Archives for December 2019

TEXTUL LECȚIEI: 1 Cronici 17: 16–27                          VERSETUL DE AUR: 1 Cronici 17: 20

“Doamne! Nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.” — 1 Cronici 17: 20

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm conținutul rugăciunii lui David; să înțelegem importanța rugăciunii lui David în contextul istoric al vremii; să primim un nou imbold la rugăciune zilnică.

CONTEXTUL LECȚIEI

În lecția din urmă cu două săptămâni am studiat despre promisiunea extraordinară pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui David, ca răspuns la dorința sinceră a acestuia de a zidi o casă Domnului (1 Cronici 17:11-14). Dumnezeu a spus că îi va zidi lui David pe vecie o casă, o împărăție și un tron. Această promisiune își găsește împlinirea în Împărăția Domnului Isus, Fiul lui David.

Prorocul Natan i-a transmis lui David toate cuvintele Domnului cu privire la cel ce avea să zidească acea casă (1 Cronici 17:15). David a fost uimit la auzul acestor vești! Rugăciunea de mulțumire a lui David nu întârzie. Recunoștința inimii lui David față de generozitatea lui Dumnezeu trebuia exprimată; nu putea rămâne ascunsă. Aceeași rugăciune se regăsește și în 2 Samuel 7:18-29.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Binecuvântări din trecut (1 Cronici 17: 16–22)

• Micimea lui David (v. 16-18)
• Măreția lui Dumnezeu (v. 19-20)
• Unicitatea poporului Israel (v. 21-22)

1. Binecuvântări viitoare (1 Cronici 17: 23–27)

• Spre slava lui Dumnezeu (v. 23-24)
• Spre binele robului Său (v. 25-27)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum ar trebui să ne reorganizăm prioritățile pentru a rezerva timp și loc în care să ne odihnim și să medităm la aspecte spirituale? Care sunt influențele și presiunile lumii care se luptă împotriva acestei reorganizări?
• Când ne rugăm, singuri sau în public, o facem oare într-un duh de smerenie și cu răbdare? Cum ne putem verifica? Câteva texte folositoare: 1 Samuel 2:1-10; 1 Împărați 8:22-30; Psalmul 51; Faptele Ap. 4:23-30.
• Când suntem binecuvântați de Dumnezeu, cum ne verificăm dacă rămânem smeriți? Ce fel de ziduri de protecție împotriva mândriei ridicăm în jurul nostru? Citiți Daniel 4:28-33; Faptele Ap. 12:21-23; Filipeni 2:1-11; și Iacov 4:13-17.
• Cum putem folosi exemple din trecut, când am experimentat mâna Domnului la lucru în viața noastră, pentru a ne întări mărturia față de cei necredincioși?

APLICAȚII PRACTICE

• Cu toții putem beneficia, asemenea lui David, de perioade de liniște în timpul rutinei zilnice. În aceste perioade de liniște și meditație putem lăsa mulțumirea să izvorască din inimă. David și-a exprimat la începutul rugăciunii uimirea față de promisiunile lui Dumnezeu. Cât de copleșitor era gândul că Dumnezeu promisese nu doar să-l binecuvânteze pe David ci și întreaga lui casă în viitor. Și noi putem fi siguri că Dumnezeu continuă să fie suveran, la fel ca și în trecut. El ne poate lua viețile în mâna sa și să facă din ele ceva dincolo de imaginația noastră.
• Un alt aspect important al rugăciunii, pe care îl învățăm din lecția de azi, are de a face cu starea noastră. În ziua de azi, mulți caută autoperfecționare, împlinirea tuturor dorințelor (gratificare) și împlinire. Testul suprem al realizării este independența; capacitatea de a-și rezolva singuri orice problemă – acasă, la serviciu, la biserică, etc. Când nu se mai descurcă, aleargă la manuale de auto-ajutorare (self-help). Aceste așa zise soluții sunt doar un paravan care ascund rădăcina problemei omenirii. Orice soluție care îl exclude din ecuație pe Dumnezeu Creatorul este sortită eșecului. În lumea spirituală, măsura maturității nu este independența ci dependența de Domnul. Dacă ar fi să ne întrebăm și noi, ca David, “Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule…?”, răspunsul ar trebui să fie cât se poate de clar ”Sunt robul Domnului.”
• David a încercat din răsputeri să găsească cuvinte adecvate care să exprime uimirea față de promisiunile minunate ale Domnului. Și noi, urmașii lui Isus, trebuie să mărturisim uneori că nu suntem în stare să ne exprimăm îndeajuns mulțumirea pentru tot ceea ce am primit prin harul Său. Ce ne mai rămâne de făcut? Să lăsăm ca viețile noastre să reflecte credința în Dumnezeul nostru, acel Dumnezeu pe care David L-a lăudat și L-a slujit. Fie ca și umblarea noastră zilnică cu Domnul să fie presărate cu momente sfinte de rugăciune.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Luca 1: 39–56                                   VERSETUL DE AUR: Luca 1: 46-47

“Și Maria a zis: ‘Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu’” — Luca 1: 46-47

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm istorisirea vizitei Mariei în casa Elisabetei și cântarea de laudă care a urmat; să înțelegem semnificația cântării Mariei cu privire la Împărăția lui Dumnezeu; să-i mulțumim, fiecare în parte, lui Dumnezeu pentru felul în care ne-a binecuvântat viețile.

CONTEXTUL LECȚIEI

Lecția de săptămâna trecută ne-a prezentat marea promisiune făcută de Dumnezeu lui David, și anume că Domnul va întemeia o împărăție veșnică din linia lui David. După trecerea multor secole, vedem împlinirea acelei promisiuni în lecția de astăzi.

Evanghelia lui Luca începe cu anunțarea a două nașteri importante. Îngerul Gavril s-a arătat preotului Zaharia ca să-l anunțe că soția lui vârstnică (și stearpă) avea să nască un fiu (Ioan), care trebuia să pregătească poporul Israel pentru venirea lui Mesia (Luca 1:17). Muțenia lui Zaharia a fost atât un semn al puterii lui Dumnezeu și a certitudinii împlinirii promisiunii Lui, cât și o mustrare a necredinței lui Zaharia.

După aproximativ șase luni, Gavril s-a arătat din nou, de data aceasta unei tinere fecioare din Nazaret. Gavril a înștiințat-o că va naște un fiu, căruia îi vor pune numele Isus (Luca 1:31). Promisiunile legate de acest copil au fost extraordinare. El urma să fie numit Fiul lui Dumnezeu și urma să șadă în veci pe tronul lui David (1:32-33). Maria a fost copleșită de măreția acestor vești, însă a fost gata să asculte (1:38). Lecția de azi descrie vizita făcută de Maria unei rude, Elisabeta (1:36).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Vizită la rude (Luca 1: 39–45)

• Călătoria Mariei (v. 39-40)
• Pruncul saltă de bucurie (v. 41)
• Elisabeta o salută pe Maria (v. 42-45)

1. Cântarea de laudă a viitoarei mame (Luca 1: 46–56)

• Binecuvântări primite de Maria (v. 46-48)
• Lucrările Celui Atotputernic (v. 49-51)
• O mare inversare (v. 52-53)
• Binecuvântări pentru Israel (v. 54-56)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce deprinderi trebuie să îți dezvolți pentru a fi gata să vorbești sau să acționezi când te îndeamnă Domnul? Ce deprinderi trebuie să îți dezvolți pentru a ști când să taci (Marcu 9:5-7)?
• Cum ai răspunde celor ce scot în evidență situații în care cei răi prosperă, iar Dumnezeu pare absent? Vezi Judecători 6:12-13; Ieremia 12:1; și Habacuc 1:2-4.
• Cum răspunzi acelor care, folosind texte ca și cel din ziua de azi (în special 1:52-53), afirmă că credincioșii adevărați vor fi întotdeauna prosperi? Pe ce versete îți bazezi răspunsul? Vezi Ioan 15:20; 2 Corinteni 6:3-10; și Evrei 11:36-38.
• Cum te poți pregăti pentru a fi reprezentatul Domnului Isus, trimis la cei ce se simt uitați de Dumnezeu? Vezi Iov 2:11-13; 16:1-5.

APLICAȚII PRACTICE

• Dumnezeu era la lucru, prin Maria, ducându-și la îndeplinire scopul față de ea. Ceea a început în această servă umilă s-a răspândit mai apoi în întreaga lume, până în zilele noastre, când vestea bună a lui Cristos este proclamată la toate neamurile.
• Cântarea ei de laudă răsună și azi în inimile credincioșilor care se îngrijesc de cei săraci și năpăstuiți, răspândind speranța că Dumnezeu vede orice încercare prin care trecem, și are un plan de mântuire de care poate beneficia orice suflet. Haideți să răspândim această speranță tuturor de acest Crăciun!

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: 1 Cronici 17: 1-4, 11–14; 21:18, 21–27        VERSETE DE AUR: 1 Cron. 17: 11–12

“Când ți se vor împlini zilele și când te vei duce la părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine și anume pe unul din fiii tăi și-i voi întări domnia. El Îmi va zidi o casă, și-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.” — 1 Cronici 17: 11–12

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm evenimentele legate de intenția lui David de a zidi o casă (templu) Domnului, răspunsul lui Dumnezeu și reacția lui David; să înțelegem de ce a refuzat David să aducă o jertfă care nu-l costa nimic; să ne amintim de exemple din trecutul nostru când Domnul ne-a schimbat direcția de slujire.

CONTEXTUL LECȚIEI

Duminica trecută am studiat un Psalm scris la îndemnul lui David, pentru a sărbători mutarea Chivotului Legământului la Ierusalim (1 Cronici 16:8-36). Nu știm cât timp a trecut de la acel eveniment până la cele întâmplate în lecția de azi; îl vedem însă pe David tulburat de contrastul dintre palatele sale și cortul în care se afla chivotul. De aici se naște dorința de a-i zidi o locuință permanentă lui Dumnezeu în țara pe care El le-a dăruit-o.

Evenimentele din lecția de astăzi sunt descrise și în textele paralele din 2 Samuel capitolul 7 și 24. În prima pereche de texte paralele observăm imboldul lui David de a construi o casă pentru Dumnezeu; textele din 1 Cronici 17 și 2 Samuel 7 sunt aproape identice. A doua pereche de texte paralele descriu decizia lui David de a număra poporul (recensământ) și consecințele acestui fapt. Textul din 1 Cronici 21 cuprinde mai multe informații decât 2 Samuel 24, dar ambele texte oferă detalii importante.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Construirea unei case pentru Domnul (1 Cronici 17: 1-4, 11–14)

• Constatarea lui David (v. 1)
• Cuvântul din partea Domnului (v. 2-4)
• Planul cu privire la casa Domnului (v. 11-14)

2. Pregătirea locului pentru casa Domnului (1 Cronici 21:18, 21–27)

• Porunca primită de David (v. 18)
• Cumpărarea locului (v. 21-25)
• Zidirea altarului (v. 26-27)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să ne deprindem să rămânem tari în credință chiar și atunci când primim răspunsuri la rugăciune care nu sunt după cum am sperat noi? Citiți și textul ajutător din 2 Corinteni 12:8-9.
• Cum putem încuraja pe frații/surorile care ajung să creadă că Dumnezeu întârzie să răspundă rugăciunilor lor? În ce fel de situații e potrivit să folosim următoarele versete: Iov 35:12-13; Plângeri 3:8, 44; Ezechiel 8:18; Romani 8:28; sau Iacov 4:3?
• Cum putem discerne dacă sfatul unui apropiat se aliniază cu voia lui Dumnezeu? Ce v-ar face să suspectați că un anumit sfat (chiar bine intenționat) nu este din partea Domnului? Citiți și textul ajutător din 2 Samuel 7:3-5.
• Cum putem distinge trecerea de la o dărnicie care ne costă puțin la una cu adevărat jertfitoare (sacrificială)? Citiți și Marcu 12:41-44; 1 Corinteni 16:2; 2 Corinteni 8:1-15; 9:6-9.

APLICAȚII PRACTICE

• Un răspuns negativ din partea Domnului la un plan pe care ni l-am făcut poate fi devastator. În prima fază, ne imaginăm că David a fost foarte entuziasmat de planul său de construcție. Chivotul era deja în Ierusalim. Ce putea fi mai bun decât un plan de a construi un locaș care să-L onoreze pe adevăratul Rege al lui Israel? Dumnezeu, însă, avea alte planuri. El a refuzat planul regelui, însă i-a îngăduit să participe în pregătirea construcției într-un mod remarcabil. Ceea ce a început ca o pedeapsă pentru păcat, a condus la o jertfă și la cumpărarea unui ogor (teren) pe care fiul său avea să zidească templul (1 Cronici 22:1).
• Ceea ce a fost adevărat în cazul lui David se aplică și la noi în ziua de azi: Domnul poate respinge planul nostru, dar asta nu înseamnă că ne respinge pe noi. Refuzarea planului lui David conține, ca un sâmbure, una dintre cele mai semnificative promisiuni din Vechiul Testament: Domnul promite să îi zidească lui David o casă (dinastie).
• Sfatul din Proverbe 3:5-6 rămâne în picioare: “Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” Fie ca să ne încredem în Domnul, asemenea lui David, atât când răspunsul e da cât și atunci când este nu, și să trăim pentru gloria Lui.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: 1 Cronici 16:8–12, 28–36                             VERSETUL DE AUR: 1 Cronici 16:8

“Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui: faceți cunoscut printre popoare faptele Lui înalte!” — 1 Cronici 16: 8

SCOPUL LECȚIEI: Să observăm că textul are forma unui Psalm; să descoperim recunoștința lui David reflectată în imperative ca: ”lăudați,” ”cântați,” și ”vorbiți”; să identificăm aspecte ale închinării noastre care pot fi îmbunătățite.

CONTEXTUL LECȚIEI

Textul lecției de azi urmează îndeaproape pasajul lecției de săptămâna trecută. Atunci am văzut cum David a adus chivotul legământului la Ierusalim în mijlocul sărbătorii și bucuriei (vezi 1 Cronici 15). După ce au așezat chivotul în cortul pregătit, au urmat arderi de tot și jertfe de mulțumire (16:1). Aceste forme de exprimare ale închinării au fost necesare în urma primei încercări, nereușite, de a aduce chivotul la Ierusalim (vezi capitolul 13). Aceste jertfe reprezentau, în parte, pocăința lor pentru neglijența cu care au tratat chivotul; de asemenea ele erau o expresie a mulțumirii pentru restaurarea relației cu Dumnezeu.

Arderea de tot era mistuită pe altar, și reprezenta devotamentul total al închinătorului față de Domnul. Jertfele de mulțumire (sau de pace) erau oferite cu scopul de a stabili părtășie sau comuniune între închinător și Dumnezeu. Ele erau urmate de o masă la care participau toți cei veniți la închinare. Cu o asemenea ocazie, David a binecuvântat poporul și le-a împărțit la toți mâncare (1 Cronici 16:2-3).

După aceea, David a rânduit pe unii dintre leviți ”să facă slujba înaintea chivotului Domnului” (16:4). Scopul lucrării lor era să conducă poporul în închinare prin cântare. Dorința lui David a fost să dovedească reverență față de locul sacru în care se afla chivotul legământului. A rânduit pe unii să cânte la instrument specifice, iar apoi pe doi preoți, Benaia și Iahaziel, să sune mereu din trâmbițe (16:4-6). Printre cei rânduiți în această slujbă se număra și Asaf; el a fost însărcinat să compună un Psalm special pentru această sărbătoare, care să poată fi folosit și mai apoi în închinare (16:7). Nu i s-a cerut să cânte un solo, și nici să dirijeze un cor profesionist. Slujba lui a fost să învețe poporul o cântare nouă de laudă pentru Domnul.

Psalmul acestea conține părți care se regăsesc în trei capitole din cartea Psalmilor. Comparați 1 Cronici 16:8-22 cu Psalmul 105:1-15; 1 Cronici 16:23-33 cu Psalmul 96; și 1 Cronici 16:34-36 cu Psalmul 106:1, 47-48. Această cântare nouă sublinia bunătatea lui Dumnezeu față de poporul Său de-a lungul istoriei. De asemenea, îndemna poporul să dea Domnului slava datorată numelui Său.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Chemare la închinare (1 Cronici 16:8–12)

• Lăudați pe Domnul (v. 8-10a)
• Căutați pe Domnul (v10b-11)
• Aduceți-vă aminte de lucrările Lui (v. 12)

1. Chemare extinsă (1 Cronici 16:28–36)

• Tuturor popoarelor (v. 28-29)
• Întregii naturi (v. 30-33)

1. Finalul chemării (1 Cronici 16:34–36)

• Cântarea de lauda repetată (v. 34)
• Strigătul după ajutorul Domnului (v. 35)
• Răspunsul în închinare (v. 36)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt câteva din lucrările minunate ale lui Dumnezeu pe care ar trebui să le proclamăm în timpul serviciilor de închinare? Ce efecte au aceste rememorări asupra comportamentului nostru?
• Ce măsuri are trebui să luăm pentru a ne asigura că închinarea noastră este caracterizată de o sfințenie care onorează sfințenia lui Dumnezeu? În ce măsură se vede faptul că suntem un popor sfânt, pus de o parte pentru Dumnezeu în această lume? Vezi și Psalmul 29:1-2, și 1 Petru 1:15-16.
• Cum am putea să devenim mai conștienți de prezența lui Dumnezeu în viața de zi cu zi? Care dintre Psalmi vi se par mai potriviți pentru a ne învăța cum să ne uităm la natură cu o atitudine de închinare față de Dumnezeu.
• Cum putem continua să-L lăudăm pe Domnul chiar și atunci când trecem prin încercări?

APLICAȚII PRACTICE

• Un învățător l-a observat pe unul din elevi că se chinuia să deslușească scrisul de pe tablă. L-a trimis la un oftalmolog care i-a făcut niște teste. Au trecut câteva zile și copilul aproape uitase de vizita la doctorul de ochi. Apoi, într-o zi, i-au sosit ochelarii. Copilul a privit pentru prima oară la tablă folosind ochelarii. Ce mare i-a fost uimirea când vedea cât de clare erau toate obiectele din jurul său. Nu a fost conștient de cât de slabă îi era vederea până când nu a privit prin lentilele ochelarilor.
• Avem obiceiul de a ne ruga cu ochii închiși. Facem aceasta pentru a ne izola de orice lucru extern care ne-ar putea distrage atenția și concentrarea de la rugăciune. Uneori însă, ar fi bine să ne rugăm cu ochii deschiși – să privim în jur la multele motive de mulțumire. O asemenea practică ne-ar îmbunătăți vederea spirituală și ne-ar aprofunda conștiința prezenței lui Dumnezeu în viața noastră.
• Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru mila Sa pe care a demonstrat-o față de întreaga omenire trimițând-l pe Isus, Creatorul și Mântuitorul nostru. Fie ca să ne închinăm Lui zilnic, prin cuvânt și faptă, din inimi pline de recunoștință.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca