Evenimente

În dimineața zilei de duminică, 8 martie 2026, ne-am bucurat împreună cu biserica Harul din Spokane, Washington, cu ocazia unui serviciu special de ordinare de diaconi.  

Cei trei frați care, conform învățăturii Sfintelor Scripturi, au fost “cercetați mai întâi și găsiți fără prihană”, sunt Sergiu Jacot, Igor Procopenco și Alexandru Sevciuc. Alături de fratele Nicolae Sin, pastorul bisericii locale, din comisia de ordinare au mai făcut parte fratele Valer Monafu, pastor în Biserica Betel din Anaheim, California și Vicepreședinte pe coasta de vest a Asociației Bisericilor Baptiste Românești din SUA, fratele Pavel Sandu și fratele Ghiță Pripa, pastori ai Bisericii Golgota din Tacoma, Washington, fratele Sergiu Ungureanu, pastorul Bisericii Isus Salvatorul din Renton, Washington și fratele pastor Vyacheslav Syrbu. 

Toți frații pastori au sfătuit și încurajat noii slujitori și întreaga audiență, vestind lucrările minunate ale lui Dumnezeu și îndemnându-ne pe toți în a sluji Domnului cu dedicare și credincioșie. Corul bisericii Isus Salvatorul din Renton, precum și frați și surori din biserica locală sau musafiri, au slujit Domnului prin cântare. În fața întregii adunări, cei trei frați diaconi au răspuns întrebărilor adresate de fratele pastor Pavel Sandu, confirmând că au înțeles chemarea Domnului în slujire și promițând credincioșie în lucrare pentru tot restul vieții.

După rugăciunea cu punerea mâinilor și ordinarea celor trei frați diaconi, aceștia, împreună cu soțiile dumnealor, au cântat cântarea “Iubesc pe Domnul”, afirmând în fața tuturor celor prezenți că într-adevăr “merită lui Isus să Îi slujești”.

Și pentru ca bucuria să ne fie deplină, părtășia a continuat la o îmbelșugată masă de dragoste, pregătită de biserica locală pentru toți cei prezenți. 

Ne rugăm ca Domnul să binecuvânteze noii slujitori și, după cum a îndemnat fratele Pavel Sandu, aceștia să fie de folos bisericii, pentru ca lucrarea Domnului să înainteze. 

A consemnat Mihaela Sandu.

Iată ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!” (Psalmul 133:1)

Recent am învățat un lucru foarte interesant despre miere. Pentru a verifica autenticitatea și calitatea ei nealterată, se pune o linguriță de miere în mijlocul unei farfurii albe, se toarnă apă rece cât să acopere mierea, apoi se rotește ușor apa în farfurie. Dacă mierea este curată și naturală, în urma vârtejului (aproximativ 40 de secunde) va rămâne o pată în formă de fagure vizibilă pe fundul farfuriei. Dacă mierea este naturală și nediluată, va fi ușor de recunoscut prin acest procedeu. Dacă, însă, mierea poartă doar numele de miere, dar are alt conținut, nu veți vedea niciun fagure în urma experimentului.

Am folosit acest exemplu pentru a face o analogie între mierea curată și adevăratul creștinism. Există mulți creștini declarați și multe biserici cu nume frumoase, dar când privești cu băgare de seamă, în urma unui ușor vârtej al apelor vieții, nu rămâne niciun semn distinctiv al creștinismului pe care îl proclamă.

Dacă mierea curată se recunoaște prin fagurele despre care vorbeam, adevăratul creștinism este identificat prin unitatea și dragostea din cadrul unei biserici.

Duminică, 16 noiembrie 2025, am participat cu bucurie la aniversarea a 40 de ani de existență a Bisericii Române Baptiste din Phoenix, Arizona. La acest moment aniversar am găsit atât unitate creștină, cât și dragoste divină — elemente esențiale ale Creștinismului Adevărat. Numărul 40 reprezintă în Biblie o cifră importantă, marcând sfârșitul unor perioade de grele încercări (precum potopul sau anii petrecuți în pustiu), momente de revelație și pregătire (postul lui Moise — înainte de primirea Legii, postul Domnului Isus — înaintea biruinței asupra Ispititorului) etc. Aniversarea din Phoenix marchează un prag al maturității bisericii și, cu ajutorul Domnului, un pas spre și mai mari biruințe în Lucrarea lui Dumnezeu.

Momentul cel mai emoționant pentru mine a fost acela în care frații și surorile care au fost la începutul bisericii, în anul 1985, au pășit în față cu ochii plini de lacrimi de bucurie și recunoștință, emoționați de Harul lui Dumnezeu. Mulțumim Bisericii din Phoenix pentru organizarea și ospitalitatea oferite, dar mai ales pentru minunatul exemplu de armonie în unitate, dovedit de credincioșii care alcătuiesc “Prima Biserică Baptistă din Phoenix” și Biserica “New Life” din Arizona. Mulțumesc fratelui păstor Ovidiu Horga pentru invitația de a gusta din nou din dulceața părtășiei de la Phoenix.

„Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă, pentru bunătatea Ta și pentru credincioșia Ta!” (Psalmul 115:1)

Pastor Dr. Marius Lucan

Cel de-al 112 Congres al Asociației RBA va aveal loc anul acesta la Atlanta, Georgia în perioada 29 august – 1 septembrie și va fi găzduit de Prima Biserică Baptistă Română din Atlanta, de la adresa: 1280 Lawrenceville-Suwanee Rd, Lawrenceville, GA 30043.

Tema congresului este Promisiunea prezenței lui Dumnezeu

Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare – Isaia 41:10

Detalii pe site-ul congresului la www.rbacongres.com

Anunțăm cu bucurie că cel de-all 111-lea Congres al Asociației Bisericilor Baptiste Române din SUA, Canada și Australia va avea loc la Portland, Oregon, între 30 august și 1 septembrie 2024. Pentru informații suplimentare, vă rugăm să accesați site-ul convenției de mai jos:

https://www.rbacongres.com

SCOPUL LECȚIEI: folosind culori, să identificăm în textul de azi fragmentele care ne indică speranța (verde), printre fragmentele care ne indică deznădejdea (galben), să facem deosebirea între cele două extreme, gândindu-ne cum vede Dumnezeu lucrurile și să alcătuim o rugăciune de mulțumire pentru credincioșia cu care ne-a călăuzit Dumnezeu într-un moment de deznădejde.

TEXTUL LECȚIEI: Plângerile lui Ieremia 3:16-24

VERSETUL DE AUR: „Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt.” Plângerile lui Ieremia 3:21-22

CONTEXTUL LECȚIEI: 

Cartea Plângerile lui Ieremia comemorează nimicirea devastatoare a Ierusalimului, care a avut loc în anul 586 Î.Cr., atunci când Nebucadnețar, regele Babilonului, a invadat Iudeea. A fost un asediu prelungit, care a lăsat în urmă mulți morți din pricina foametei, iar un număr semnificativ din locuitorii care au supraviețuit au fost asupriți și duși ca robi în Babilon. După ce armata lui Nebucadnețar a reușit să treacă de zidurile cetății, aceasta a fost culcată la pământ. Cea mai mare suferință le-a pricinuit-o locuitorilor Ierusalimului distrugerea totală a templului, elementul central al cetății lor și simbolul relației lor speciale cu Dumnezeu (Ieremia 7:4-14; 52:12-23).

Cele cinci elegii din Plângeri reprezintă încercarea unui om de a găsi claritatea în mijlocul confuziei și al întrebărilor, dar și de a identifica un temei pentru speranță. Chiar dacă tradiția spune că omul acesta ar fi prorocul Ieremia, Cartea Plângerile este anonimă. Nu putem ști cu siguranță cine a exprimat prin ilustrații atât de grăitoare și prin intensitatea sa poetică suferința unei comunități. Însă este destul de clar faptul că poetul acesta era un adevărat maestru al metaforelor, cu o percepție nemaiîntâlnită a durerii poporului său. Experiența poetului reprezintă starea întregii națiuni. De fapt, de-a lungul capitolului 3 al cărții Plângerile, autorul se prezintă pe sine ca pe o figură cu autoritate, cu un rol oficial – acela de reprezentant al poporului, care poartă responsabilitatea de a-i călăuzi în exprimarea și procesarea propriei dureri. În cele din urmă, el îi conduce într-un serviciu divin al pocăinței, al solicitării milei divine și al recăpătării bunăvoinței divine (Plângerile 3:40-42).

Primele patru elegii sunt acrostihuri, care folosesc drept formulă de organizare alfabetul ebraic; astfel, prima literă a fiecărui verset începe cu o literă succesivă a alfabetului. Cea de-a treia plângere – cea din care face parte textul pe care îl studiem astăzi – intensifică acrostihul în așa fel încât primul cuvânt al fiecărui rând din fiecare verset începe cu o literă succesivă a alfabetului. Este o tehnică prin care s-a păstrat amintirea colectivă a comunității despre această traumă. A fost și un mijloc prin care s-a încercat rânduirea emoțiilor haotice și înțelegerea traumelor înspăimântătoare din perspectiva legământului pe care poporul l-a făcut cu Dumnezeu.

Cu siguranță, iudeii aveau dreptul de a-și face auzită suferința și de a confrunta întrebările teologice dificile care se născuseră în urma suferinței lor profunde, însă dacă își doreau să nu cadă pradă deznădejdii, trebuiau să-și amintească și caracterul lui Dumnezeu și îndelungata Lui credincioșie și dragoste. Aceasta este misiunea care îl preocupă pe autor în Plângerile 3:16-24. Versetele acestea reprezintă punctul culminant al elegiilor care alcătuiesc această carte. 

STRUCTURA LECȚIEI:

1. Amintirea judecății (Plângerile 3:16-20)

• Amintirea umilințelor (v. 16)
• Amintirea deznădejdii (v. 17-18)
• Amintiri despre amărăciune (v. 19-20)

2. Amintirea îndurării (Plângerile 3:21-24)

• Amintiri despre dragostea neîncetată (v. 21-23)
• Amintiri despre îndestulare (v. 24)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. Ai trecut prin situații care să te ajute să empatizezi cu deznădejdea autorului? Cum te poate ajuta empatia în lucrare?
2. Ce putem învăța din exemplul autorului despre felul în care ne putem exprima durerea și frustrările în fața lui Dumnezeu?
3. Cunoști exemple ale dragostei lui Dumnezeu care să te ajute să-ți păstrezi speranța?
4. Ce înseamnă să aștepți intervenția lui Dumnezeu? În ce fel te poate ajuta să crești în credință?

APLICAȚII PRACTICE:

Putem privi pasajul din Plângerile 3:16-24 ca pe un exercițiu de amintire a întregului adevăr. Textul nu ocolește realitatea urâtă a suferințelor comunității. Durerea, deznădejdea și amărăciunea pe care le trăiește autorul și poporul său sunt exprimate sincer și intens.

Însă acesta nu este adevărul deplin. Experiența omenească este importantă și ne oferă o perspectivă valoroasă asupra realității, însă nu are ultimul cuvânt. Poetul creează un echilibru între propria experiență și versete biblice, rugăciuni și tradiții pe care le-a învățat din fragedă pruncie. Chiar dacă uneori, alăturarea acestora creează o tensiune greu de îndurat, dialogul intern dintre experiența noastră trăită și mărturia Duhului din Scriptură este esențială pentru a putea cunoaște întregul adevăr și pentru ca nădejdea noastră să supraviețuiască.

Atunci când trecem prin încercări și suferințe majore, nu ne putem izola într-o bulă a deznădejdii. Parcă nu există moment mai bun în care să fim în mijlocul celor care se închină  decât atunci când ne încearcă sentimente profunde de îndoială cu privire la bunătatea și la dragostea lui Dumnezeu. Mulți oameni ai credinței au suferit experiențe groaznice, însă au ajuns la mal cu siguranța îndoită a dragostei lui Dumnezeu pentru ei. Să nu le ignorăm mărturia. Toți acești oameni alcătuiesc o mulțime de martori care declară că credința în dragostea neîncetată a lui Dumnezeu nu are voie să pălească și să piară în fața ororilor acestei lumi. Secretul credinței lor neclintite a fost că și-au antrenat memoria, amintindu-și nu doar despre durerea experiențelor lor, ci și de multele dovezi despre dragostea nemărginită a lui Dumnezeu, atât în viața lor, cât și în viața credincioșilor care i-au precedat.

La finalul acestei săptămâni, la Tacoma, în Statul Washington, va avea loc întâlnirea anuală de primăvară a tinerilor de pe coasta de Vest. Denumit Rejoice!, adică Bucurați-vă! acest eveniment, început cu peste 10 ani în urmă, a devenit un loc de întâlnire a tinerilor din mai multe generații, cu dorința vie de a-și exprima bucuria în Domnul prin cântări de laudă, dar și de a se bucura de părtășie, de prietenii, de harul pe care în avem să facem parte din trupul Domnului Isus. În fiecare an, una dintre bisericile de pe coasta de vest găzduiește evenimentul. Anul acesta este rândul bisericii Golgota păstorită de fratele Pavel Sandu care așteaptă cu nerăbdare tinerii și s-au pregătit cu căldura caracteristică lor. Ne rugăm pentru o sărbătoare frumoasă și cu multă bucurie!