SCOPUL LECȚIEI: să numim elementele „râvnei” pe care creștinii sunt chemați să o practice, să explicăm semnificația lui Isus ca „înainte-mergător” și ca „Mare Preot în veac” și să formuleze o rugăciune de mulțumire pentru promisiunile pe care Dumnezeu le-a împlinit.
TEXTUL LECȚIEI: Evrei 6:9-20
VERSETUL DE AUR: „[Nădejdea] pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” Evrei 6:19-20
CONTEXTUL LECȚIEI
Cartea Evrei este unică în colecția de epistole ale Noului Testament pentru că numele autorului nu est niciodată divulgat. Însă anonim nu înseamnă total necunoscut, de vreme ce cititorii inițiali au avut o relație personală cu autorul (Evrei 13:22-24). De-a lungul secolelor, specialiștii au presupus că autorul ar putea fi Barnaba, Sila, Apolo, Luca, Pavel sau Priscila. Chiar și așa, anonimitatea cărții nu înseamnă că nu ar reprezenta adevărul lui Dumnezeu; era un lucru obișnuit pe vremea aceea să nu se specifice numele autorului, mai ales când publicul țintă avea deja o relație personală cu autorul. Așadar, chiar dacă noi nu știm numele autorului, publicul inițial îl știa!
Absența unui titlu pentru această epistolă în cele mai timpurii manuscrise în limba greacă îngreunează procesul de identificare a destinatarului inițial. Unii teologi consideră că autorul a trăit la Roma. Este o presupunere bazată pe scrierile lui Clement din Roma (care a trăit aproximativ între anii 35-99 d.Cr.), care citează numeroase pasaje din Evrei (vezi seria de citate din Evrei 1 întâlnite în scrierea extrascripturală 1 Clement 36). Pe lângă aceasta, avem și o referire la Italia făcută în Evrei 13:24.
Lipsa de informații legate de destinatarii epistolei nu înseamnă că nu s-au făcut o mulțime de speculații în acest sens. Trecerea timpului la care se face referire în Evrei 5:12 pare să indice faptul că se vorbește despre o a doua generație de credincioși. Aduceți-vă aminte din Evrei 13:7 pare să susțină această presupunere, căci versetul îi îndeamnă pe cititori să-și amintească sfaturi ale liderilor primei generații de credincioși. Este o teorie viabilă atâta vreme cât cuvintele „aduceți-vă aminte” sunt menite a însemna „amintiți-vă niște informații din memorie.” Însă termenul din limba greacă care este tradus astfel poate însemna și „continuați să vă gândiți la”, semnificație pe care pare să o transmită în Evrei 11:15. Acolo, același termen din limba greacă este tradus ca „a avea în vedere.” Oricare ar fi explicația, numeroasele referiri făcute la preoție și la personalitățile Vechiului Testament (Evrei 11) ne indică un public cu proveniență iudaică.
Sunt o mulțime de căi prin care putem structura cartea. O putem privi, de pildă, din perspectiva celor cinci pasaje de avertizare. Acestea sunt Evrei 2:1-4; 3:7-4:13; 5:11-6:12; 10:19-39 și 12:14-29. Fiecare secțiune include o chemare la mântuire și o descriere vie a consecințelor care vor avea lor în urma respingerii căii lui Dumnezeu.
Textul lecției de astăzi include o parte din cea de-a treia avertizare. Pasajul constă din patru secțiuni împărțite în chemări pozitive și negative. Evrei 5:11-14 are un caracter negativ, balansat de pozitivitatea pasajului 6:1-3. Evrei 6:4-8 se întoarce la o avertizare cu caracter negativ, plecând de la încurajarea pe care o găsim în lecția de astăzi.
STRUCTURA LECȚIEI:
- O promisiune făcută (Evrei 6:9-12)
- Declarația (v. 9)
- Sursa (v. 10a)
- Temeiul (v. 10b-12)
- O promisiune împlinită (Evrei 6:13-20)
- Prin măreția lui Dumnezeu (v. 13-15)
- Prin credincioșia lui Dumnezeu (v. 16-20)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- În săptămâna care urmează, cum îți vei demonstra grija și dragostea față de alți credincioși? Dar față de credincioși pe care îi consideri enervanți sau dezagreabili?
- Ce măsuri iei pentru a fi sigur că nu doar auzi, ci și împlinești poruncile Cuvântului lui Dumnezeu?
- Cum îți poți demonstra răbdarea în împlinirea planului lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu îl înțelegi pe deplin?
APLICAȚII PRACTICE
Atunci când Dumnezeu i-a promis lui Avraam că sămânța sa va binecuvânta toate națiunile, acela a fost începutul legământului avraamic. A fost o promisiune care mergea dincolo de urmașii direcți ai lui Avraam și se răsfrângea asupra întregii lumi. Împlinirea acestei promisiuni s-a realizat prin lucrarea lui Isus la cruce. De îndată ce a fost plătit prețul pentru păcatul omenirii, nu a mai fost nevoie de nicio răscumpărare. Lucrul acesta înseamnă că suntem cu toții invitați să fim moștenitori ai acestei făgăduințe și nu cumpărători ai promisiunii. Întrebarea este: putem sau nu să trăim în viața noastră acest adevăr care ne va transforma? A trăi adevărul acesta înseamnă să ne rezemăm pe lucrarea lui Cristos și să nu mai încercăm să răscumpărăm ceva ce am moștenit deja prin credință. Vom reuși să facem lucrul acesta?