Archives for June 2024

SCOPUL LECȚIEI: să trecem în revistă acțiunile lui Pavel înainte de convertirea sa (pe când era Saul), să explicăm de ce a spus Pavel despre Farisei că sunt o „sectă” și să identificăm din această lecție cea mai importantă aplicație pentru viața noastră personală. 

TEXTUL LECȚIEI: Fapte 26:1-11

VERSETUL DE AUR: „Și acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri” Fapte 26:6

CONTEXTUL: 

Cartea Faptele Apostolilor ne prezintă una dintre cele mai spectaculoase schimbări ale minții din istorie. Schimbarea aceasta s-a petrecut la un om pe nume Saul, care inițial a fost un dușman aprig al creștinismului Fapte 7:60b-8:3). Însă după o întâlnire cu Domnul cel înviat, Saul a devenit principalul susținător al creștinismului. Detaliile schimbării sale sunt relatate în Fapte 9:1-19; 22:3-21 și 26:12-18. Lecția noastră de astăzi reprezintă prefața la cea de-a treia relatare.

Saul s-a convertit la creștinism în jurul anului 34 d.Cr. A călătorit apoi în jurul zonei mediteraneene în trei călătorii misionare, așa cum aflăm din Fapte 12:25-14:28; 15:36-18:22 și 18:23-21:9. Poate din dorința de a-și lăsa vechea identitate în urmă, Saul a ajuns să fie cunoscut ca Pavel la scurtă vreme după începerea călătoriilor (13:9). La scurtă vreme după încheierea celei de-a treia călătorii în Cezareea, Pavel a călătorit la Ierusalim. Acolo, a fost văzut de dușmani care au stârnit o revoltă pentru a-l reduce la tăcere (21:17-29). Nu încape îndoială că arestarea lui Pavel i-a salvat de fapt viața. Lucrurile acestea s-au petrecut în jurul anului 58 d.Cr.

După o altă revoltă, Pavel s-a folosit de cetățenia sa romană pentru a nu fi biciuit (Fapte 22:22-29). A urmat o anchetă și un plan pentru uciderea sa, așadar Pavel a fost transferat sub pază la Cezareea – la aproximativ 75 de mile de Ierusalim – pentru a fi judecat de guvernatorul Felix (23:23-24:26). Procesul nu a ajuns la nicio concluzie, iar Pavel a fost ținut în temniță timp de doi ani, până când guvernatorul Felix a fost înlocuit de Festus (24:27). 

Această schimbare la conducere a dus la un alt proces (Fapte 25:1-9), la apelul făcut de Pavel față de Cezar (25:10-12), la o consfătuire la nivel înalt (25:13-22) și la o înfățișare înaintea împăratului Agripa al II-lea (25:23-27). Iată fondul lecției noastre de astăzi; anul este aproximativ 60 d.Cr.

STRUCTURA LECȚIEI: 

1. Pavel își începe apărarea (Fapte 26:1-8)

• Ce știa Agripa (v. 1-3)
• Ce știau iudeii (v. 4-5)
• Care a fost acuzația (v. 6-8)

2. Pavel își trece în revistă greșeala (v. 26:9-11)

• S-a împotrivit Numelui (v. 9)
• I-a persecutat pe creștini (v. 10-11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. Trebuie creștinul să aștepte încuviințarea unei autorități pentru a vorbi despre credința sa? 
2. Din pledoaria pe care o face Pavel pentru sine, ce putem învăța despre capacitatea de a oferi o explicație clară a credinței noastre?
3. Care sunt speranțele și visele pe care ți le-au transmis strămoșii tăi?
4. Cum te ajută speranța ta în înviere să privești la viitor cu optimism și cu pace? Cum ai discuta cu cineva care nu crede în învierea morților?

APLICAȚII PRACTICE

Toți credincioșii care s-au întors la Dumnezeu au fost la un moment dat potrivnicii Lui (Romani 5:10). Lucrul acesta înseamnă că ne-am împotrivit lucrării făcute de Dumnezeu. Dumnezeu dorește să ne aducă pace, împăcare și să ne ajute să mergem mai departe într-o viață nouă. Prin urmare, noi ar trebui să căutăm în viață împăcarea și nu victoria. Și nu trebuie să căutăm prea mult înainte să o găsim – este chiar în Biblie. Vezi Romani 5:11; 2 Corinteni 5:18-20; Efeseni 2:14-11 și Coloseni 1:19-23. Pavel, odinioară inamicul bisericii, este cel care a scris toate aceste texte despre împăcare. 

Chiar dacă s-a rușinat de comportamentul său din trecut, lucrul acesta nu l-a împiedicat pe Pavel în lucrarea sa. Una dintre consecințe a fost un șir de ironii triste în lucrarea sa. El, care a fost orbit (Fapte 9:8-9) a găsit de cuviință să orbească la rândul lui pe altcineva (13:11). El, care i-a bătut pe alții (22:19) a fost la rândul lui bătut (16:22). El, care i-a întemnițat pe alții (8:3) a fost la rândul lui întemnițat – de mai multe ori (16:23, etc.). El, care a încuviințat condamnarea altora la moarte (8:1) a fost în cele din urmă executat pentru aceeași credință. 

În toate, însă, Pavel a urmat chemarea lui Dumnezeu de a duce Evanghelia până la capătul pământului. Putem spune că și noi călcăm astăzi pe urmele lui Pavel?

SCOPUL LECȚIEI: să numim elementele „râvnei” pe care creștinii sunt chemați să o practice, să explicăm semnificația lui Isus ca „înainte-mergător” și ca „Mare Preot în veac” și să formuleze o rugăciune de mulțumire pentru promisiunile pe care Dumnezeu le-a împlinit.

TEXTUL LECȚIEI: Evrei 6:9-20

VERSETUL DE AUR: „[Nădejdea] pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” Evrei 6:19-20

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Evrei este unică în colecția de epistole ale Noului Testament pentru că numele autorului nu est niciodată divulgat. Însă anonim nu înseamnă total necunoscut, de vreme ce cititorii inițiali au avut o relație personală cu autorul (Evrei 13:22-24). De-a lungul secolelor, specialiștii au presupus că autorul ar putea fi Barnaba, Sila, Apolo, Luca, Pavel sau Priscila. Chiar și așa, anonimitatea cărții nu înseamnă că nu ar reprezenta adevărul lui Dumnezeu; era un lucru obișnuit pe vremea aceea să nu se specifice numele autorului, mai ales când publicul țintă avea deja o relație personală cu autorul. Așadar, chiar dacă noi nu știm numele autorului, publicul inițial îl știa!

Absența unui titlu pentru această epistolă în cele mai timpurii manuscrise în limba greacă îngreunează procesul de identificare a destinatarului inițial. Unii teologi consideră că autorul a trăit la Roma. Este o presupunere bazată pe scrierile lui Clement din Roma (care a trăit aproximativ între anii 35-99 d.Cr.), care citează numeroase pasaje din Evrei (vezi seria de citate din Evrei 1 întâlnite în scrierea extrascripturală 1 Clement 36). Pe lângă aceasta, avem și o referire la Italia făcută în Evrei 13:24. 

Lipsa de informații legate de destinatarii epistolei nu înseamnă că nu s-au făcut o mulțime de speculații în acest sens. Trecerea timpului la care se face referire în Evrei 5:12 pare să indice faptul că se vorbește despre o a doua generație de credincioși. Aduceți-vă aminte din Evrei 13:7 pare să susțină această presupunere, căci versetul îi îndeamnă pe cititori să-și amintească sfaturi ale liderilor primei generații de credincioși. Este o teorie viabilă atâta vreme cât cuvintele „aduceți-vă aminte” sunt menite a însemna „amintiți-vă niște informații din memorie.” Însă termenul din limba greacă care este tradus astfel poate însemna și „continuați să vă gândiți la”, semnificație pe care pare să o transmită în Evrei 11:15. Acolo, același termen din limba greacă este tradus ca „a avea în vedere.” Oricare ar fi explicația, numeroasele referiri făcute la preoție și la personalitățile Vechiului Testament (Evrei 11) ne indică un public cu proveniență iudaică.

Sunt o mulțime de căi prin care putem structura cartea. O putem privi, de pildă, din perspectiva celor cinci pasaje de avertizare. Acestea sunt Evrei 2:1-4; 3:7-4:13; 5:11-6:12; 10:19-39 și 12:14-29. Fiecare secțiune include o chemare la mântuire și o descriere vie a consecințelor care vor avea lor în urma respingerii căii lui Dumnezeu. 

Textul lecției de astăzi include o parte din cea de-a treia avertizare. Pasajul constă din patru secțiuni împărțite în chemări pozitive și negative. Evrei 5:11-14 are un caracter negativ, balansat de pozitivitatea pasajului 6:1-3. Evrei 6:4-8 se întoarce la o avertizare cu caracter negativ, plecând de la încurajarea pe care o găsim în lecția de astăzi. 

STRUCTURA LECȚIEI: 

1. O promisiune făcută (Evrei 6:9-12)

• Declarația (v. 9)
• Sursa (v. 10a)
• Temeiul (v. 10b-12)

2. O promisiune împlinită (Evrei 6:13-20)

• Prin măreția lui Dumnezeu (v. 13-15)
• Prin credincioșia lui Dumnezeu (v. 16-20)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. În săptămâna care urmează, cum îți vei demonstra grija și dragostea față de alți credincioși? Dar față de credincioși pe care îi consideri enervanți sau dezagreabili?
2. Ce măsuri iei pentru a fi sigur că nu doar auzi, ci și împlinești poruncile Cuvântului lui Dumnezeu?
3. Cum îți poți demonstra răbdarea în împlinirea planului lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu îl înțelegi pe deplin?

APLICAȚII PRACTICE

Atunci când Dumnezeu i-a promis lui Avraam că sămânța sa va binecuvânta toate națiunile, acela a fost începutul legământului avraamic. A fost o promisiune care mergea dincolo de urmașii direcți ai lui Avraam și se răsfrângea asupra întregii lumi. Împlinirea acestei promisiuni s-a realizat prin lucrarea lui Isus la cruce. De îndată ce a fost plătit prețul pentru păcatul omenirii, nu a mai fost nevoie de nicio răscumpărare. Lucrul acesta înseamnă că suntem cu toții invitați să fim moștenitori ai acestei făgăduințe și nu cumpărători ai promisiunii. Întrebarea este: putem sau nu să trăim în viața noastră acest adevăr care ne va transforma? A trăi adevărul acesta înseamnă să ne rezemăm pe lucrarea lui Cristos și să nu mai încercăm să răscumpărăm ceva ce am moștenit deja prin credință. Vom reuși să facem lucrul acesta?

SCOPUL LECȚIEI: să identificăm natura speranței la care face referire Pavel, să explicăm schimbările transformatoare care ar trebui să se petreacă pe măsură ce omul se maturizează în credință și să creăm un plan prin care să atingem și noi, la nivel personal, acea schimbare transformatoare.

TEXTUL LECȚIEI: 2 Corinteni 3:5-18

VERSETUL DE AUR: „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 Corinteni 3:18

CONTEXTUL LECȚIEI

În anul 57 d.Cr., anul în care Pavel scria epistola pe care o numim azi 2 Corinteni, pusese deja bazele unei relații de mai mulți ani cu biserica pe care o plantase în Corint. Crease adunarea aceea în cea de-a doua călătorie misionară întreprinsă de el între anii 52-54 d.Cr. (Fapte 18:1-11). Experții biblici recunosc că această epistolă este cea mai dificil de înțeles dintre toate cele 13 epistole scrise de Pavel. Alături de alte scrisori adresate bisericii din Corint (vezi 1 Corinteni 5:9; 2 Corinteni 2:3-4; 7:8, 12) ne arată faptul că Pavel ținuse legătura cu ei. Iată natura acestei lucrări de plantare de biserici.

Epistolele 1 și 2 către Corinteni ne zugrăvesc o adunare afectată de mai multe probleme. Atacurile la adresa autorității apostolice a lui Pavel nu făceau decât să agraveze aceste probleme, iar scrisorile sale adresate acestei biserici prezintă răspunsuri la criticile personale care i s-au adresat (1 Corinteni 9:1-2; 2 Corinteni 10:10; 11:5; 12:11-12, etc.). Prin urmare, Pavel folosește multă cerneală în 2 Corinteni pentru a apăra legitimitatea chemării sale apostolice. Într-adevăr, cele peste 500 de cuvinte din pasajul din 2 Corinteni 2:12-3:18 creează scena pentru o apărare mai extinsă a lucrării sale apostolice. Lecția noastră de astăzi acoperă majoritatea celor 24 de versete. 

STRUCTURA LECȚIEI: 

1. Expertiza lui Pavel (2 Corinteni 3:5-6)

• Sursa: Dumnezeu (v. 5)
• Scopul: un Legământ Nou (v. 6)

2. Interpretarea lui Pavel (2 Corinteni 3:7-11)

• Primul argument „dacă-atunci” (premisă-concluzie) (v. 7-8)
• Al doilea argument „dacă-atunci” (premisă-concluzie) (v. 9-10)
• Al treilea argument „dacă-atunci” (premisă-concluzie) (v. 11)

3. Punerea în practică (2 Corinteni 3:12-18) 

• Cu marama peste față (v. 12-15)
• Cu fața descoperită (v. 16-18)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. Dacă Dumnezeu ne face capabili de lucrarea pe care Și-o dorește de la noi, care sunt responsabilitățile noastre? Identifică versete care să susțină răspunsul tău. 
2. Ce fel de „marame” îi împiedică astăzi pe necredincioși să vină la Cristos? Ai vreun rol în ridicarea maramei de pe inima lor?
3. Ce alte versete definesc ce înseamnă să ai libertate în Duh? Care sunt definițiile moderne ale libertății care împiedică experimentarea sau înțelegerea adevăratei libertăți în Duhul Sfânt?

APLICAȚII PRACTICE: 

Contextul mai larg al pasajului Exodul 34 – sursa ilustrațiilor lui Pavel cu privire la slavă – este păcatul israeliților din capitolul 32. De la Exodul 32:9 până la 34:9, Domnul spune de patru ori despre popor că este „încăpățânat.” Marama de care avea nevoie Moise este remarcată doar după ce Moise se întoarce pentru a doua oară de pe munte, după incidentul cu vițelul de aur. Prin urmare, un păcat mare a primi ca reacție un semn al sfințeniei absolute: slava radiantă a feței lui Moise, care trebuia să fie acoperită.

În ciuda măreției și a sfințeniei simbolizate de această strălucire, încă nu venise vremea unui alt episod al slavei – venirea lui Cristos. Aproximativ 15 secole mai târziu, Cristos vine exact la momentul stabilit de Dumnezeu. Puțini sunt cei care s-au așteptat ca El să vină în acest fel. Și tot la fel de puțini L-au lăsat să le ridice marama de pe inimă, pentru a-L putea vedea cu adevărat. 

La fel stau lucrurile și în zilele noastre. Gândește-te la un om care crede că nu va avea nicio problemă să ajungă în rai pentru că este „un om bun.” Fie că se întâmplă conștient sau inconștient, atitudinea aceasta vine dintr-o mentalitate care consideră că mântuirea vine prin fapte. Genul acesta de gândire se instalează atunci când omul se compară cu o altă persoană care este relativ „mai rea.” Însă nu așa funcționează mântuirea; nu acesta este criteriul pentru intrarea în ceruri. Cei care rămân închistați în acest gen de gândire încă mai au o maramă pe care refuză să o înlăture. Au nevoie de o întâlnire personală cu Cel care ridică marama de pe inimă – Isus Cristos (Matei 27:51; Marcu 15:38; Luca 23:45). Cum vei găsi în săptămâna aceasta un om pierdut din acest punct de vedere?