Archives for July 2023

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm analogiile folosite de Domnul Isus în aceste pilde; să comparăm între ele/contrastăm aceste analogii; să învățăm cum să folosim în mod corect analogiile în zilele noastre.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 13:44–52

VERSETUL DE AUR: Matei 13:52

“Și El le-a zis: ‘De aceea orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.’“ — Matei 13:52

CONTEXTUL LECȚIEI

Atunci când încercăm să aplicăm în mod corect învățătura Noului Testament în viața cu zi de zi, o provocare principală cu care ne confruntăm este construirea unei punți de legătură între “cele două orizonturi.“ Primul orizont este contextul istoric în care a fost scris Noul Testament; cel de-al doilea este contextul modern în care trăiește cititorul contemporan. Lecția de azi ne cheamă să acceptăm această provocare – să înțelegem felul de gândire al celor din primul secol; care erau lucrurile prețuite de ei. În lumea antică, bogăția unei persoane era recunoscută prin posedarea de lucruri tangibile, ca de exemplu turme de animale, metale prețioase sau haine scumpe. (vezi Geneza 13:2; Iosua 22:8; Iov 1:1-3; Luca 15:8; 16:19; Iacov 2:2). În contextul contemporan, o persoană considerată bogată poate afișa aceste lucruri pentru a fi văzute de alții. Însă mai adesea, aceste bogății (investiții) nu sunt “la vedere.” Pentru a interpreta textul Nou-Testamentar corect, trebuie să îl privim prin ochii ascultătorilor originali (din perioada antică).

Pildele Domnului Isus sunt de mai multe tipuri; unele sunt sub forma de povestiri în care identificăm o introducere (descriere a cadrului), cuprins (de obicei include o situație de criză), și o încheiere (rezolvarea situației de criză). Pildele din lecțiile săptămânilor anterioare se încadrează în această categorie (Matei 13:1-9, 18-23; 13:24-30, 36-43). Există însă și alte pilde foarte scurte. Acestea includ doar un număr limitat de detalii și au scopul de a evidenția o singură idee, lăsându-l pe cititor să-și imagineze celelalte aspecte. În general, pildele lui Isus folosesc detalii puține, El incluzând doar ceea ce era necesar să lămurească învățătura principală. Lecția de azi include 4 asemenea mini-povestiri, pe care le găsim doar in Evanghelia după Matei. Acestea descriu scene scurte din viața antică, însă au un impact puternic. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Omul care vinde tot (Matei 13:44–46)

• Pilda 1: Comoara ascunsă (v. 44)
• Pilda 2: Mărgăritarul (perla) de mare preț (v. 45-46)

2. Pescarul care alege și aruncă (Matei 13:47–52)

• Pilda 3: Pești buni și pești răi (v. 47-50)
• Pilda 4: Comori vechi și comori noi (v. 51-52)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum am putea și noi folosi povestiri scurte pentru a descrie împărăția lui Dumnezeu, așa încât să captiveze atenția unei audiențe contemporane? Cum vei aplica această metodă în săptămâna care vine, pentru a proclama mesajul împărăției lui Dumnezeu?
• Cum poți identifica acele aspecte la care trebuie să renunți pentru a urmări o viață mai roditoare în împărăția lui Dumnezeu? Pe cine ai putea să rogi să-ți fie partener, căruia îi dai socoteală în acest sens?
• Cum ai putea să-ți lățești năvodul, pentru a evangheliza mai multe categorii de oameni? Cum te-ai putea folosi de hobby-urile și pasiunile tale pentru a intra în legătură cu aceste persoane?
• Cum putem demonstra răbdare în situații în care cei din jur nu sunt gata să accepte mesajul Evangheliei? Ce metode de predare putem încorpora în prezentarea noastră?
• Care sunt lucrurile noi din “vistieria” vieții de credință care te-au ajutat sa crești spiritual în anul acesta? Cum ai putea să împărtășești aceste comori și cu cei mai începători pe calea credinței?

APLICAȚII PRACTICE

Misionarul Jim Eliott a fost omorât în Ecuador în 8 Ianuarie 1956, în timp ce încerca să ducă Evanghelia nativilor din tribul Huaorani. Moartea lui Elliot și a tovarășilor săi a rămas în istorie ca una din cele mai cunoscute exemple de martiraj din secolul douăzeci. În anul 2006, istoria vieții lui a fost prezentată pe marile ecrane în filmul “Vârful suliței” (“The End of the Spear”). Un fragment adăugat în 1949 la jurnalul său simbolizează perfect pasiunea lui Eliott de a-L sluji pe Isus: “Nu este nebun cel ce renunță la ceea ce nu poate păstra, pentru a câștiga ceea ce nu poate pierde.” Această afirmați reflectă esența pildelor din lecția de azi. A rămâne fidel împărăție lui Dumnezeu este o comoară dincolo de orice posesiune materială. Ea însă ne va costa totul pentru a-l putea urma pe Isus.

SCOPUL LECȚIEI: Să ne prezinte pilda neghinei; să compare pilda neghinei cu pilda semănătorului; să medităm la ce înseamnă să trăim ca grâu în mijlocul neghinei.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 13:24–30, 36–43

VERSETUL DE AUR: Matei 13:30

“Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: ‘Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.’“ — Matei 13:30

CONTEXTUL LECȚIEI

Expresia “împărăția cerurilor” apare în Evanghelia după Matei de 32 de ori. Ea este echivalentă expresiei “împărăția lui Dumnezeu,” pe care o întâlnim adesea în Evangheliile după Marcu, Luca, și Ioan, și doar foarte rar în Matei (Matei 12:28; 19:24; 21:31, 43). Împărăția cerurilor / împărăția lui Dumnezeu nu este definită de granițe geografice sau împărțiri teritoriale administrative; nu colectează impozite și nu are serviciu militar obligatoriu. Este o împărăție în care Dumnezeu domnește ca rege; un teritoriu sub autoritatea Lui. Psalmistul afirmă nemărginirea acestei împărății când afirmă: “Căci Domnul, Cel Preaînalt, este înfricoșat: El este Împărat mare peste tot pământul.” (Psalmul 47:2; vezi și 83:18; 97:9). Același psalmist afirmă în repetate rânduri că “Domnul împărățește” (93:1; 96:10; 97:1; 99:1).

Atât Ioan Botezătorul cât și Isus au chemat poporul la pocăință și pregătire pentru venirea acestei împărății; amândoi au afirmat că este “aproape.” (Matei 3:2; 4:17). Mai târziu, într-o altă ocazie, Isus afirma că lucrarea lui de izgonire a demonilor semnala sosirea acestei împărății în mijlocul lor (Matei 12:28). Sosirea acestei împărății a fost unul din subiectele rugăciunii ucenicilor (Matei 6:10).

Ucenicii Domnului au avut ocazia să-l audă adesea vorbind despre împărăția cerurilor (împărăția lui Dumnezeu) și au fost nu o dată uimiți și confuzi cu privire la natura ei (ca de exemplu în Matei 19:23-25). Reacția lor, în mare parte, s-a datorat faptului că pildele lui Isus foloseau un limbaj metaforic (figurativ). Era ceva obișnuit pentru o pildă să înceapă în felul următor: “Împărăția cerurilor se aseamănă cu…”; majoritatea pildelor de acest fel se află în Matei 13. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Neghina împreună cu grâul (Matei 13:24–30)

• Doi semănători diferiți (v. 24-25)
• Două plante diferite (v. 26-27)
• Două recolte diferite (v. 28-30)

2. Cei răi împreună cu cei neprihăniți (Matei 13:36–43)

• O lecție într-un cadru privat (v. 36)
• Explicarea personajelor din pildă (v. 37-39)
• Separarea de la final (v. 40-43)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care este efectul acestei lecții asupra gândirii tale și a presupozițiilor legate de natura împărăției lui Dumnezeu? Cum ilustrează această pildă adevărul că împărăția lui Dumnezeu “a sosit deja,” și în același timp “n-a sosit încă pe deplin”?
• Cum sprijini evangheliștii și misionarii în lucrarea lor de semănare a Evangheliei în largul “ogorului” lumii? De ce fel de pregătire (instruire) ai nevoie pentru a sprijini această lucrare sau chiar pentru a lua parte în ea tu însuți?
• Cum ai răspunde cuiva care ar afirma că Dumnezeul ilustrat în aceste pilde este unul capricios și răzbunător? Dacă dorești să te adâncești în cunoașterea naturii lui Dumnezeu, a naturii omului și a naturii păcatului, poți începe cu texte ca  Isaia 55:6-7.
• Cum te îngrijești de sănătatea “urechilor” tale spirituale? Cum poți face tranziția de la ascultare la împlinire? (Vezi Iacov 1:19-27). 

APLICAȚII PRACTICE

• Această parabolă a neghinei amestecată printre grâu ne explică una dintre cele mai mari mistere ale împărăției: de ce îngăduie Dumnezeu ca cei răi să prospere alături de poporul sfânt. Pilda ne învață că Dumnezeu cunoaște răutatea acestor oameni, dar alege să lase această răutate nejudecată pentru o vreme. Dumnezeu nu este în necunoștință de cauză; de asemenea, faptul că nu pedepsește pe loc nu însemnă aprobarea tacită a acestor fapte.
• Pentru urmașii Domnului care trăiesc în mijlocul celor ce-L resping pe Dumnezeu, punctul central al pildei este acesta: prezența celor răi este temporară. Asemenea profetului Habacuc, unii s-ar putea să fim uimiți de tăcerea lui Dumnezeu când vedem că “cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el” (Habacuc 1:13). 
• Totuși, Isus ne învață în această pildă că Dumnezeu nu este într-o stare de necunoștință cu privire la aceste nedreptăți. Să fim cu băgare de seamă, să nu fim mai grăbiți decât El în aplicarea pedepsei (2 Petru 3:9; Apocalipsa 6:10). Să ținem minte că dacă Dumnezeu ar pedepsi imediat orice păcat comis, noi, copiii împărăției, am fi pedepsiți zilnic. Dumnezeu are o vreme a Sa; un plan dincolo de înțelegerea noastră. “Recoltarea” celor nelegiuiți, la fel ca cea a celor neprihăniți va avea loc la timpul hotărât de Dumnezeu. Nădejdea noastră este în dreptatea finală a lui Dumnezeu. Până atunci însă, preocuparea noastră să fie ca, atât noi cât și cei dragi ai noștri, să fim grâu, nu neghină, la vremea recoltei. 

Traducerea și adaptarea: Narcis Pasca

SCOPUL LECȚIEI: Să ne prezinte pilda semănătorului; să ne descrie roadele pe care trebuie să le aducem; să ne ajute să ne cercetăm – ce fel de pământ suntem (Matei 13:19-21) – iar, dacă este nevoie, să începem schimbarea.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 13:1–9, 18–23

VERSETUL DE AUR: Matei 13:23

“Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci.“ — Matei 13:23

CONTEXTUL LECȚIEI

Una dintre problemele cu care ne confruntăm atunci când studiem pildele (parabolele) este definirea lor. O definiție pe care mulți am învățat-o la școlile duminicale în copilărie afirmă că “pilda este o poveste pământească cu un înțeles ceresc.” O altă definiție spune că “pilda este o narațiune a unor evenimente reale sau imaginare, din natură sau din viața de zi cu zi, folosită pentru a sugera un adevăr moral sau de natură religioasă.” Faptul că nu există un consens cu privire la definiție rezultă într-o lipsă de consens cu privire la numărul de pilde existente pe paginile Noului Testament. Un exemplu elocvent este pilda cu bogatul și Lazăr din Luca 16:19-31. Mulți dintre cei ce studiază Scriptura afirmă că aceasta nu este o pildă, deoarece Isus nu folosește nume proprii în nicio altă pildă. Dacă aveți neclarități, nu sunteți singurii; chiar și ucenicii au avut momente când le-a fost greu să înțeleagă conținutul și motivația limbajului figurativ folosit de Isus în general, și în mod special cu privire la pilde, (vezi Matei 13:10-15; 15:15; 16:5-12; Luca 8:9; 12:41; Ioan 16:29) – spre consternarea Domnului (Marcu 4:13; 7:18).

În capitolele care preced lecția de azi, găsim mai multe ocazii în care Isus a folosit limbajul figurativ (Matei 5:14-16; 7:1-6; 9:16-17; 12:24-30). Aceste pilde se împletesc cu întâmplări în care Isus și-a revelat autoritatea supranaturală asupra naturii, liniștind mare (8:26) și asupra duhurilor (8:28-32). Lecția anterioară ne-a arătat deja că omenii de rând îl iubeau pe Isus și îi ascultau învățăturile, dar, în același timp, mulți dintre farisei și conducători îi erau dușmani. 

Matei capitolul 13 este numit “capitolul pildelor,” deoarece conține cea mai mare concentrare de pilde din toată cartea; în acest capitol de află primele 16 menționări ale cuvintelor “pildă” și “pilde” din întreaga Evanghelie. Capitolul debutează cu pilda semănătorului prezentată de Isus. Într-un anumit sens, aceasta este o “pildă tipar,” – un model care le arată ucenicilor cum trebuie înțelese în mod corect ilustrațiile din parabole, așa cum a intenționat Isus să fie înțelese.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Învățături pe țărmul mării (Matei 13:1–3a)

• Cadrul lecției (v. 1)
• Ascultătorii (v. 2)
• Metoda de predare (v. 3a)

2. Sămânța este semănată (Matei 13:3b–9)

• Lângă drum (v. 3b-4)
• Pe locuri stâncoase (v. 5-6)
• Între spini (v. 7)
• În pământ bun (v. 8-9)

3. Explicarea pildei (Matei 13:18–23)

• Neputința de a înțelege (v. 18-19)
• Neputința de a îndura (v. 20-21)
• Neputința de birui (v.22)
• Ucenicie roditoare (v. 23)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem folosi povestirile – fie ca sunt reale sau imaginare – pentru a comunica mesajul Evangheliei cu claritate? Cum am putea folosi istoria – reală – a întoarcerii noastre la Domnul pentru a-i inspira pe alții să-l urmeze pe Cristos?
• Care sunt felurile de “pământ” (sol) pe care le vedem în comunitățile unde locuim? Cum ne putem ajusta metodele de comunicare a mesajului, în funcție de sol?
• Care sunt metodele de ucenicizare pe care le folosim pentru a-i ajuta pe noii credincioși să-și adâncească “rădăcinile” spirituale? Ce fel de încurajări le oferim noilor credincioși care s-ar putea să fie descurajați cu privire la creșterea lor spirituală?
• Cum vei aplica învățăturile acestei pilde cu privire la semănarea cu credincioșie și din belșug în săptămâna care îți stă înainte? Care sunt pașii pe care îi vei urma pentru a semăna sămânța Evanghelie printre prietenii și vecinii necredincioși?

APLICAȚII PRACTICE

• Una dintre cele mai obișnuite aplicații ale pildei semănătorului este întrebarea “ce fel de pământ ești tu?” Și nu este o întrebare rea, deoarece țintește la esența uceniciei și ne îndeamnă la cercetare; pilda are însă de a face mai mult cu semănătorul decât cu pământul, are de a face cu Isus și cu predicatorii care au urmat după El, și care împrăștie sămânța divină a Cuvântului lui Dumnezeu. Predicatorii și învățătorii care comunică cu credincioșie mesajul Evangheliei vor întâmpina o mulțime de reacții, la fel cum sămânța a “întâmpinat” mai multe feluri de pământ. 
• Nu vom ajunge niciodată să cunoaștem starea inimilor și minților celor ce ne ascultă împărtășind Evanghelia. Însă chiar și așa, semănătorul înțelept și destoinic împrăștie sămânța pe un câmp cât mai larg, știind că nu fiecare bob va aduce roadă. Propovăduitorul înțelept va continua să propovăduiască, iar învățătorul înțelept va continua să învețe – mereu atenți la oportunități de a împărtăși Evanghelia. Scânteia Evangheliei se aprinde uneori și arde intens în oameni la care ne-am aștepta mai puțin. Cel mai înverșunat și înrăit vrăjmaș al bisericii poate fi la un pas de a deveni un credincios autentic.
• Dumnezeu este cel ce dă putere propovăduirii Evangheliei. Noi rostim cuvinte, dar Dumnezeu este acela care atinge pe cei ce au “urechi de auzit” și-i atrage la Sine. Să ne rugăm ca cei ce au “urechi de auzit” să audă mesajul Evangheliei.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

SCOPUL LECȚIEI: Să descriem pe scurt conversația lui Isus cu fariseii; să scoatem în evidență că logica fariseilor era greșită; să identificăm exemple de logică falsă folosită împotriva creștinilor în zilele noastre.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 12:22–32

VERSETUL DE AUR: Matei 12:28

“Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.“ — Matei 12:28

CONTEXTUL LECȚIEI

Deși nu ni se spune în mod explicit cine este autorul Evangheliei după Matei, biserica primară i-a atribuit-o lui Matei, unul din cei 12 apostoli inițiali, aleși de către Isus. Părinții i-au pus numele de Levi (Marcu 2:14; Luca 5:27-29), după unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov (vezi Geneza 29: 34; 35:23). Levi a fost patriarhul seminției preoțești (Deuteronomul 18:1). Numele Matei își are originea in Ebraică și înseamnă “dar de la Domnul.” Se crede că Matei era o poreclă pe care a primit-o Levi (compară Matei 16:18; Marcu 3:16-17). 

Cunoaștem foarte puține lucruri despre familia lui Matei. Într-o anumită ocazie i se spune “fiul lui Alfeu” (Matei 2:14), existând posibilitatea că a fost fratele lui “Iacov, fiul lui Alfeu,” un alt apostol. Meseria lui a fost aceea de vameș (colector de taxe). Aceasta însemnă că lucra pentru asupritorii străini, urâți de popor, romanii, care ocupaseră Palestina. Slujba lui era să stoarcă taxele de la conaționalii săi iudei spre folosul asupritorilor, având permisiunea de a băga parte din bani în buzunarul propriu (compară Luca 19:2, 8). Oamenii din această categorie erau considerați trădători. Chiar și în Evanghelii, ei sunt incluși în aceeași categorie cu “păcătoșii” și “prostituatele.” (Matei 9:9-10; 21:32). 

În contrast cu vameșii, fariseii din vremea lui Isus erau priviți cu multă admirație datorită zelului lor și a modului scrupulos de a ține legea evreilor (Faptele Ap. 16:5). Chiar și în Galileea, departe de Ierusalim, fariseii formau o frăție elitistă care pretindeau respectarea strictă a legii, după felul în care o înțelegeau ei. Fariseii erau identificați după felul în care se îmbrăcau (Matei 23:5). În ciuda influenței exercitate de farisei, aceștia nu au fost niciodată numeroși. Unii estimează că în vremea lui Isus au existat mai puțin de 10,000 de farisei. Aceștia apar adesea în Evanghelii ca critici și împotrivitori ai lui Isus, Cel care i-a mustrat adesea pentru ipocrizia (fățărnicia) lor, învățând poporul că aveau nevoie de o neprihănire care să o întreacă pe cea a fariseilor. (vezi 5:20; 23:13-32). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Împărăție și vindecare (Matei 12:22–24)

• Vindecarea unei boli întreite (v. 22)
• Două reacții diferite (v. 23-24)

2. Împărăție și unitate (Matei 12:25–30)

• Dezbinarea duce la eșec (v. 25)
• Împărăția lui Satan este unită (v. 26-27)
• Duhul lui Dumnezeu aduce unitate (v. 28-30)

3. Împărăție și Duhul Sfânt (Matei 12:31–32)

• Blasfemie (v. 31)
• Împotrivire (v. 32)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce însemnează “orbirea” spirituală cauzată de păcat? Care sunt dovezile că o persoană a primit “vedere” spirituală, ca urmare a lucrării lui Isus?
• Evangheliile folosesc diferite nume (titluri) pentru a descrie diferite aspecte ale persoanei și lucrării lui Isus. Ce vă evocă numele (titlul) de “Fiul lui David”? 
• Care sunt dovezile prezenței împărăției lui Dumnezeu în orașul nostru? Cum putem să ne păstrăm încrederea în victoria finală a lui Dumnezeu, în ciuda răului care pare să domine?
• Cum putem să ne asigurăm că nu trăim într-un fel contrar voii lui Dumnezeu? Care sunt armele (Efeseni 6:10-18) folosite în lupta cu influențele celui rău?

APLICAȚII PRACTICE

• Ce înseamnă a comite un păcat veșnic, un păcat care nu poate fi iertat niciodată? Suntem oare în fiecare zi în primejdia de a-l înfăptui, pășind pe această linie îngustă între mântuire și pierzare veșnică? E posibil ca dorită unei vorbe sau al unui gând necugetat să fim condamnați pe vecie? Trebuie să admitem că sunt credincioși care se tem de posibilitatea comiterii unui păcat de neiertat. Nu suntem însă în poziția de a evalua cu certitudine dacă un asemenea păcat a fost comis. Pavel ne vorbește de unii “însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor” (1 Timotei 4:2), cu referire la cei care nu voiesc și prin urmare nu pot să se pocăiască. Aceștia, de bună voie, au răsturnat scara de valori, devenind ca aceia pe care-i condamnă Isaia când zice “Vai de cei ce numesc răul bine, și binele, rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață, și dulceața în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20). Răul și depravarea sunt celebrate mai mult decât binele. Noi însă nu trebuie să întoarcem spatele celor pierduți din jurul nostru, după cum nici Isus nu i-a abandonat pe farisei fără să ii avertizeze mai întâi. 
• In cele din urmă, este prerogativa lui Dumnezeu, nu a noastră, să judece dacă cineva a comis sau nu păcatul de neiertat. Regula de bază este că dacă ești preocupat să nu îl faci, încă nu l-ai făcut, pentru că încă mai ai conștiința care deosebește binele de rău. Dumnezeu și cuvântul său ne cheamă mereu la pocăință. Dacă încă mai simți răscolirea pe care o face acest îndemn în inima ta de a te îndrepta, fă-o negreșit, chiar dacă îndemnul nu mai este decât o șoaptă. 
• Cuvintele lui Isus sunt o lecție clară pentru biserica din zilele noastre. Dușmanii poporului lui Dumnezeu vor încerca mereu să îl discrediteze pe Isus si să-i dezbine pe urmașii lui. Odată confruntat cu mesajul Evanghelie, este imposibil să rămâi neutru. A-l respinge pe Isus însemnă a fi împotriva lui. Acest lucru însă se poate întâmpla într-un mod subtil. Dacă nu suntem atenți, ne putem trezi că luptăm împotriva lui divizând și împrăștiind turma, aducând dezbinare in trupul lui Cristos.