ISRAEL ÎȘI AMINTEȘTE LUCRĂRILE LUI DUMNEZEU
SCOPUL LECȚIEI: să descriem gestul de amintire făcut de Iosua la Ghilgal, să comparăm felul în care a trecut poporul Iordanul cu modul în care a trecut Marea Roșie (Exodul 14) și să planificăm să ne amintim de faptele de credincioșie ale lui Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: Iosua 4:14-24
VERSETUL DE AUR: „Când vor întreba copiii voștri într-o zi pe părinții lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’, să învățați pe copiii voștri și să le spuneți: ‘Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.’” (Iosua 4:21b-22)
CONTEXTUL LECȚIEI:
După moartea lui Moise și a generației sale, conducerea poporului Israel a trecut în mâinile lui Iosua (vezi Numeri 27:12-23). Detaliile acestei tranziții de la Moise la Iosua au fost prezentate în contextul lecției anterioare.
Între textul studiat săptămâna trecută (Iosua 1:1-11) și cel al lecției de astăzi au avut loc câteva evenimente importante. Înainte de intrarea în țara Canaanului, Iosua a trimis niște iscoade să cerceteze țara și, în mod special, cetatea Ierihonului (2:1). Viața acestor iscoade a fost salvată de Rahav, o femeie canaanită din Ierihon (2:2-22; vezi Lecția 4). După întoarcerea lor, iscoadele i-au raportat lui Iosua că Domnul le va da cu siguranță biruință asupra țării (2:24).
Încurajat de această veste, Iosua a condus poporul de la Șitim până la râul Iordan, aflat la aproximativ opt kilometri spre vest, unde au rămas timp de trei zile (Iosua 3:1-2). Ne-am putea întreba de ce a fost nevoie de o perioadă atât de lungă de așteptare după un drum care, probabil, nu a durat mai mult de câteva ore. Un posibil răspuns ține de numărul impresionant al oamenilor implicați. Un recensământ anterior arată că erau peste 600.000 de bărbați cu vârsta de peste douăzeci de ani (Numeri 26:2, 51). Dacă adăugăm femeile și copiii, numărul total putea fi de câteva ori mai mare. Era nevoie de timp pentru transmiterea instrucțiunilor și pentru coordonarea unui grup atât de numeros de oameni (Iosua 3:1-6).
A urmat apoi traversarea miraculoasă a râului Iordan. Fiecare minune pe care Dumnezeu o făcea avea scopul de a confirma înaintea poporului că El era cu Iosua și cu israeliții (Iosua 3:7).
Preoții care purtau chivotul legământului au mers înaintea poporului și au intrat în apele Iordanului. În acel moment, apele din amonte s-au oprit, exact așa cum spusese Iosua (Iosua 3:14-16). Atâta timp cât preoții și chivotul au rămas în albia râului, israeliții au putut traversa pe uscat. După aceea, Iosua a ales doisprezece bărbați, câte unul din fiecare seminție, și le-a poruncit să ia fiecare câte o piatră din mijlocul albiei uscate a Iordanului (4:1-3). Aceste pietre au fost așezate ca un semn de aducere aminte pentru generațiile viitoare, astfel încât poporul să nu uite niciodată cum i-a izbăvit Domnul în acel loc (4:6-7).
La începutul lecției de astăzi, aproape toți israeliții trecuseră deja Iordanul pe uscat. Singurii care nu încheiaseră încă traversarea erau preoții care purtau chivotul legământului, aceștia urmând să iasă ultimii din albia râului (Iosua 4:10-13).
STRUCTURA LECȚIEI:
- Mesajul lui Dumnezeu (Iosua 4:14)
- Reputația lui Iosua (v. 14a)
- Reacția poporului (v. 14b)
- Încuviințare și vestire (v. 4-5)
- Ocrotirea Domnului (Iosua 4:15-18)
- Porunca dată preoților (v. 15-17)
- Ducerea chivotului (v. 18)
- Promisiunile lui Dumnezeu (Iosua 4:19-24)
- Un loc sfințit (v. 19)
- Pietre cu însemnătate (v. 20-23)
- Puterea Domnului (v. 24)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum a lucrat Dumnezeu în mod miraculos în viața ta pentru a te conduce la următoarea etapă a planului Său?
- Cum le vorbești în mod intenționat generațiilor mai tinere despre credința ta în Dumnezeu și despre harul Său transformator?
- Care sunt asemănările și deosebirile dintre trecerea israeliților prin Iordan și trecerea lor prin Marea Roșie?
- Ce fel de piatră de aducere aminte ai putea crea pentru a-ți aminti și a celebra lucrarea lui Dumnezeu în viața ta? În ce fel îndeplinesc botezul și Cina Domnului rolul unor astfel de pietre?
APLICAȚII PRACTICE:
Construim diferite monumente și memoriale pentru a comemora lideri importanți, evenimente istorice și realizări deosebite. Dar cât de des ridicăm monumente care să ne ajute să ne amintim și să celebrăm lucrarea lui Dumnezeu?
Scriptura ne oferă numeroase exemple de oameni care au ridicat memoriale pentru a-și aminti și a sărbători credincioșia lui Dumnezeu. Aceste memoriale au luat forme diferite: monumente fizice (de exemplu, Geneza 28:18-22), sărbători și ceremonii sfinte (de exemplu, Exodul 12:14) sau zile speciale de aducere aminte (de exemplu, Exodul 20:8-11). Deși diferite ca formă, toate aveau același scop: să păstreze vie amintirea lucrării și credincioșiei lui Dumnezeu.
Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut Iosua ca lider al poporului a fost să ridice monumentul de la Ghilgal. Înainte de a merge mai departe în țara promisă, poporul s-a oprit pentru a-și aminti cum le deschisese Dumnezeu o cale prin Iordan.
Observați ordinea evenimentelor: (1) Dumnezeu poartă de grijă și lucrează în favoarea poporului Său; (2) poporul își face timp să-și amintească și să celebreze lucrarea Lui; (3) apoi merge mai departe. Urmăm și noi acest model sau trecem prea repede peste al doilea pas?
Dacă suntem atenți, vom descoperi multe momente în care Dumnezeu a lucrat în viața noastră și ne-a purtat de grijă. Atunci când recunoaștem aceste intervenții ale Sale, putem crea propriile noastre modalități de aducere aminte. Poate că nu vom ridica monumente din piatră, dar există multe alte feluri prin care putem păstra vie amintirea credincioșiei lui Dumnezeu și Îi putem mulțumi pentru ceea ce a făcut pentru noi.