei în care o vom experimenta pe deplin împreună cu El!

SCOPUL LECȚIEI: Să rememorăm spusele Domnului Isus de la Cina cea de taină. Să înțelegem semnificația istorică a Sărbătorii Azimilor și a Paștelor. Să facem o corelare între aceste sărbători și Cina Domnului. 

TEXTUL LECȚIEI: Matei 26:17-30

VERSETUL DE AUR: Matei 26:29

„Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” – Matei 26:29

CONTEXTUL LECȚIEI

Lecția de astăzi ne duce la jumătatea săptămânii Paștelui, după ce Domnul Isus și mulți alții sosiseră la Ierusalim pentru sărbătoare. (Alte relatări despre cină se găsesc în Matei 26:26–29; Marcu 14:22–24; Luca 22:17–20; Ioan 13:1–30; compară 1 Corinteni 11:17–34). Dumnezeu a poruncit poporului evreu să sărbătorească sărbătoarea Paștelui în amintirea eliberării lor dramatice din robia Egipteană (Exodul 12). Paștele a devenit o sărbătoare spirituală națională. Dumnezeu poruncise să fie celebrată la Ierusalim în a 14-a zi a primei luni (Levitic 23:5; Numeri 28:16). Aceasta era luna Nissan (numită anterior Aviv în calendarul religios ebraic), care este sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie. În timpul Domnului Isus, grupuri de pelerini duceau mieii pentru jertfă la templul din Ierusalim, unde sângele urma să fie stropit pe altar. Apoi mergeau să sărbătorească la masă împreună cu familiile lor în grupuri de cel puțin 10 persoane. În ciuda importanței centrale a mielului în această sărbătoare, pâinea și rodul viței de vie joacă un rol mult mai important în relatările despre ultima cină a Domnului Isus (vezi Marcu 14:12–26; Luca 22:7–38; contrast cu Ioan 13:1–30). Să nu pierdem din vedere simbolismul absenței animalului din text. Când începe lecția noastră, jertfa era deja prezentă.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Pregătirea pentru Paște (Matei 26:17-19)

• Pregătiri (v. 17)
• Instrucțiuni (v. 18-19)

2. Complotul de la Paște (Matei 26:20-25)

• Părtășie (v. 20)
• Trădare (v. 21-25)

3. Paștele și Împărăția (Matei 26:26-30)

• Pâine și Trup (v. 26)
• Pahar și Sânge (v. 27-29)
• Cântarea de încheiere (v. 30)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum trebuie să ne pregătim pentru Cina Domnului? În ce fel îl onorează pe Domnul Isus pregătirea noastră?
• Iuda era unul dintre ucenici însă nu a fost oprit de nimeni în planurile sale păcătoase. Oare noi avem prieteni destul de apropiați în biserică, prieteni ce pot să ne atragă atenția când o luăm pe o cale greșită? Cum putem să abordăm astfel de situații în biserică?
• De ce este importantă Cina Domnului? 

APLICAȚIE PRACTICĂ

Domnul Isus știa că întreaga lui viață a mers spre un Paște final care va fi un act de ascultare supremă. El s-ar pregătit pentru a-și îndeplini misiunea de a fi Mielul de Paște desăvârșit (vezi Ioan 1:29; 1 Corinteni 5:7; Apocalipsa 5:12; 13:8). Viața Lui a fost dată ca jertfă pentru păcatele omenirii, spălându-ne în sângele Lui, astfel încât păcatele noastre să fie iertate. Un ultim Paște cu cei mai apropiați prieteni ai săi a marcat începutul unei noi Cine a Domnului care continuă în centrul închinării creștină până astăzi. 

Temele de amintire și mulțumire i-au unit pe creștinii din întreaga lume timp de aproape 2.000 de ani într-o practică care îl onorează pe Domnul nostru Isus. Tuturor creștinilor li se oferă ocazia să-și amintească de mântuirea miraculoasă a lui Dumnezeu – cu o nouă masă ceremonială împărtășită de o nouă familie. 

Participăm împreună, știind că facem parte dintr-un trup care se află într-un nou legământ cu Dumnezeu, iertat de păcate prin trupul și sângele Domnului Isus. Ceea ce au visat profeții este viața care astăzi ni s-a dat în Cristos. În același timp, tânjim după întoarcerea Împărăției Tatălui când vom sta la masă cu Domnul Isus însuși. Trăim în așteptarea acestei bucurii. Fiecare bucățică de pâine sau înghițitură din rodul viței de vie ne leagă de trecutul, prezentul și viitorul relației noastre cu Dumnezeu.