Archives for August 2022

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem importanța imaginilor folosite de Ioan pentru a descrie Noul Ierusalim și să înțelegem pericolul interpretării greșite a acestor imagini.

TEXTUL LECȚIEI: APOCALIPSA 22:10-21

VERSETUL DE AUR: APOCALIPSA 22:18-19

„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. 19 Și, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” – Apocalipsa 22:18-19

CONTEXTUL LECȚIEI

Întreaga Biblie servește drept context pentru lecția de astăzi. Vechiul Testament ne învață în multe locuri că Dumnezeu va trimite un eliberator pentru poporul Său. Evreii din secolul I credeau că o astfel de persoană va fi un salvator politic și militar. Ei credeau că liderul trimis de Dumnezeu va fi împuternicit să-i învingă pe dușmanii națiunii lor, aducând pacea și independența în acest proces (comparați cu Faptele 1:6; etc.). Ierusalimul și templul său aveau să fie eliberate de influența neamurilor și atunci ar putea avea loc închinarea cea mai curată. Dar două lucruri s-au întâmplat pentru a contesta această gândire. În primul rând, Mesia pe care Dumnezeu l-a trimis nu a ajuns să fie un conducător de armate (vezi Ioan 6:15). El a venit, mai degrabă, pentru a salva oamenii de păcatele lor (Matei 1:21). Misiunea lui a fost în cele din urmă pentru întreaga umanitate, pentru că toți sunt păcătoși. Moartea lui a fost un sacrificiu pentru păcate, menit să fie eficient pentru toți oamenii pentru totdeauna. El a fost Mielul de jertfă care a ridicat păcatul lumii (Ioan 1:29). În al doilea rând, templul din Ierusalim a fost distrus de romani în anul 70 d.Hr. în timpul oribilului război evreiesc. Acesta era ceva la care niciun evreu al vremii nu se aștepta. Credința iudaică, bazată pe jertfele de la templu, a intrat într-o spirală descendentă. Așteptările ca un Mesia militar să-i învingă pe romani au fost zdrobite. Unii, poate cei mai mulți, creștini din același secol și-au găsit propriile speranțe puse la încercare când întoarcerea Domnului Isus nu s-a materializat așa cum credeau ei că ar fi trebuit (comparați cu 2 Petru 3:3–4). Dar Domnul Isus însuși a promis că se va întoarce într-adevăr. Întoarcerea Lui va fi „cu putere și mare slavă” (Matei 24:30). Întoarcerea Sa va introduce judecata finală atât a celor vii, cât și a celor morți (Fapte 10:42; 2 Tesaloniceni 1:5–10). Atât creștinii și unii evrei îl așteaptă pe Mesia să vină, dar așteptările lor sunt foarte diferite.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Căi diferite, împlinirea vremurilor (Apocalipsa 22:10-14)

• Două tipuri de oameni  (v. 10-11)
• Cea de-a doua venire (v. 12-13)
• Două rezultate diferite (v. 14-15)

2. Mărturie, ofertă, avertizare (Apocalipsa 22:16-19)

• Domnul Isus (v. 16)
• Apa (v. 17)
• Modificări (v. 18-19)

3. Promisiune, așteptare, încheiere (Apocalipsa 22:20-21)

• Reafirmare (v. 20a)
• Dorință (v. 20b)
• Binecuvântare (v. 21)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Unde putem găsi motivația de a continua să fim martori credincioși pentru Domnul când cei necredincioși refuză să se pocăiască? Pot exista binecuvântări din eforturile de a-L mărturisi pe Cristos, chiar dacă aceste eforturi sunt ineficiente? Ce binecuvântări?
• Ce metode de evanghelizare folosiți? Vorbiți mai mult despre promisiunile de binecuvântare, sau despre teama de pedeapsă? Ce exemple din Scriptură putem da?
• Cum ne putem asigura că nici nu adăugăm, nici nu scoatem nimic din profețiile și promisiunile cărții Apocalipsa? Este posibil să încălcăm această poruncă din Apocalipsa 22:19 dacă refuzăm să citim cartea Apocalipsa? De ce da, sau de ce nu?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Revenirea Domnului Isus este una dintre temele cheie ale cărții Apocalipsa. Sărbătorim cu bucurie la Crăciune, prima sa venire. Ar trebui însă să anticipăm și să ne rugăm zilnic pentru revenirea Lui, pentru a ne duce acasă, pentru a fi cu El pentru totdeauna.

Suntem noi gata ca Domnul Isus să vină din nou. Ești pregătit și tu, sau o parte din inima ta se teme că vei fi printre cei excluși din orașul sfânt? A fi capabil și dispus să te rogi pentru ca Domnul Isus să se întoarcă chiar acum este un mare test al sănătății spirituale, un test al relației cu Domnul Isus. Haideți ca în săptămâna aceasta să ne rugăm în fiecare zi ca Domnul să se întoarcă!

SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm despre caracteristicile și funcțiile râului vieții, făcând o comparație dintre textele din Apocalipsa 22:1-7 și Geneza 2:8-10 și Ezechiel 47:1-12.  

TEXTUL LECȚIEI: APOCALIPSA 22:1-7

VERSETUL DE AUR: APOCALIPSA 22:1

„Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.”– Apocalipsa 22:1

CONTEXTUL LECȚIEI

O caracteristică a Noului Ierusalim extrasă din Vechiul Testament este pomul vieții. Acest copac misterios este menționat în trei cărți din Biblie. Apare mai întâi ca o parte importantă a Grădinii Edenului (Geneza 2:9; vezi mai sus). Un pom al vieții este, de asemenea, menționat de patru ori în cartea Proverbe ca o metaforă a înțelepciunii divine (Proverbe 3:18), rodul celui neprihănit (11:30), o dorință împlinită (13:12) și o limbă folosită în mod corespunzător (dulce). (15:4). Ar trebui să remarcăm că acesta este un pom al vieții, și nu pomul vieții. Pomul vieții menționat în Apocalipsa este o trăsătură principală a „raiului lui Dumnezeu” (Apocalipsa 2:7). Unii s-au referit la acest paradis ca Edenul restaurat, deoarece oamenii mănâncă fructele pomului cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Apa este strâns asociată cu acest copac în lecția de astăzi. Imaginea apei este folosită atât în sens fizic, cât și în sens spiritual în Biblie. Din punct de vedere fizic, apa dulce are ca opus apa care este nepotabilă (amară). Apa dulce susține viața (Judecători 15:18–19; Iov 38:25–27); apa nepotabilă – sau lipsa totala a apei – produce opusul (Deuteronom 8:15; 2 Regi 2:19–22). Marea Moartă, cea ultra-sărată, este numită pe bună dreptate așa! Profeții Ezechiel și Zaharia au avut viziuni care se aseamănă cu viziunea lui Ioan despre Noul Ierusalim. O caracteristică a orașului văzut de Ezechiel și Zaharia era un râu care curgea din el. Apa acestui râu este atât de răcoritoare încât nu numai că hrănește viața; schimbă Marea Moartă, foarte sărată, într-un lac de apă dulce (Ezechiel 47:8; Zaharia 14:8; compară cu Ioel 3:18).

În Apocalipsa, conceptul de apă spirituală include proprietatea vieții veșnice. O astfel de apă este văzută ca un dar divin, o fântână care curge mereu, care oferă viață celor care beau din ea (Apocalipsa 7:17; 22:17).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Ce a văzut Ioan (Apocalipsa 22:1-5)

• Apa vieții (v. 1)
• Pomul vieții (v. 2a-b)
• Frunzele vindecării (v. 2c)
• Dispariția blestemului (v. 3a)
• Slujitorii lui Dumnezeu (v. 3b-5)

2. Ce a auzit Ioan (Apocalipsa 22:6-7)

• Îngerul vorbește (v. 6)
• Domnul Isus vorbește (v. 7)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum am putea folosi apa vieții care există deja în noi, credincioșii, pentru a fii o binecuvântare pentru altcineva care nu-L cunoaște pe Dumnezeu? Ce să facem dacă acelei persoane nu-i este sete?
• Ce putem face practic pentru a trăi deasupra blestemului păcatului chiar de acum?
• Care dintre următoarele aspecte ale vieții de credință este cea mai dificilă pentru tine: credincioșia, pocăința, perseverența? Ce poți face ca să rezolvi această problemă? Vezi Apocalipsa 2:3, 3:3, 10, 19, 13:10 și 14:12.

APLICAȚIE PRACTICĂ

Multe lucruri au începuturi și sfârșituri clar definite. Începem să citim o carte, apoi o terminăm. Cumpărăm o casă, apoi o vindem. Începem o slujbă și apoi s-a terminat. Transcendența tuturor începuturilor și sfârșiturilor din viața noastră este eternitatea lui Dumnezeu, care a fost acolo la toate începuturile și va fi acolo la toate sfârșiturile. El este Alfa și Omega, A și Z, dar cu o natură durabilă care se întinde dincolo de raza oricărui alfabet uman. 

Toate acestea sunt ilustrate de Noul Ierusalim, un oraș care prezintă o dimensiune fizică care este dincolo de înțelegerea noastră. Va fi un oraș cu o zi nesfârșită, un râu de viață care curge mereu, un copac al vieții de-al pururi roditor, o închinare neîncetată și materiale de construcție neprețuite. Va fi mereu nou. Așa va fi relația noastră cu Domnul. Această relație va fi veșnică, pură și adevărată. Cu toate acestea, această descriere nu reușește să descrie pe deplin relația, datorită faptului cp Dumnezeu este infinit. Cu toate acestea, suntem binecuvântați de revelația pe care Ioan ne-a făcut-o cu privire la viziunile sale. Fie ca să fim credincioși în punerea în aplicare a lecțiilor pe care le învățăm.

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem importanța imaginilor folosite de Ioan pentru a descrie Noul Ierusalim și să înțelegem pericolul interpretării greșite a acestor imagini.

TEXTUL LECȚIEI: APOCALIPSA 21:10-21

VERSETUL DE AUR: APOCALIPSA 21:14

„Zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.” – Apocalipsa 21:14

CONTEXTUL LECȚIEI

Orașele greco-romane din secolul I — precum Roma, Atena și Corint — au fost adesea descrise cu mare atenție de filozofii și scriitorii antici. Ei au făcut tot posibilul pentru a lăuda realizările acestor orașe, oferind în același timp descrieri captivante ale orașelor pentru cititorii care nu le cunoșteau. În textul Scripturii de astăzi, Ioan vede un oraș mare coborând din ceruri. El îl descrie într-o manieră care stârnește inimile credincioșilor ajutându-i să se gândească la ceea ce se pot aștepta. Viziunile profetice despre o cetate a lui Dumnezeu nu erau neobișnuite în textele biblice și evreiești. Psalmistul a descris frumusețea cetății lui Dumnezeu, asigurată pentru totdeauna prin prezența lui Dumnezeu (Psalmul 48). 

Profetul Isaia și-a imaginat centralitatea orașului lui Dumnezeu, Ierusalimul, în ultimele sale zile (Isaia 2:2–3). Acest Nou Ierusalim ar fi sursă de bucurie pentru tot poporul lui Dumnezeu (65:17–19). Tobit, un text evreiesc scris în perioada intertestamentală, descrie un Ierusalim ceresc foarte asemănător cu cel al lui Ioan. Orașul avea să fie reconstruit cu pietre prețioase și aur; avea să devină un loc în care Dumnezeul lui Israel avea să fie lăudat (Tobit 13:16–18). O viziune a profetului Ezechiel oferă cea mai notabilă comparație din Vechiul Testament cu viziunea lui Ioan. Ezechiel a fost dus pe un munte și i s-a arătat o viziune a ceea ce părea a fi un oraș (Ezechiel 40:2). Cea mai mare parte a viziunii lui Ezechiel include dimensiunile unui templu ceresc și curțile lui pentru a reflecta slava lui Dumnezeu (40:5–43:12). Viziunea include un râu dătător de viață care curge din templu (47:1–12) și granițele și diviziunile unui Israel restabilit (47:13–48:29). Viziunea culminează când Ezechiel vede porțile și dimensiunile orașului (48:30–35). O comparație strânsă între viziunile lui Ezechiel și Ioan va dezvălui diferențe între acestea. Cu toate acestea, viziunea lui Ioan este în armonie fundamentală cu tradiția teologică care a stat la baza celei a lui Ezechiel. De-a lungul istoriei, poporul lui Dumnezeu s-a ținut ferm de adevărul că Dumnezeu va asigura poporului Său victoria la sfârșitul vremurilor. Aceste viziuni, deși nu înfățișează neapărat o locație fizică, indică totuși credincioșia lui Dumnezeu față de poporul său.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Coborârea cetății (Apocalipsa 21:10-14)

• Slava eternă (v. 10-11)
• Perspectiva externă (v. 12-14)

2. Detalii despre cetate (Apocalipsa 21:15-21)

• Măsurători (v. 15-17)
• Materiale (v. 18-21)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum pot trăi creștinii în prezent asemenea locuitorilor din Noul Ierusalim? Cum ne încurajează textul din Apocalipsa 22:3-5, 12-17 în acest sens?
• Cum putem ajuta localitatea unde locuim să reflecte prezența și slava lui Dumnezeu? Cum pot răspunde creștinii la obstacolele care îi împiedică să caute pacea și binele cetății (Ieremia 29:7)?
• Cum testează Dumnezeu inimile credincioșilor (Proverbe 17:3) astfel încât aceștia să fie încercați prin foc (rafinați) și să producă slavă (1 Petru 1:7)? Cum trebuie să răspundă credincioșii la vremurile de testare și încercare, din perspectiva textului din Evrei 6:1-20?
• Cum ne ajută viziunea cerească prezentată de Ioan să avem pace și speranță în umblarea și lucrarea noastră zilnică?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Cetatea cerească descrisă de Ioan strălucește datorită prezenței gloriei lui Dumnezeu, cu o strălucire mai puternică decât lumina soarelui. Speranța noastră este ca într-o zi să ne închinăm lui Dumnezeu în această splendoare și frumusețe cerească. Perspectiva prezenței gloriei lui Dumnezeu ar trebui să ne umple de speranță în viața aceasta. 

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem cine sunt cei care vor scăpa de „a doua moarte” și cei care nu vor scăpa; să înțelegem contrastul dintre vechea creație și noua creație; și să ne verificăm atitudinea pe care o avem față de lumea de azi, ținând cont de perspectiva eternă a acestui pasaj. 

TEXTUL LECȚIEI: APOCALIPSA 21:1-9

VERSETUL DE AUR: APOCALIPSA 21:4

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”– Apocalipsa 21:4

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Apocalipsei este ultima carte din Biblie. Este probabil și cea mai recentă carte din Biblie, scrisă de apostolul Ioan aproape de sfârșitul vieții sale. O tradiție foarte timpurie plasează scrierea în aproximativ anul 96 d.Hr. Acesta a fost ultimul an al domniei de 15 ani a împăratului roman Domițian, anul în care a fost asasinat. Ioan se afla pe insula Patmos din Marea Egee (Apocalipsa 1:9a). Insula era un loc steril, stâncos, cu o suprafață mai mică de 37 de km pătrați. În general, se crede că Ioan fusese exilat acolo ca pedeapsă pentru că a condus lucrări de evanghelizare interzise în orașul Efes (vezi 1:9b). Cartea Apocalipsa are trei părți. Primul capitol relatează o viziune a Domnului Isus cel înviat pe care Ioan o are pe insula Patmos. Domnul Isus i-a spus lui Ioan că el (Ioan) urma să primească viziuni despre lucruri glorioase și misterioase. Ioan trebuia să le noteze pentru a le trimite la bisericile din șapte orașe din apropiere (1:11).

A doua parte a cărții constă în mesaje personalizate către acele biserici (Apocalipsa 2–3). Uneori ne referim la aceste mesaje drept „scrisori către cele șapte biserici”, dar ele sunt mai mult decât atât. Fiecare servește ca o introducere a cărții în ansamblu pentru aceste biserici. A treia parte, Apocalipsa 4–22, este relatarea lui Ioan despre seria de viziuni pe care le-a experimentat. Acestea sunt viziuni despre Rai și activitățile sale, împreună cu cuvintele profetice transmise lui Ioan de îngerii care i-au servit ca ghid. Cartea Apocalipsa prezintă un tip de literatură cunoscut sub numele de literatură apocaliptică. Rădăcina cuvântului Apocalipsa nu înseamnă o „catastrofă la nivel mondial” (așa cum este cuvântul adesea folosit în mass-media astăzi), ci înseamnă „descoperirea celor ascunse” și, prin urmare, „revelație”. Această carte dezvăluie lucrările și planurile ascunse ale Domnului Dumnezeu Atotputernicul în mijlocul încercărilor și necazurilor bisericii, pentru a da speranță celor persecutați. Această carte face acest lucru de aproape 2.000 de ani, arătând cititorilor că răul nu va triumfa. Dumnezeu are un plan pentru a pune capăt puterii împăraților răi, a lui Satan și a aliaților săi.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Uniți (Apocalipsa 21:1-4)

• Cerul și pământul (v. 1-2)
• Dumnezeu și poporul Lui (v. 3-4)

2. Despărțiți (Apocalipsa 21:5-8)

• Noua creație (v. 5-6a)
• Apa vieții (v. 6b-7)
• Iazul de foc (v. 8)

3. Tranziția (Apocalipsa 21:9)

• Mesager angelic (v. 9a)
• Soția Mielului (v. 9b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Conform textului din 1 Petru 4:7-11, care sunt lucrurile asupra cărora trebuie să ne concentrăm pentru a pregăti biserica pentru revenirea Domnului Isus? Putem face o ierarhie a importanței acestor acțiuni sau sunt toate la fel de importante?
• Cum poate folosi Dumnezeu durerea pentru a produce creștere spirituală?
• Care sunt practicile spirituale care ne ajută cel mai mult să fim biruitori? Care este rolul armurii spirituale descrise în Efeseni 6?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Textul de azi este o încurajare pentru cei care perseverează pe calea credinței; ei sunt biruitorii care vor moșteni noul pământ și noul cer.  În același timp, textul este o avertizare pentru cei care perseverează într-o viață trăită împotriva voii lui Dumnezeu („lași, necredincioși, scârboși, ucigași, desfrânați, vrăjitori, idolatri și toți mincinoșii”).