SCOPUL LECȚIEI: să ne reamintim întâlnirea lui Pavel cu Domnul Isus și chemarea lui ca martor al lui Cristos, să comparăm motivația din spatele zelului lui Pavel – înainte și după ce se întâlnește cu Domnul Isus – și să ne gândim la propria noastră întâlnire cu Domnul Isus și să explicăm care dintre slăbiciunile noastre le-a folosit Domnul pentru a face lucrări bune.
TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 22:3-15
VERSETUL DE AUR: „El mi-a zis: ‘Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit.” Faptele Apostolilor 22:14-15
CONTEXTUL LECȚIEI:
În jurul anului 58 d.Cr., la sfârșitul celei de-a treia călătorii misionare, Pavel s-a întors pentru ultima dată la Ierusalim (Faptele Apostolilor 21:17). Punctul central al acestei călătorii a fost lucrarea sa îndelungată din Efes (19:1, 8-10; 20:31), o perioadă marcată de numeroase controverse și împotriviri. Atât presimțirile lui Pavel, cât și avertismentele primite din partea altora arătau că vizita sa la Ierusalim nu avea să fie mai puțin tulburată; dimpotrivă, se anunța și mai dificilă (20:17-38; 21:4, 10-14). Cu toate acestea, Pavel a ales să meargă înainte.
La sosirea sa în Ierusalim, Pavel s-a întâlnit cu conducătorii bisericii și le-a relatat ce făcuse Dumnezeu prin lucrarea sa (Faptele Apostolilor 21:17-19). Aceștia l-au avertizat însă și cu privire la pericolul pe care îl reprezenta prezența lui în cetate (21:20-24). Curând, temerile lor s-au adeverit. Pavel a fost arestat pe nedrept, fiind acuzat că a profanat templul (21:27). Dacă soldații romani nu ar fi intervenit pentru a restabili ordinea, probabil că ar fi fost ucis pe loc (21:30-36). După ce a fost salvat din mâinile mulțimii, Pavel a făcut un lucru surprinzător: a cerut permisiunea de a se adresa tocmai oamenilor care încercaseră să-l omoare. Comandantul roman i-a îngăduit lucrul acesta (21:40-22:2), iar în acest punct începe textul lecției noastre.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Amintirea trecutului (Fapte 22:3-5)
- Studierea Legii (v. 3)
- Persecuția ucenicilor (v. 4-5)
- Întâlnirea cu Domnul (Fapte 22:6-11)
- Întrebări și dezvăluiri (v. 6-10a)
- Răspuns și poruncă (v. 10b-11)
- Chemat pentru lucrarea viitoare (Fapte 22:12-15)
- Recăpătarea vederii (v. 12-13)
- Martor ales (v. 14-15)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- În ce fel influențează trecutul tău sau experiența ta de viață modul în care îți abordezi credința astăzi?
- Cum a folosit Dumnezeu aceste experiențe pentru a te pregăti pentru momente specifice din călătoria ta de credință?
- Te afli chiar acum într-un moment de genul „Ce să fac, Doamne?”?
- Ai experimentat situații în care te-ai simțit „orbit” din punct de vedere spiritual, până în momentul în care ai înțeles adevărul?
APLICAȚII PRACTICE:
Este important să ne amintim că de fiecare dată când citim relatări despre momentele în care Dumnezeu li S-a arătat oamenilor, relatările acestea nu reprezintă un scop în sine. Astfel de manifestări divine (numite teofanii) au rolul de a confirma că o anumită persoană sau o anumită lucrare își are originea în Dumnezeu.
Astăzi, noi avem mărturia completă a Noului Testament care ne călăuzește. Nu avem nevoie de o teofanie, precum cea pe care a primit-o Pavel, pentru a fi motivați să depunem mărturie despre credința noastră. Noul Testament însuși este menit să ne încurajeze și să ne îndemne la aceasta. Dumnezeu Își cheamă poporul să-și alinieze viața la voia Sa, așa cum este descoperită în Cuvântul Său. Pe măsură ce facem acest lucru, Duhul lui Dumnezeu ne transformă pentru a-I sluji Lui. Astfel, devenim instrumente prin care Evanghelia ajunge la cei din jur.
Întâlnirea lui Pavel cu Domnul Isus cel înviat a fost primul pas prin care el a fost integrat în Trupul lui Cristos, adică în Biserică. Și istoria fiecăruia dintre noi face parte din această istorie mai mare a lucrării lui Dumnezeu. După cum Pavel și-a început vasta lucrare în urma acestei întâlniri, tot așa și noi Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când îi zidim pe alții. Să privim, așadar, la propria noastră viață în lumina a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, pentru ca prin mărturia noastră să-i încurajăm pe alții și să-I aducem slavă Lui.