Archives for May 2022

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm cauzele condamnării rostite de Dumnezeu; să înțelegem sarcasmul folosit de către profet în mesajul său; să învățăm din experiența tristă a celor din trecut și să evităm păcatele lor.

TEXTUL LECȚIEI: Isaia 47:10–15

VERSETUL DE AUR: Isaia 47:15

“Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte: și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.“ — Isaia 47:15

CONTEXTUL LECȚIEI

Profetul Isaia a avut o lucrare de lungă durată în Iudeea, “pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda.” (Isaia 1:1). Majoritatea informațiilor cu privire la el o găsim în cărțile Isaia și 2 Împărați. Primul eveniment istoric descris aici este moartea lui Ozia (numit și Azaria) în anul 739 îCr. (Isaia 6:1), același an în care Isaia este chemat în lucrare. Ultimul eveniment istoric descris este moartea împăratului asirian Sanherib, în anul 681 îCr. (Isaia 37:38). Isaia este asociat mai îndeaproape cu doi împărați ai lui Iuda: Ahaz (Isaia 7:1-17) și Ezechia (Isaia 38 și 2 Împărați 19 și 20). Îl vedem în aceste texte pe Isaia având acces liber la palat. Aceasta i-a făcut pe unii să afirme că Isaia a fost probabil un membru al familiei regale.

În perioada lucrării profetice a lui Isaia, Iuda a trecut prin transformări politice, economice, militare și spirituale majore. Atât Ozia în Iuda, cât și contemporanul său, Ieroboam al II-lea în Israel, au avut succes din punct de vedere militar; ținuturile lor combinate erau comparabile (ca mărime) cu regatul din timpul lui David și Solomon (2 Împărați 14:28). După Ozia a urmat fiul său Iotam, care a devenit tot mai puternic, datorită comportamentului său plăcut lui Dumnezeu. Poporul însă era corupt din punct de vedere spiritual (2 Cronici 27:1-2). După Iotam a urma la tron Ahaz, un împărat care a făcut ce este rău. Acesta a mers până acolo încât și-a jertfit fiul idolilor (2 Împărați 16:3), iar apoi a suferit consecințele grave ale păcatelor sale. În cele din urmă, pe tron a urcat fiul său, Ezechia, un urmaș credincios al Domnului. Iuda s-a bucurat de prosperitate o vreme, dar apoi a avut de suferit din partea împăratului Asiriei, Sanherib (2 Împărați 18:13-16). Regatul de nord fusese dus în robie în 722 îCr., iar aceeași soartă îi aștepta și pe cei din Iuda; însă robia avea să vină din altă parte, nu de la asirieni.

Isaia 39:5-6 prevestește robia Babiloniană cu 150 de ani înainte ca Babilonul să fi ajuns o putere mondială. (Isaia capitolele 36-39 și 2 Împărați 18-20 sunt texte paralele). Pe vremea lui Isaia, Babilonul era un oraș important în Imperiul Asirian. Babilonul s-a răsculat împotriva Asiriei (700-689 îCr.), iar Asiria, ca pedeapsă, a distrus cetatea. Chiar și așa, babilonienii au ajuns ca, în timp, să cucerească Asiria și să o înlocuiască pe scena lumii. Un eveniment cheie a fost distrugerea cetății Ninive, capitala Asiriei, în anul 612 îCr.

Dumnezeu a avut un scop dublu cu Imperiul Babilonian: să termine cu Imperiul Asirian, și să pedepsească poporul Iudeu datorită idolatriei lor (2 Cronici 24:18; Isaia 10:3-19). Babilonul urma să-i ducă pe iudei în robie, în mai multe valuri. Această robie a început în 598 îCr. (2 Împărați 24:10-16), și a culminat cu distrugerea Ierusalimului în 586 îCr (2 Împărați 25). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. O încredere sortită eșecului (Isaia 47:10–11)

• Oameni care se cred deopotrivă cu Dumnezeu (v. 10)
• Dumnezeu le garantează prăpădul (v. 11)

2. O apărare sortită eșecului (Isaia 47:12–15)

• Preziceri fără rost (v. 12-13)
• O pedeapsă înfocată (v. 14-15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt lucrurile în care își pune încrederea societatea seculară, și cu care ne ispitesc și pe noi semenii, pentru a înlocui încrederea pe care ne-o punem în Dumnezeu? Cum ne ferim de ispita de a ne pune încrederea îi orice sau oricine, în afară de Domnul? 
• Ce i-ai spune unui prieten/cunoscut care apelează la vrăjitoare pentru a “descoperi” viitorul? Cum ai putea să rostești adevărul în dragoste?
• În ce direcție ne încurajează cei apropiați nouă: să-L căutăm pe Dumnezeu și ajutorul Său, sau să căutăm sprijin în alte părți? Dar noi, la rândul nostru, prin ce mijloace îi încurajăm pe cei apropiați să-L caute pe Dumnezeu?
• Te afli într-o situație în care ai nevoi de încurajare pentru a continua să aștepți cu răbdare răspunsul Domnului? Ce ar putea face cei apropiați pentru a te ajuta în această perioadă de așteptare?

APLICAȚII PRACTICE

• Dumnezeu nu este luat prin surprindere de evenimentele care se întâmplă la nivel național și mondial. Toate popoarele sunt în stăpânirea Sa, și El se poate folosi de oricare din ele pentru a-și împlini planurile. Este de datoria noastră, a celor credincioși, să nu uităm acest lucru, și să credem că Dumnezeu vede nedreptatea și răutatea din jurul nostru, și că El va face dreptate.
• Chiar dacă vrăjmașilor noștri nu le va părea rău și nu se vor pocăi niciodată de relele lor, noi știm că încrederea noastră în Dumnezeu nu dă greș, iar  noi vom vedea împlinirea planurilor Sale. O încredere în orice altceva duce la dezamăgire și eșec. Să ne încredem că Domnul va acționa la timpul potrivit și că va distruge răul, odată pentru totdeauna. Promisiunile Lui sunt de neclintit. 

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm și să înțelegem caracteristicile vieții trăite în firea pământească și cele ale vieții trăite în Duhul. Să învățăm despre roada Duhului Sfânt și despre faptele firii pământești, despre modul în care acestea uneori sunt ierarhizate în ordinea importanței și de ce nu ar trebui să facem acest lucru. În final, să identificăm o tendință păcătoasă (ispită) care ne marchează viața și să vedem care dintre roadele Duhului Sfânt o pot contracara. 

TEXTUL LECȚIEI: Galateni 5:16-26

VERSETUL DE AUR: Galateni 5:25

„Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul.”  – Galateni 5:25

CONTEXTUL LECȚIEI

Argumentul central al Apostolului Pavel din această lecție este natura firii pământești. Cu toate acestea, natura și implicațiile firii pământești nu sunt statice în Noul Testament. Chiar și diversele utilizări ale acestui termen de către Apostolul Pavel indică mici diferențe și nuanțe. Pavel folosește acest termen de „fire pământească” pentru a descrie materia fizică din care sunt compuse ființele vii în general (1 Corinteni 15:39) și oamenii în special (6:16). În alte situații, firea pământească este privită în mod negativ. Pavel s-a referit la ea în contextul circumciziei (Galateni 6.12, Filipeni 3:3), sau a naturii și dorințelor umane păcătoase (Romani 8:3-12, Efeseni 2:3) și a vieții temporare în contrast cu viața veșnică (Romani 4:1, Galateni 4:23, 29). 

În textul Scripturii din lecția de astăzi, firea pământească se referă la sinele carnal, păcătos, ne-răscumpărat și la natura și dorințele sale neascultătoare de Dumnezeu (vezi Romania 13:13-14). Pentru a trăi în plinătatea relației cu Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu trebuie să-și ucidă firea pământească (Galateni 2:19-21). Întreaga Epistolă către Galateni construiește acest argument. Cu o înțelegere adecvată a legii și promisiunilor lui Dumnezeu (Galateni 3:1-22) și a adevăratei libertăți în Duhul lui Dumnezeu (4:21-5:14), Pavel ajunge la punctul de a trage concluzia. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Prezentarea celor două părți (Galateni 5:16-18)
   1. Duhul și firea pământească (v.16-17)
   2. Duhul și legea (v. 18)
2. Firea pământească (Galateni 5:19-21)

• Faptele firii (v. 19-21a)
• Avertizare (v. 21b)

3. Umblarea în Duhul (Galateni 5:22-26)

• Roada Duhului (v. 22-23)
• Așteptările (v. 24-26)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care ar fi câteva dovezi ale faptului că trăim în Duhul Sfânt?
• În ce fel ne poate ajuta învățătura din Galateni 6:1-5 să luptăm împotriva ispitelor și a dorințelor firii pământești? Are părtășia un rol în această luptă? Care?
• Care este diferența dintre darurile Duhului Sfânt (Romani 12:6-8, 1 Corinteni 12:4-11) și roada Duhului Sfânt? Cum se pot obține acestea? Cum se folosesc acestea?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Dacă Epistola către Galateni a fi o narațiune, Firea pământească și Duhul ar fi personajele principale. În acest scenariu, conflictul dintre cele două avea loc în viața credincioșilor galateni. Duhul, însă, a câștigat deja în acest conflict! Astfel Pavel dorește ca cititorii epistolei să trăiască așa, ca niște câștigători, pentru că ei sunt de partea Duhului. 

În calitate de copii ai lui Dumnezeu, ucenici ai Domnului Isus, noi umblăm în Duhul, adică fiecare pas al vieții noastre este făcut în umbra Duhului, este coordonat de Duhul și este plin de Duh. Când toți creștinii trăiesc așa, în unitatea Duhului, rezultatul este un trup al lui Cristos unit și puternic. Supunerea unii altora în dragoste devine exemplul suprem al prezenței Duhului Sfânt. 

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm care sunt principiile unei vieți trăite în libertatea oferită de credința în Domnul Isus. Să explicăm care sunt legăturile dintre lege, credință și dragoste și cum putem să trăim în lumina acestor realități în calitate de credincioși creștini. 

TEXTUL LECȚIEI: Galateni 5:1-15

VERSETUL DE AUR: Galateni 5:14

„Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.”  – Galateni 5:14

CONTEXTUL LECȚIEI

Textul Scripturii din lecția de astăzi marchează o tranziție în învățătura Apostolului Pavel către creștinii din Galatia. Până aici, Pavel și-a apărat chemarea și lucrarea (Galateni 1:9-11) și a oferit un înțeles proaspăt cu privire la Lege (3:21-22), mai ales în ceea ce-i privește pe copiii lui Dumnezeu. 

Printre galateni se aflau așa-numiții iudaizatori, oameni care credeau că e absolut necesar să respecți legile și tradițiile evreiești dacă vrei să fii mântuit (Galateni 2:14). Aceste învățături străine au dus la tensiuni între faptele legii și exprimarea credinței (Galateni 3:1-14). 

Puțin înainte de textul de astăzi, Pavel face referire la istoria nevestelor lui Avraam, Agar și Sarah (Galateni 4:21-23). Pavel amintește cititorilor despre nașterea lui Isaac (prin Sarah) și a lui Ișmael (prin Agar). Scopul lui Pavel cu aceste relatări este ca să-i dea exemplu pe descendenții spirituali ai lui Isaac ca fiind persoane libere de vechiul legământ, copii ai promisiunii lui Dumnezeu (Galateni 4:28). Prin contrast, Pavel îi descrie pe descendenții spirituali ai lui Ișmael ca persoane aflate în robia vechiului legământ, care nu vor experimenta niciodată moștenirea copiilor lui Dumnezeu (4:30). Mesajul lui Pavel e clar: binecuvântarea lui Dumnezeu se moștenește numai prin credință și nu prin respectarea legii. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Lupta pentru credință (Galateni 5:1)
   • Realizată de Domnul Isus (v. 1a)
   • Prin renunțarea la jug (v. 1b)
2. Căutarea libertății (Galateni 5:2-6)

• Privind la lege (v. 2-4)
• Privind la dragoste (v. 5-6)

3. Obstacole în calea libertății (Galateni 5:7-12)

• Convingerea (v. 7-10)
• Persecuția (v. 11-12)

4. Paradoxul libertății (Galateni 5:13-15)

• Respingerea cărnii păcătoase (v. 13)
• Împlinirea legii (v. 14-15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Jugul robiei despre care scrie Pavel în v. 1 est jugul păcatului care foarte lesne ne poate cuprinde. Ce putem face practic pentru a abandona și a ne feri de acest jug? Cum ar putea să ne ajute textul din Efeseni 6:10-18?
• Libertatea despre care învățăm în v. 13 este un principiu foarte important. În ce fel ne-ar putea împiedica o înțelegere bună a libertății lucrarea de evanghelizare? Vezi și 1 Corinteni 10:23-33.
• Pavel scrie în textul de astăzi despre comportamente neadecvate în biserica lui Cristos (v. 15). Cum am putea evita astfel de comportamente care afectează unitatea și mărturia bisericii? Vezi și Ioan 13:35.

APLICAȚIE PRACTICĂ

Chiar dacă creștinii sunt liberi de cerințele legii, Pavel îi învață pe galateni că o astfel de libertate necesită o dragoste activă pentru cei din jur. Această dragoste este testul prin care un credincios poate vedea dacă-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu. Să ne cercetăm pe noi înșine să vedem dacă-i iubim cu adevărat pe frații și surorile noastre în Domnul Isus. Există ceva care ne împiedică să-i iubim pe ei și pe Domnul? E posibil ca propria noastră definiție a libertății să stea în calea dragostei noastre?

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem ce înseamnă ca cineva să fie copil al lui Dumnezeu prin credința în Domnul Isus. Să facem o comparație dintre viața trăită sub lege și viața de credință în Domnul Isus. Să discutăm despre calitatea de moștenitor al lui Dumnezeu și implicațiile acesteia pentru viața de zi cu zi. 

TEXTUL LECȚIEI: GALATENI 3:18-29

VERSETUL DE AUR: GALATENI 3:29

„Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.” – Galateni 3:29

CONTEXTUL LECȚIEI

Creștinii galateni erau o comunitate de credincioși ce trăiau în regiunea Galatia în Turcia de astăzi. Călătoriile misionare ale lui Pavel l-au purtat prin această regiune. Citim despre aceste călătorii misionare la Fapte 13-14, și Fapte 16:1-18:22). Nu se știe exact când a scris Pavel această epistolă către galateni, însă știm că aceștia primiseră mesajul Evangheliei de la Pavel (Galateni 1:11-12) însă erau unii în acea comunitate care încercau să modifice acest mesaj. Aceste persoane spuneau că circumcizia și respectarea legii lui Moise sunt cerințe obligatorii pentru mântuire. Pavel s-a opus acestor învățături și a spus că sunt dintr-o altă evanghelie. Cei care susțineau aceste lucruri se numeau iudaizatori pentru că le cereau celor dintre neamuri să accepte semnele distinctive ale legii iudaice. E ușor de înțeles poziția iudaizatorilor. Din punctul lor de vedere, Israelul continua să fie poporul ales al lui Dumnezeu. Lui Israel i se revelase Dumnezeu, Israel primise legea din partea Domnului și de asemenea cu Israel făcuse Dumnezeu legământ (Geneza 17:7-14).

Pavel a implorat bisericile din Galatia să respingă orice modificare a mesajului Evangheliei lui Cristos (Galateni 1:7-9). Prin Domnul Isus, promisiunea mântuirii trebuie relevată întregii omeniri (3:6-9), iar acest adevăr al mântuirii trebuie de asemenea să unească pe credincioși. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Moștenirea (Galateni 3:18-19a)

• Promisă (v. 18)
• Aspecte cu privire la lege (v. 19a) (v. 2-4)

2. Legea (Galateni 3:19b-21)

• Adăugată pentru păcate (v. 19b-20)
• Limitările legii (v. 21)

3. Credința (Galateni 3:22-25)

• Promisă în Cristos (v. 22-23)
• Deficiențele legii (v. 24-25)

4. Unitatea (Galateni 3:26-29)

• Rezultată din credință (v. 26-27)
• Indiferent de lege (v. 28-29)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Lecția de astăzi vorbește despre promisiunea lui Dumnezeu. Având în vedere această promisiune, cum trebuie să trăim diferit de cei din lume care nu beneficiază de această promisiune? Consultați și 2 Corinteni 6:16b-7:1 și 2 Petru 1:3-11). 
• În contextul discuției cu privire la Lege și neprihănire (v. 21) în ce fel folosesc creștinii faptele bune pentru a obține favoruri de la Dumnezeu și de la alții? Care ar trebui să fie rolul faptelor bune în viața credincioșilor?
• De ce spune Pavel că Legea este inadecvată în a ne ajuta să ajungem la neprihănire? Cum trăim noi astăzi, în calitate de credincioși creștini pentru a arăta că neprihănirea noastră vine de la Domnul Isus, însă Legea e încă importantă pentru noi? 

APLICAȚIE PRACTICĂ

Venise timpul ca biserica din Galatia să se maturizeze. În primul rând ei trebuia să demonstreze că nu mai trăiesc sub lege ca mijloc de obținere a neprihănirii. Credincioșii din Galatia trebuiau să înțeleagă că sunt moștenitori ai lui Dumnezeu, cu drepturi depline la promisiunile pentru cei din familia lui Dumnezeu. 

În al doilea rând, ei trebuia să înțeleagă că respectarea Legii lui Moise nu mai era semnul distinctiv al copiilor lui Dumnezeu. Evreu și dintre neamuri, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, toți puteau moșteni binecuvântările lui Dumnezeu. 

Ne punem noi oare nădejdea în altceva decât vestea bună a Evangheliei Domnului Isus? Haideți să renunțăm la orice altceva și să-L facem pe Domnul Isus cu adevărat Domn în viețile noastre, trăind cu încredințarea că suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu! Iar modul în care ne trăim viața să reflecte aceste realități!

SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm în ce fel participă activ Duhul Sfânt în viața credincioșilor. Să dăm exemple din Scriptură de situații în care Duhul Sfânt a mijlocit pentru credincioși. 

TEXTUL LECȚIEI: Romani 8:18-30

VERSETUL DE AUR: Romani 8:18

„Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.” – Romani 8:18

CONTEXTUL LECȚIEI

În textul de astăzi găsim apoi o legătură de mare frumusețe între suferințe și slavă (glorie), prin locuirea Duhului în noi. Duhul ne dă sentimentul că suntem fii, și este totodată și arvuna și un descoperitor al gloriei, în timp ce trăim în această lume de păcat. Creația este în starea care rezultă din cădere; dar harul face că, pe de altă parte, ea așteaptă să fim introduși în glorie, pentru eliberarea sa. Trebuie să fie astfel: creația lipsită de pricepere nu poate fi adusă în odihna gloriei lui Dumnezeu, când moștenitorii pentru care este pregătită această glorie nu sunt încă acolo. Ea așteaptă descoperirea fiilor. În libertatea harului, ea nu poate intra; pentru că această libertate este inteligentă și spirituală, o „mântuire a sufletelor” dar libertatea gloriei va fi și eliberarea ei. Ea a fost supusă deșertăciunii – nu de bunăvoie, ci din cauza altuia, adică a lui Adam – dar niciodată pentru a rămâne în această stare. Și ea își va găsi eliberarea în libertatea gloriei; pentru că această expresie de „libertatea gloriei” cuprinde starea lucrurilor în totalitate, nu numai relația sufletelor cu Dumnezeu.

Aceasta este expunerea generală a apostolului. Și aici găsim prima și cea mai directă aluzie la hotărârile lui Dumnezeu pe care le conține Epistola către Romani. Găsim ceva cu privire la aceste hotărâri, privitoare la iudei, în capitolul 11; dar aici apostolul ne prezintă rezultatul general în sfera gloriei Fiului Omului, deși neatingând decât pe scurt subiectul în raport cu eliberarea care aici cuprinde creația întreagă. Dar constată acest adevăr în mod general.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Suferințele de acum (Romani 8:18-25)

• Slava ce se va arăta (v. 18)
• Așteptări mărețe (v. 19-25)

2. Dumnezeul prezent (Romani 8:26-30)

• Ajutorul Duhului (v. 26-27)
• Planul suprem (v. 28-30)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Apostolul Pavel face o comparație între suferințele de acum și slava viitoare. Cum putem să trăim în acest echilibru în care facem față cu succes problemelor din viață fără a ne pierde nădejdea? Care sunt barierele care ne împiedică să găsim acest echilibru atât de important?
• Cum putem să înțelegem și să explicăm și altora faptul că întreaga creație suferă datorită păcatului? Ce putem face ca să ameliorăm această suferință?
• În versetul 25 citim despre răbdare. Mulți dintre noi sunt însă nerăbdători. În ce fel ne afectează nerăbdarea relația cu Dumnezeu? Cum putem să ne dezvoltăm răbdarea? 

APLICAȚIE PRACTICĂ

Creștinii au o nădejde care persistă prin încercările vieții. În afara credinței în Cristos, această speranță nu este posibilă. Totuși, vedem și experimentăm suferința. Dacă însă ne uităm numai la suferință, devenim miopi și nu vedem restul realității. Numai cu privirea asupra slavei noastre viitoare pot creștinii nu numai să îndure greutăți, ci și să prospere în speranța promisiunilor lui Dumnezeu. Deși nădăjduim în viitorul glorios în Cristos, mai avem lucruri de făcut. Fie ca noi, ca oameni care am murit împreună cu Cristos și care trăim din nou în Duhul, să fim lumi strălucitoare ale prezenței și dragostei lui Dumnezeu în lume!