Archives for August 2021

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm și rezumăm argumentele pe care se bazează încrederea creștină; să explicăm și să înțelegem metaforele folosite de Pavel. 

TEXTUL LECȚIEI: 2 Corinteni 4:16-18; 2 Corinteni 5:1-10

VERSETUL DE AUR: 2 Corinteni 5:1

„Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică.” – 2 Corinteni 5:1

CONTEXTUL LECȚIEI

Când Pavel scria 2 Corinteni în anul 57 d.Cr., confruntarea cu moartea era mai mult decât un simplu exercițiu spiritual. Pavel a recunoscut că datorită împrejurărilor ostile, „am fost apăsați peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață” (2 Corinteni 1:8). 

Primele capitole din 2 Corinteni sunt scrise din această perspectivă a posibilității de a-și pierde viața. Totuși, Pavel nu a permis perspectivei morții să îl oprească din misiunea lui de a aduce Evanghelia la neamuri (2 Corinteni 4:8-9). 

Una din problemele cu care se confrunta Pavel erau învățătorii falși care au venit în Corint ca să submineze învățăturile și autoritatea lui. Pavel îi numește sarcastic apostoli „nespus de aleși” (în termeni mai moderni, „super-apostoli”). Nu știm dacă în opoziția lor aceștia au recurs la amenințări cu moartea sau nu, dar știm că unii din adversarii lui Pavel au recurs la acțiuni de intimidare (Fapte 18:12-17).

Lui Pavel nu îi era frică de moarte pentru că el știa că Domnul Isus a învins moartea (1 Corinteni 15:12-32; 2 Corinteni 4:14). În același timp, el știa ce se întâmplă după moarte. În acea vreme, existau diferite învățături cu privire la ce se întâmplă după moarte. În general, Grecii credeau în infern, o împărăție a umbrelor, condusă de zeul Hades. Acest loc era întunecat și lipsit de speranță. Unii evrei și greci credeau că nu există viață după moarte. Partida saducheilor era cunoscută pentru învățătura lor conform căreia nu există înviere (Matei 22:23). Această opinie era o opinie minoritară; majoritatea evreilor credeau în învierea din morți în viitor, pentru a sta în fața lui Dumnezeu pentru judecată (exemple: Ioan 11:24; Fapte 23:8). Ca fariseu, Pavel îmbrățișa această convingere (Fapte 23:6), însă învierea Domnului Isus a treia zi (și nu în viitor, împreună cu toți ceilalți) i-a schimbat perspectiva. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. O greutate veșnică de slavă (2 Corinteni 4:16-18)

• Reînnoirea zilnică (v. 16)
• Întristări temporare (v. 17)
• Veșnicia nevăzută (v. 18)

2. Realitatea Duhului (2 Corinteni 5:1-5)

• Ceea ce știm (v. 1-3)
• De ce este important (v. 4-5)

3. Umblarea prin credință (2 Corinteni 5:6-10)

• Încrederea noastră (v. 6-8)
• Partea noastră (v. 9-10)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt obiceiurile pe care trebuie le să practicăm cu regularitate pentru a ne asigura că „omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi”? Putem face acest lucru prin puterea noastră proprie? Ce face Satan pentru a împiedica această reînnoire continuă?
• Ce putem face în mod practic pentru a păstra o perspectivă sănătoasă asupra realității vieții veșnice, fără să neglijăm nevoile lumii trecătoare în care trăim? Cum putem să menținem o atitudine optimistă, în timp ce „gemem în cortul acesta”?
• Ce înseamnă să umblăm prin credință și nu prin vedere? Care sunt domeniile în care avem tendința să umblăm prin „vedere” în loc să avem încredere deplină în Dumnezeu?
• Ce înseamnă „arvuna (garanția) Duhului” și ce importanță are prezența Duhului Sfânt în umblarea prin credință și în păstrarea unei perspective corecte asupra lucrurilor de acum și a celor viitoare?

APLICAȚIE PRACTICĂ

În multe aspecte, lumea în care trăim este o lume ostilă și plină de probleme. Cultura secolului 21 este una seculară și din ce în ce mai puțin îngăduitoare față de cei care trăiesc după principiile lui Dumnezeu; crizele politice, sociale, financiare și de sănătate se intensifică; și adevărate modele de trăire creștină devin din ce în ce mai greu de găsit. Este aproape imposibil să privim dincolo de problemele și suferințele din prezent. Cu toate acestea, Pavel ne cheamă să facem exact acest lucru. Încrederea de care vorbește el (5:8) nu este o încredere bazată pe forțe și convingerii proprii; este o credință nestrămutată care ne dă curajul să nu ne temem de moarte, pentru că noi avem deja pacea și călăuzirea Duhului Sfânt. 

SCOPUL LECȚIEI: Să ne ajute să recunoaștem caracteristicile și manifestările Duhului lui Dumnezeu; să identificăm diferențele dintre Duhul (lui Dumnezeu) și alte duhuri; să înțelegem mai bine dragostea lui Dumnezeu.

TEXTUL LECȚIEI: 1 Ioan 4:2-3, 13-17, 1 Ioan 5:4-5

VERSETUL DE AUR: 1 Ioan 4:16b

„Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.” – 1 Ioan 4:16b

CONTEXTUL LECȚIEI

Cinci dintre cărțile Noului Testament sunt atribuite apostolului Ioan, unul dintre cei 12 apostoli ai Domnului Isus: Evanghelia după Ioan, epistolele 1 Ioan, 2 Ioan și 3 Ioan și cartea Apocalipsa. Cele trei epistole au fost scrise mai mult ca sigur pentru bisericile din zona Efes, în jurul anilor 80-90 d.Cr., când Ioan era deja în vârstă (în 1 Ioan îi numește pe cititori „copilași”).

Idea de a învinge, de a avea victorie, este o temă preferată de Ioan. În 1 Ioan 2:13-14 el discută despre victoria împotriva lui Satan. În 1 Ioan 4-5 el scrie despre victoria împotriva presiunilor din partea lumii. Ca pregătire pentru lecția de astăzi, este important să înțelegem că termenul „lume” în Biblie are trei sensuri: (1) planeta Pământ, lumea fizică (Fapte 17:24; Romani 10:18); (2) Populația sau locuitorii Pământului (Luca 2:1; Ioan 3:16); și (3) Un sistem de valori opus valorilor lui Dumnezeu (Ioan 14:17; Coloseni 2:20).

În prima sa epistolă, Ioan scrie despre sistemul pe care îl are Satan pentru a se împotrivi lucrării lui Dumnezeu pe pământ (1 Ioan 2:15-17). În acest sens, o persoană din lume (lumească) trăiește pentru plăcerea firii, spre deosebire de creștinii devotați care trăiesc pentru bucuria Duhului. 

Când Ioan a scris această epistolă, creștinismul exista de mai bine de 50 de ani. Audiența lui se confrunta cu presiuni exercitate de idei eretice și lipsa de siguranță în privința mântuirii. Ideile care urmau să devină ideologia gnostică în secolul doi d.Cr. reprezentau deja o amenințare la adresa creștinismului. Una dintre ideile eretice promovate de gnosticism este faptul că mântuirea vine prin cunoaștere (în limba greacă, gnosis, de la care avem cuvântul diagnostic). Ei credeau, de asemenea, că Domnul Isus a fost doar un duh, fără a fi întrupat într-un corp fizic. Partea spirituală era văzută întotdeauna ca fiind bună, în timp ce toate aspectele legate de partea fizică era privite ca fiind rele. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Condiția (1 Ioan 4:2-3)

• Recunoașterea (v. 2)
• Realitatea (v. 3)

2. Încurajarea (1 Ioan 4:13-17)

• Duhul Sfânt (v. 13)
• Mărturisirea (v. 14-15)
• Relația (v. 16)
• Judecata (v. 17)

3. Credința (1 Ioan 5:4-5)

• Continuă (v. 4)
• Fundamentală (v. 5)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem răspunde cuiva care crede că 1 Ioan 4:2 contrazice textul din Matei 7:1, unde ni se spune să nu judecăm? (Pentru context suplimentar, citiți 1 Corinteni 5:9-13 și 2 Ioan 10-11).
• Cum putem să păstrăm echilibrul în viața noastră de rugăciune între faptul că Dumnezeu este dragoste, pe de o parte, și sfânt, pe de altă parte? (Pentru context suplimentar, citiți Evrei 7:26; 1 Petru 1:15 și Apocalipsa 3:7; 4:8). 

APLICAȚII PRACTICE 

Singura modalitate de a birui lumea este prin credința în Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Putem avea victorie în măsura în care permitem Duhului Sfânt să ne dea puterea să facem acest lucru. Dumnezeu a implementat acest plan chiar dacă cei creați după chipul Său L-au respins în mod repetat (Ioan 1:10-11; 3:16). În ciuda acestei respingeri, Dumnezeu continuă să caute să salveze oamenii de la moartea veșnică (2 Petru 3:9). Acest plan este același azi, ca și în primul secol, și este centrat pe viața, moartea, învierea și înălțarea fiului Său preaiubit, Domnul Isus Cristos. În viață, Isus și-a dovedit identitatea; în moarte, Domnul Isus a plătit plata pentru păcat; în înviere, EL a biruit puterea morții; în înălțare, domnește pentru totdeauna. 

Unul dintre scopurile acestei epistole este să ofere un răspuns clar la întrebarea: “Cum pot să știu, fără nicio îndoială, că sunt mântuit și că am o relație de părtășie cu Dumnezeu?” (vezi 1 Ioan 2:5, 6). Ioan răspunde în mai multe feluri la această întrebare; versetul 15 este unul dintre aceste răspunsuri. Mărturisirea faptului că Isus este Fiul lui Dumnezeu este o dovadă de credință. Ioan nu sugerează că întreaga mântuire se bazează doar pe mărturia bazată pe credință – chiar și demonii pot face o astfel de mărturie (vezi Matei 8:29; Iacov 2:19). Ioan vorbește aici despre proclamarea Domnului Isus ca Domn în viața cuiva, ceea ce presupune respingerea oricărei influențe din partea „duhului lui anticrist“ (1 Ioan 4:3). A-l mărturisi pe Domnul Isus presupune să-L urmăm printr-o relație exclusivă, bazată pe credință și slujire. O astfel de persoană trăiește în prezența lui Dumnezeu și permite Duhului lui Dumnezeu să locuiască în el/ea la cele mai adânci nivele (Ioan 20:31). 

SCOPUL LECȚIEI: Să rezumăm pasajele din Vechiul Testament folosite pentru a susține argumentul autorului și să explicăm de ce păcatul intenționat este considerat o pângărire a sângelui lui Hristos. 

TEXTUL LECȚIEI: Evrei 10:23-36

VERSETUL DE AUR: Evrei 10:23

„Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința.” – Evrei 10:23

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Evrei este deseori numită Epistola către Evrei, în ciuda faptului că îi lipsesc caracteristicile obișnuite ale unui scrisori din vremea respectivă, cu excepția câtorva salutări scurte de la sfârșit (vezi Evrei 13:24-25). Cartea folosește multe verbe de acțiune, care sugerează faptul că ar putea fi o predică rostită în fața unui public (exemple: 2:5, 6:9, 9:5). Este posibil ca această carte să fi fost o predică transcrisă de către un ascultător pentru a fi ulterior transmisă credincioșilor sub formă de scrisoare. 

În același timp, e posibil ca această carte să fi fost scrisă sub formă de scrisoare cu scopul de a fi citită cu voce tare în fața unui public. 

Cartea poate fi împărțită în următoarele secțiuni:

1 – Introducere (1:1-2:4)

2 – Idea principală (2:5-9)

3 – Argumente (2:10-12:27)

4 – Îndemnuri finale (12:28-13:21)

5 – Note de încheiere (13:22-25)

Textul de azi se încadrează în faza de tranziție de la expunere la îndemnuri. Conjuncția compusă Astfel dar din Evrei 10:19 sugerează acest lucru. Acest verset, împreună cu cele două versete care îl urmează, formează un crescendo a expunerii doctrinare, urmat de îndemnurile care încep în 10:22. 

Primele versete din pasajul de azi (Evrei 10:23-25) sunt tratate ca făcând parte dintr-o secțiune mai largă, Evrei 10:19-25. Din acest motiv, este nevoie de câteva precizări legate de 10:19-22. Aceste versete prezintă argumentul doctrinal legat de natura jertfei și de superioritatea jertfei Domnului Isus față de jertfele de animale din cadrul vechiul legământ (vezi 7:1-10:25). Fiecare dintre argumentele doctrinare din această predică este urmat de un cuvânt de îndemn pentru audiență (exemplu: 7:1-10:25 urmat de 10:26-39). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Să ținem fără șovăire (Evrei 10:23-27)

• Mărturisirea de credință (v. 23)
• Îndemn la dragoste (v. 24-25)
• Perspectiva judecății (v. 26-27)

2. Nu dați înapoi (Evrei 10:28-31)

• Încălcarea legii lui Moise (v. 28)
• Sfidarea Duhului (v. 29-31)

3. Nu uitați trecutul (Evrei 10:32-36)

• Durerea persecuției (v. 32-34)
• Încrederea răbdătoare (v. 35-36)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• În lumina acestui text, care ar fi câteva modalități neadecvate de a răspunde la încercările vieții?
• De câte ori trebuie să mergem la biserică pe lună pentru a respecta intenția învățăturii din Evrei 10:25? Cum justificați răspunsul?
• Aplicând doar principiul gândirii logice, fără a cita Scriptura, cum ați răspunde cuiva care crede că natura iubitoare a lui Dumnezeu înseamnă că putem face orice dorim? Cum răspundem cuiva care folosește exemplul lui Samson ca cineva care a făcut tot ce i-a trecut prin cap dar, în același timp, a avut parte de favoarea lui Dumnezeu?
• Dați exemple de lucruri pe care ar trebui să le predăm lui Dumnezeu pentru judecată, în loc să încercăm să fim noi înșine cei care judecă? Citiți, pasajul din 1 Corinteni 6:7. 

APLICAȚII PRACTICE

Scrisoarea către Evrei este scrisă pentru o audiență care cunoștea foarte bine evoluția poporului lui Dumnezeu de-a lungul istoriei. Începând imediat după ce au fost eliberați de faraon din robia Egiptului și până în prezent, vedem nestatornicia poporului lui Dumnezeu și inabilitatea acestora de a rămâne credincioși o perioadă îndelungată. 

Situația nu este cu mult mai diferită în zilele noastre. Presiunile culturale sunt diferite, în funcție de țară sau context, dar provocarea de a rămâne credincioși este aceeași. Soluția pentru a rămâne credincioși până la sfârșit și pentru a primi tot ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru noi este să ne punem speranța în promisiunile lui Dumnezeu și să le păstrăm în permanență vii în atenția noastră. „Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1).

SCOPUL LECȚIEI: Să definim ce înseamnă credința; să explicăm sensul și semnificația versetului de aur; să ne aducem aminte că suntem străini și călători în această lume. 

TEXTUL LECȚIEI: Evrei 11:1-8; 13-16

VERSETUL DE AUR: Evrei 11:1

„Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” – Evrei 11:1

CONTEXTUL LECȚIEI

Chiar dacă această epistolă nu ne spune în mod explicit cine este autorul, contextul general al acesteia precum și stilul literar ne furnizează indicii semnificative despre autor. Datorită nivelului funcțional ridicat al limbii grecești, putem deduce că autorul a avut un nivel înalt de educație. De asemenea, autorul era familiar cu cultura și filozofia greacă; argumentele și exemplele folosite sunt încadrate de multe ori în acest context cultural. 

Evrei 11 este tratat ca un capitol de sine stătător în Scriptură, dar este important să înțelegem că autorul epistolei adresează în mod progresiv temele credinței și perseverenței în capitolele anterioare. Textul din Evrei 10:35-39 este rampa de lansare pentru discuția din capitolul 11. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Ce este credința (Evrei 11:1-3)

• Lucruri nădăjduite, nu văzute (v. 1-2)
• Lucruri create (v. 3)

2. Exemple de credință (Evrei 11:4-8)

• Abel (v. 4)
• Enoh (v. 5-6)
• Noe (v. 7)
• Avraam (v. 8)

3. Scopul credinței (Evrei 11:13-16)

• Promisiuni îndepărtate (v. 13)
• O patrie mai bună (v. 14-15)
• O cetate pregătită de Dumnezeu (v. 16)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum trebuie să se manifeste credința noastră în mod practic, în ziua de azi, pentru a avea aceeași mărturie bună de care s-au bucurat cei din vechime (Evrei 11:2)?
• Ce putem face ca moștenirea credinței noastre să rămână vie după moartea noastră?
• Cum împăcăm predicarea mesajului pozitiv al Evangheliei cu mesajul de condamnare a lumii? Ce exemple putem găsi în Biblie de personaje care au transmis un mesaj clar de condamnare a lumii, fără însă a vorbi cu ură?
• Pe cine putem să ne bazăm ca să ne aducem aminte reciproc că suntem „străini și călători” în această lume? Cum se aplică Ioan 3:16, 1 Petru 2:11-12 și 1 Ioan 2:15 în acest context?

APLICAȚII PRACTICE

De multe ori uităm cât de importantă este imitația în procesul de maturizare în umblarea creștină. Apostolul Pavel a scris: „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos” (1 Corinteni 11:1). Fiecare creștin ar trebui să poată să spună același lucru, cu aceeași încredere ca și Pavel. O astfel de afirmație nu este deloc arogantă și lipsită de modestie; din contră, este o dovadă de maturitate. (Petru vorbește, de asemenea, de faptul de a fi exemple demne de urmat – vezi 1 Petru 5:3). Putem noi spune același lucru, cu același nivel de încredere?

Cu toții suntem chemați să trăim în așa fel încât numele noastre să poată fi incluse pe lista celor „neprihăniți care vor trăi prin credință” (Evrei 10:38). Impactul și contribuția noastră la înaintarea Împărăției lui Dumnezeu nu sunt limitate doar la activitățile pe care le facem în cursul limitat al vieților noastre. O adevărată umblare prin credință va lăsa în urmă o moștenire de credință, care continuă și după trecerea din lumea fizică.