Archives for June 2019

TEXTUL LECȚIEI: Matei 5:1-12            VERSETUL DE AUR: Matei 5:12

“Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”— Matei 5:12

SCOPUL LECȚIEI: Să specificăm caracteristicile care definesc o viață binecuvântată; să identificăm exemple în care învățăturile lui Domnului Isus merg împotriva standardelor lumii; să ne îndemnăm unii pe alții la o trăire care reflectă “atitudini binecuvântate.”

CONTEXTUL LECȚIEI

Cuvântul fericire (sau beatitudine) nu apare în Noul Testament în original (greacă). El ne-a parvenit prin limba latină, și înseamnă o binecuvântare. Fericirile din Biblie încep cu cuvântul ferice. O sursă bogată de astfel de fericiri o găsim în cartea Psalmi, care încep cu tocmai acest cuvânt, ferice (Psalmul 1:1). Domnul Isus a rostit multe binecuvântări pe care scriitorii Noului Testament le-au păstrat în Evanghelii și Epistole.

La temelia binecuvântărilor lui Dumnezeu se află dragostea Sa. Omul binecuvântat de Dumnezeu primește o expresie a dragostei Divine, fie că realizează acest lucru sau nu (Matei 5:45). Dintre cei binecuvântați, Dumnezeu alege pe unii pentru favoruri divine (Luca 1:30, 42).

Unele binecuvântări au atât o împlinire în prezent, cât și una viitoare. Când ești binecuvântat, beneficiile sunt evidente acum sau vor fi în viitorul apropiat. Spre deosebire de blesteme, binecuvântările nu sunt niciodată dobândite (ca merit), ci sunt acordate de Dumnezeu după buna Sa plăcere (vezi Psalmul 8). Mai mult, însăși o faptă neprihănită poate fi considerată o binecuvântare, deoarece virtutea este o parte din răsplata ei. Când zice “Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut,” Domnul Isus nu ne îndeamnă să credem pentru a primi o binecuvântare, ci ne spune că starea de a crede este, în ea însăși, o binecuvântare.

Atât Matei cât și Luca includ în Evanghelii Fericirile rostite de Domnul Isus în predicile Sale (comparați cu Luca 6:20-23). Chiar dacă e vorba de două predici rostite cu ocazii diferite, există foarte multe puncte comune. În general, Fericirile au următorul format: (1) declară un anumit grup de oameni ”fericiți,” iar apoi (2) explică de ce îi numește fericiți sau care este rezultatul acelei stări binecuvântate.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Preludiu (Matei 5:1-2)

• Muntele (v. 1)
• Cuvintele lui Domnului Isus (v. 2)

2. Binecuvântări (Matei 5:3-12)

• Binecuvântări pentru cei nenorociți (v. 3-6)
• Binecuvântări pentru cei plini de nădejde (v. 7-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• În ce situații ar trebui să ne concentrăm asupra învățăturii (predării) prin viu grai? În ce situații ar trebui să folosim metode în scris? Cum putem combina oralul cu scrisul (ca de exemplu, PowerPoint) pentru un impact sporit?
• Considerați că este bine să combinăm misiunea către cei săraci în duhul cu misiunea către cei săraci în cele materiale? De ce? Citiți Ioan 6:26, și indicați dacă vă influențează răspunsul, într-un fel sau altul. Apoi citiți Romani 15:27, și răspundeți la aceeași întrebare.
• Cum putem noi, creștinii, să fim o binecuvântată mângâiere pentru cei ce plâng (cei ce au pierdut pe cineva drag)? Există situații în care e mai bine să nu încercăm să mângâiem pe cei ce plâng? Care sunt acelea?
• Ce măsuri de protecție putem adopta, pentru ca atunci când facem un bine (milostenie) să nu înrăutățim lucrurile?
• Cum putem fi exemple de oameni cu inima curată, fără însă a da impresia că ne considerăm mai ”sfinți” ca alții? Consultați unul din pasajele care vorbesc despre conștiință (cuget) – 1 Corinteni 10:23-32.

APLICAȚII PRACTICE

• Luate la un loc, Fericirile descriu caracteristicile oamenilor care-L caută pe Dumnezeu cu toată inima. O astfel de viață, care-L onorează pe Dumnezeu, este rareori recunoscută sau prețuită de societate; credinciosul poate, prin urmare, să se întrebe: ”se merită efortul?” Promisiunea Domnului Isus este: ”Da, se merită!” și ne dă speranța binecuvântării lui Dumnezeu.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Coloseni 2:1-15                                VERSETUL DE AUR: Coloseni 2:6-7

“Astfel, dar, după cum ați primit pe Hristos Domnul Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.”— Coloseni 2:6-7

SCOPUL LECȚIEI: Să specificăm trei lucruri pe care cei credincioși le au în Cristos; să comparăm și contrastăm înțelesurile și semnificațiile tăierii împrejur și ale botezului; să identificăm un domeniu al vieții în care să creștem sau să ne maturizăm în umblarea zilnică cu Cristos.

CONTEXTUL LECȚIEI

Membrii bisericii din Colose veneau din medii religioase diverse. Unii veneau din iudaism, alții dintr-un amestec de religii păgâne din toate colțurile Imperiului Roman; unii aparținuseră religiilor mistice care promiteau iluminare spirituală prin cunoașterea secretelor; alții sistemelor filosofice sofisticate sau grupărilor care practicau magia neagră. Fiecare grupare avea pretenția deținerii adevărului. Unii credincioși din Colose au încercat să suplimenteze Evanghelia cu un amestec de elemente din acest bazar de religii și filosofii. Pentru unii, ispita de a te încrede mai degrabă în cunoștințele omenești decât în credința în Cristos și în cunoașterea Lui, s-a dovedit a fi irezistibilă.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Grija izvorâtă din dragoste (Coloseni 2:1-5)

• Râvna lui Pavel (v. 1)
• Scopul lui Pavel (v. 2-3)
• Prezența lui Pavel (v. 4-5)

1. Creșterea dragostei (Coloseni 2:6-7)

• Umblarea în Cristos (v. 6)
• Întărirea în Cristos (v. 7)

1. Acțiunile dragostei (Coloseni 2:8-12)

• Respingeți gândirea lumească (v. 8)
• Acceptați-L pe Cristos pe deplin (v. 9-10)
• Primiți curățirea (v. 11)
• Înviați la o viață plină (v. 12)

1. Triumful dragostei (Coloseni 2:13-15)

• Cristos biruiește păcatul (v. 13)
• Cristos împlinește Legea (v. 14)
• Cristos ne dăruiește biruința (v. 15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum putem să ne manifestăm grija și preocuparea față de cei din jur într-un fel care va fi primit și apreciat de ei? Cum putem exprima această grijă/preocupare atât prin metode verbale (cuvinte) cât și non-verbale?
2. Cum poate adunarea noastră să promoveze mai clar idea de unitate și scop comun? Cum se poate face acest lucru în mod public, oficial, cât și de la persoană la persoană?
3. În ce fel de circumstanțe putem oferi încurajare prin exprimarea bucuriei vizavi de realizările cuiva?
4. Care sunt pasajele din Scriptură care v-au fost de folos în îmbinarea credinței cu botezul și cu umblarea zi de zi ca credincioși? Cum putem să-i ajutăm și pe alții să vadă această legătură?
5. Cum putem să-i ajutăm pe frații noștri să biruiască sentimentele de vină pentru păcatele din trecutul lor?

APLICAȚII PRACTICE

• Domnul Isus este mai presus de întreaga creație, iar noi avem totul deplin în El; de aceea, nu ducem lipsă de nimic. Nu ne lăsăm amăgiți de învățături străine, ci, plini de încredere, continuăm fermi pe calea trasată de Domnul Isus. Tată, ajută-ne să fim înrădăcinați și zidiți în Cristos, întăriți în credința noastră!

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Evrei 9:11-22                                    VERSETUL DE AUR: Evrei 9:22

“Și, după Lege, aproape totul este curățat cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare.”— Evrei 9:22

SCOPUL LECȚIEI: Să definim rolurile Domnului Isus ca mare preot și mijlocitor; să explicăm semnificația morții lui Cristos; să-i mulțumim Domnului în rugăciune pentru jertfa Sa.

CONTEXTUL LECȚIEI

La temelia lecției de azi se află trei concepte vitale pe care le regăsim în Epistola către Evrei. Ele sunt: marele preot, legământul, și sângele. Importanța lor este subliniată de folosirea lor mai frecventă în Cartea Evrei decât în orice altă carte (comparabilă ca mărime) din Noul Testament.

Preotul este un intermediar; alt termen pe care-l putem folosi este mediator. În Vechiul Testament, acest rol implica mijlocirea înaintea lui Dumnezeu în locul celor necurați (vezi Leveticul 14, 15). Fundamentul preoției se găsește în Vechiul Testament în Exodul 28, 29 și Leviticul 8. Marele preot era cel „pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere” (Leviticul 21:10).

Cuvântul original tradus ca “legământ” apare de 33 de ori în Noul Testament, din care de 17 ori în Cartea Evrei. În capitolul 8 ni se spune că Domnul Isus a căpătat o slujbă mai înaltă decât slujba de preot în vechiul legământ; El a devenit, astfel, mijlocitorul unui legământ superior – un legământ bazat pe făgăduințe mai bune (Evrei 8:1-2, 6). Când autorul cărții Evrei citează din Ieremia 31:31-34, cu privire la noul legământ (Evrei 8:8-12), se înțelege că vechiul legământ avea un “cusur.” Acest “cusur,” însă, nu este din partea lui Dumnezeu. Omenirea s-a dovedit neputincioasă și nedoritoare de a respecta condițiile legământului (Evrei 8:7-8, 13). În capitolul 9 ne este descris sanctuarul Vechiului Testament (Cortul). Acest Cort, cât și Templul care i-au urmat, ofereau poporului doar un acces limitat la Dumnezeu. Existau încă bariere între om și Dumnezeu (compară Exodul 29:9 cu Evrei 9:7-8).

Scriptura echivalează sângele cu viața unei făpturi (Geneza 9:4, Leviticul 17:10-14, Deuteronomul 12:23). Vedem în mod explicit cum fost folosit sângele animalelor sacrificate pentru a-l salva pe Israel în Egipt (Exodul 12:7). De asemenea sângele este pomenit în contextul morții violente (Gen 4:10, Matei 27:4, 24-25). Paragraful din Evrei 9:1-10 descrie închinarea și jertfele vechiului legământ ca fiind temporare și inadecvate pentru a curăți de păcatele lor pe cei ce se închină. În planul de răscumpărare divin, aceste jertfe anticipau ”o vreme de îndreptare” care urma să vină prin lucrarea lui Cristos (Evrei 9:10).

STRUCTURA LECȚIEI

1. O soluție mai bună (Evrei 9:11-14)

• În sanctuarul ceresc (v. 11)
• Pentru o răscumpărare veșnică (v. 12)
• Pentru o curățire deplină (v. 13-14)

1. Un Mijlocitor mai bun (Evrei 9:15-17)

• Prin mijlocirea Domnului Isus (v. 15)
• Prin moartea Domnului Isus (v. 16-17)

1. O moarte necesară (Evrei 9:18-22)

• Sfințire cu sânge (v. 18-20)
• Iertare prin sânge (v. 21-22)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Am putea include între doctrinele de bază rolul lui Cristos ca Mare Preot al noului legământ, sau să rezervăm această învățătură pentru cursurile de ”avansați”? De ce? Comparați și contrastați categoriile din 1 Corinteni 3:1-2 și Evrei 5:11-6:3.
• Cum putem fi ajutați în lupta împotriva ispitelor de adevărurile din Evrei 9:12? Citiți de asemenea Matei 5:48; Romani 6:1-2, 12-13; 8:12-13; 10:9-11; Efeseni 4:22-24; Filipeni 2:12; Iacov 2:14-17; 1 Petru 1:15-16; și 1 Ioan 3:3. Care este rolul nostru și care sunt rolurile lui Cristos și ale Duhului Sfânt în această privință?
• Conștienți de curățirea pe care a făcut-o Cristos cu privire la ”faptele moarte,” care va fi efectul acestei curățiri asupra purtării noastre în săptămâna care urmează? Cum vă influențează răspunsul textele din Romani 6:1-4 și Evrei 6:1-3?
• Cum ar trebui să ni se schimbe perspectiva asupra vieții în momentul în care realizăm că am intrat într-un legământ, sau contract, cu Dumnezeul universului? Un legământ ai cărui termeni au fost stabiliți de Dumnezeu, și pe care noi îi putem accepta sau respinge (nu-i putem schimba).
• Cum putem demonstra mai bine puterea curățitoare a sângelui lui Cristos: prin abilitățile noastre de a explica Evanghelia, sau prin exemplul unei vieți transformate? Comparați și contrastați Romani 10:17; 1 Corinteni 9:19-22; 1 Timotei 3:7; 1 Petru 3:1-2, 15.

APLICAȚII PRACTICE

• Sub vechiul legământ, aproape totul era curățat cu sânge. Noul legământ, însă, ne înfățișează o curățire mai profundă, mai largă și definitivă (o dată pentru totdeauna) pe care o face sângele lui Cristos. Sângele taurilor și al țapilor n-au putut niciodată să ispășească pe deplin păcatele trecute, prezente și viitoare. Salvarea deplină a necesitat sângele dătător de viață al Fiului lui Dumnezeu.
• Domnul Isus ne invită zicând: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.” (1 Cor 11:25). Noi facem lucrul acesta ori de câte ori ne adunăm în jurul mesei Domnului. Prin jertfa lui Cristos, am intrat într-o relație cu Dumnezeu, prin noul legământ. Ni s-a acordat intrare deplină la Tatăl prin Cristos. Aleluia, ce Mântuitor minunat!

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Marcu 15:6-15, 25-26, 33-39                       VERSETUL DE AUR: Marcu 15:39

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm evenimentele care au avut loc în Vinerea Mare; să observăm că răstignirea Domnului Isus, descrisă în Marcu, reprezintă suferința în locul omenirii în păcat; să decidem cum vom arăta în săptămâna care urmează, având în vedere faptul că Domnul Isus, cel ce a suferit, este Domn și Rege în viețile noastre.

CONTEXTUL LECȚIEI

Imperiul Roman a fost una dintre puterile militare care au subjugat Israelul de-a lungul istoriei. Înaintea lui s-au succedat Egiptul, Asiria, Babilonul și Persia. Stăpânirea romană nu era problematică doar din punct de vedere politic; ea reprezenta o problemă și din punct de vedere religios. Pentru romani, autoritatea supremă era Roma, nu Dumnezeul lui Israel. Mulți oameni din vremea Domnului Isus sperau într-un lider militar puternic, care să scuture, cu ajutorul lui Dumnezeu, jugul roman. Acest lider ar fi urmat să instituie domnia lui Dumnezeu asupra întregii lumi, începând din Ierusalim.

Una din metodele Romei de a stârpi orice început de revoltă era răstignirea. Această metodă de execuție consta în atârnarea victimei pe un lemn, prinsă în cuie în mâini și în picioare. Moartea era înceată și survenea prin șoc, deshidratare și hemoragie. Romanii rezervau acest fel de execuție pentru aceia a căror pedeapsă trebuia să servească drept exemplu pentru alții.

Anterior evenimentelor din lecția de azi, Domnul Isus le vorbise în mod repetat ucenicilor despre moartea și învierea Sa (Marcu 8:31, 9:31, 10:33-34). Domnul Isus știa că-i stă în putere să evite moartea, și totuși a ales să se supună voii Tatălui. A trăit aceleași sentimente pe care le trăiește orice condamnat la moarte (14:35-36). Știa că moartea Sa urma să fie o jertfă pentru cei mulți (10:45, 14:22-25).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Domnul Isus este dat în schimbul unui răzvrătit (Marcu 15:6-15)

• Propunerea lui Pilat (v. 6-10)
• Cererea mulțimii (v. 11-15)

2. Domnul Isus este înălțat pe o cruce (Marcu 15:25-26)

• Răstignirea (v. 25)
• Identitatea celui răstignit (v. 26)

3. Domnul Isus suferă pe cruce (Marcu 15:33-39)

• Strigătul celui neprihănit (v. 33-34)
• Răspunsurile batjocoritorilor (v. 35-36)
• Moartea Regelui (v. 37)
• Sfâșierea perdelei din templu (v. 38)
• Mărturia unui ostaș (v. 39)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Ce învățăm din această lecție cu privire la felul în care să răspundem acuzațiilor nedrepte? Citiți de asemenea Psalmul 37:1-8, 139:21-22; Matei 5:39, 23:37; Romani 12:17-19; 1 Tesaloniceni 5:15; Iacov 1:2-4; 1 Petru 2:20b-23, 3:9-17, 4:14-19.
2. Uneori cei ce se împotrivesc lui Cristos și Evangheliei stârnesc și pe alții, făcând apel la emoții; fie la locul de munca, la școală, sau în familie; cum ar trebui să răspundem acestor provocări?
3. Care ar unele aspecte din viața de zi cu zi în care am putea urma exemplul de sacrificiu al lui Cristos, prin a pune interesele altora mai presus de ale noastre?
4. Cum putem să încurajăm pe cei ce se simt abandonați de Dumnezeu, în diferite perioade ale vieții lor? Care ar fi diferențele în metodele de încurajare atunci când persoana suferă consecințele unor decizii neînțelepte, față de situațiile în care persoana suferă pe nedrept?

APLICAȚII PRACTICE

1. Istorisirea morții Domnului Isus ne confruntă cu următoarele întrebări: Cine este Împăratul meu? Sunt condus de porniri egoiste, sau de părerile altora, de presiunea de a mă conforma normelor culturale, sau de poverile trecutului? Este Cristos cel crucificat cu adevărat Împăratul meu?
2. Un alt fel de a pune întrebarea este: Care sunt lucrurile primordiale în viața mea? Să îmi urmez visurile, să se facă toate după placul meu, să obțin tot ce vreau, să îi impresionez pe cei din jur? Sau mă dăruiesc pe mine însumi în folosul altora, așa cum a procedat Domnul Isus?
3. Domnul Isus nu s-a înălțat prin insurecții sângeroase sau metode lumești. El S-a smerit până la moarte de cruce. Făcând așa, Domnul Isus a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu. Urmezi tu calea Împăratului? Esența Evangheliei constă în chemarea adresată tuturor oamenilor de a-L urma pe Împăratul răstignit și apoi înviat, Domnul Isus Cristos. Cu toții avem nevoie de mila Sa, și nimeni nu este dincolo de puterea brațului Său de a ne prinde.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca