Archives for March 2021

TEXTUL LECȚIEI: Isaia 53:4-11 VERSETUL DE AUR: Isaia 53:5

“Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți.“ — Isaia 53:5

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem ce poate să realizeze slujitorul Domnului prin suferință și să explicăm în ce fel a împlinit Domnul Isus profeția lui Isaia.

CONTEXTUL LECȚIEI

Considerat „evanghelistul Vechiului Testament”, profetul Isaia a fost instrumentul ales de Dumnezeu ca să dea lumii cufundate în întuneric cea mai luminoasă carte de profeție mesianică. Isaia este cel mai citat profet în Noul Testament, iar cartea sa este pe locul doi în numărul de citări, după cartea psalmilor.

Numele primit de la părinți dovedește că tatăl lui, Amoț, a fost un om evlavios. Din punct de vedere uman, Isaia a avut un mare avantaj social pentru că s-a născut la palatal regal și a fost crescut la Curte. Starea socială a lui Isaia a fost înaltă. Cartea lui poartă pecetea unui om cu educație aleasă: stil elegant și foarte îngrijit, excelează în proza poetică, ritm și gradație a descrierilor, bogăție de pasaje cu o deosebită frumusețe literară. Ca spiritualitate, copilul acesta a crescut până la statura unui om vrednic să fie pus de către evrei alături de Moise și Ilie.

A fost nepotul împăratului Ioas și văr cu împăratul Ozia, unul din motivele pentru care a fost așa de devastat de moartea lui Ozia (Isaia 6:1).

Isaia a avut avere, rang și educație. Acestea i-au creat anumite avantaje, dar nu l-au împiedicat să fie profet. Întâlnirea supranaturală din Templu i-a făcut foarte clar care a trebuit să-i fie destinul și chemarea lui în viață.

Cei 60 de ani de activitate ai lui Isaia încep atunci când cele 10 seminții din Regatul de Nord a lui Israel erau aproape să fie cucerite de Asiria și duse în robie. Se încheiau astfel aproximativ 200 de ani de tristă istorie în care Israelul rătăcise departe de Iehova, sub conducerea a nu mai puțin de 19 împărați din opt dinastii diferite.

Sub amenințarea lui Tiglat-Pileser al Asiriei, Israelul intră în alianță cu Siria și Damascul. Împăratul Ahaz din Iuda refuză să se alăture acestei alianțe și este ținta unei invazii de pedepsire (2 Regi 16 și 2 Cronici 28). Ahaz cere ajutorul puternicei Asirii, care zdrobește Siria și Israelul, dar ia sub tutela sa și micul regat al lui Iuda.

Vasalitatea împărăției lui Iuda durează până când Ezechia se răscoală (2 Regi 18). La această răscoală îl îndeamnă Isaia care îl încurajează să iasă din orice alianțe omenești și să se încreadă numai în Iehova. Speriat însă de amenințarea asiriană, Ezechia ascultă de alte glasuri care-l îndemnau să se alieze cu Egiptul, singura putere rivală pe măsura Asiriei (Isaia 30:2-4). Când Sanherib, noul împărat al Asiriei, vine să pedepsească regatul lui Iuda, Egiptul ezită să trimită ajutor, iar Ezechia este forțat să se umilească, capitulând și plătind un mare preț în argint și aur (2 Regi 18:13-16). În secret însă, Iuda continuă să flirteze cu Egiptul. Aflând despre situația aceasta, Sanherib se întoarce să-și zdrobească toți rivalii. Din imensele trupe îndreptate înspre Egipt, desprinde o armată pe care o trimite să cucerească Ierusalimul (Isaia 36 – 37).

În panica asediului, Ezechia ascultă de Isaia, strigă către Iehova și rezultatul nu întârzie să apară: Dumnezeu Însuși luptă cu asirienii producându-le o mare înfrângere din care Sanherib nu și-a mai revenit niciodată. Împărăția lui Iuda este eliberată astfel de orice amenințare și, pentru o perioadă de timp, se va bucura de pace, liniște și prosperitate.

ROBUL DOMNULUI:

Robul Domnului este unul dintre cele mai importante personaje din cartea Isaia. Termenul de „rob” se referă uneori la întregul popor al lui Israel, descriind astfel relația specială pe care poporul legământului o avea cu Domnul (Isaia 41:8). În alte locuri, termenul „rob” apare pentru a descrie o rămășiță a poporului Domnului, referindu-se în mod special la cei care au rămas după robia babiloniană (Isaia 48:20). În alte pasaje, cuvântul „rob” este folosit pentru a descrie o persoană căreia i se încredințase un rol special. În Isaia, patru pasaje – denumite adesea cântecele robului – au această utilizare pentru a ne îndrepta privirile către Mesia: Isaia 42:1-9, 49:1-6, 50:4-9 și 52:13-53:13. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Moartea Robului (Isaia 53:4-9)

• Disprețuit, lovit, străpuns (v. 4-6)
• Chinuit, asuprit, ucis (v. 7-9)

2. Bucuria Robului (Isaia 53:10-11)

• Scop suveran (v. 10)
• Succes sfânt (v. 11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Oare suferința are un scop în viețile noastre? De ce credeți că îngăduie Dumnezeu să suferim?
• Oare e corect că Domnul Isus a fost pedepsit pentru păcate pe care nu le-a comis? Cum putem explica faptul acesta având în vedere dreptatea și harul lui Dumnezeu? Vezi 2 Corinteni 5:21.
• În ce fel ne poate ajuta lecția de astăzi să ne schimbăm gândurile, cuvintele, acțiunile și să fim gata să slujim mai mult?

APLICAȚII PRACTICE

• Nu e ușor să te întorci cu picioarele pe pământ după o incursiune în minunatul text din Isaia 53. Descrierea profetică a suferințelor Domnului Isus la cruce, reprezintă cu certitudine unul dintre cele mai clare exemple ale harului și dragostei lui Dumnezeu pentru noi, oamenii muritori. Moartea Domnului Isus nu a fost un accident, sau o tragedie întâmplătoare, ci a reprezentat împlinirea planului divin de salvare a umanității. 
• Noi, creștinii, suntem privilegiați să trăim în perioada aceasta a împlinirii profeției lui Isaia și să ne bucurăm de realitatea aceasta, cunoscând și profeția și împlinirea ei. Noi putem să vedem lucrurile dintr-o perspectivă pe care Isaia nu a putut-o vedea decât parțial. Să nu luăm cu ușurință acest privilegiu, ci să trăim în așa fel încât acest lucru să fie clar pentru toți cei din jurul nostru, iubind pe Dumnezeu și pe semenii noștri. 

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm evenimentele petrecute în timpul întâlnirii dintre Ilie și Obadia și mai apoi, dintre Ilie și Ahab; să înțelegem scopul lucrării unui profet, în interacțiunile lui cu cel neprihănit și cu cel nelegiuit; să luăm hotărârea de a scrie un mesaj de încurajare unei persoane angrenate în lucrarea Domnului. 

TEXTUL LECȚIEI: 1 Împărați 18:5-18 VERSETUL DE AUR: 1 Împărați 18:18

“Ilie a răspuns: “Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baali.” — 1 Împărați 18: 18

CONTEXTUL LECȚIEI

Textul lecției de azi descrie perioada timpurie a lucrării profetului Ilie, care a profețit între anii 869 și 838 îCr. Ilie a proclamat Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul uneia dintre cele mai critice perioade din istoria Vechiului Testament. Și-a început lucrarea la puțin după ruperea împărăției în două regate (931 îCr.): Israel, regatul din nord, și Iuda, regatul din sud. Cel dintâi rege din nord, Ieroboam I (931-910 îCr.) și-a început domnia călcând în picioare primele două din cele Zece Porunci (Exodul 20: 3-4). A făcut 2 idoli – 2 viței de aur – și i-a așezat unul la nord în Dan și altul la sud, la Betel (1 Împărați 12: 28-29). Acțiunile lui au facilitat îmbrățișarea idolatriei de către Israel. 

Domnia lui Ahab (874-853 îCr.) în regatul de nord (Israel) a fost caracterizată de prosperitate economică, mai ales în prima parte (1 Împărați 22: 39; 2 Cronici 18: 1). Totodată, ea a fost o perioadă de sărăcie spirituală (1 împărați 18: 17-40). După căsătoria lui Ahab cu Izabela, închinarea la idoli a devenit prevalentă. Izabela a fost fiica regelui Sidonului și totodată o devotată închinătoare la zeul Baal (1 Împărați 16: 31; 18: 3, 19). Baal era zeul fertilității, căruia i se atribuia controlul asupra tot ceea ce avea viață, de la plante la animale și oameni.

Capitolul 17 al cărții 1 Împărați începe cu apariția bruscă a lui Ilie; acesta proclamă cu îndrăzneală că ”în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu” (17: 1.) Moise avertizase mai înainte poporul Domnului că idolatria reprezenta un păcat urât în ochii lui Dumnezeu (Deuteronom 4: 15-24). Foametea este una dintre blestemele care aveau să decurgă din nesocotirea Legii lui Dumnezeu (28: 23-24; compară cu Leviticul 26: 19-20). Proclamarea unei perioade de foamete reprezenta o insultă gravă la adresa lui Baal (și implicit la adresa lui Ahab și a Izabelei) și constituia o provocare directă față de autoritatea acestui dumnezeu fals. 

După proclamarea perioadei de foamete, Ilie s-a ascuns pentru o vreme în apropierea pârâului Cherit (până acesta a secat), iar apoi a călătorit mai departe înspre Sarepta Sidonului (ținutul natal al Izabelei!). Acolo, Ilie a găzduit la o văduvă, căreia i-a demonstrat în două ocazii memorabile puterea lui Dumnezeu. Mai întâi, rezervele ei de ulei și făină (pentru facerea pâinii) nu au secat în toată perioada foametei; apoi, fiul ei a fost înviat din morți (1 Împărați 17: 8-24). Ambele minuni au demonstrat autoritatea lui Dumnezeu asupra naturii și a vieții, adică așa zisele prerogative ale lui Baal. După o perioada petrecută departe de casă, Ilie era pregătit spiritual să se întoarcă, să proclame și să demonstreze autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Sosise vremea ca să se reîntoarcă în împărăția lui Ahab și să-l confrunte pe acest rege sfidător și neascultător de Dumnezeu. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Ahab și Obadia (1 Împărați 18: 5-6)

• Supraviețuire în timpul foametei (v. 5)
• Cercetarea țării (v. 6)

2. Ilie și Obadia (1 Împărați 18: 7-15)

• O întâlnire neașteptată (v. 7)
• O poruncă neplăcută (v. 8-14)
• O promisiune neclintită (v. 15)

3. Ilie și Ahab (1 Împărați 18: 16-18)

• O întâlnire neprietenoasă (v. 16-17)
• Un răspuns onest (v. 18)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum am putea să ne îmbunătățim reputația de oameni cu tact în relațiile cu alții? Ce învățăm din Daniel 2: 14? 
• Uneori în mintea noastră ne imaginăm tot felul de scenarii nefaste; ce putem face să oprim aceste temeri și să nu le lăsăm să ne paralizeze? Ați trecut prin astfel de experiențe în care teama de un anumit rezultat ipotetic v-a oprit de la a trece la acțiune?
• Să ne gândim din nou la o întrebare din lecția anterioară ”Care sunt situațiile din viața bisericii când este potrivit să acționați ca un mesager între două părți?” V-a determinat lecția de azi să vă schimbați opinia într-un fel sau altul? Ce ați învățat din experiențele trecutului în această privință?
• Care sunt unele modalități practice de a ne încuraja frații/surorile în vremuri de teamă și îndoială? 2 Împărați 6: 13-17 poate fi un exemplu în acest sens.
• Atunci când suntem acuzați sau batjocoriți pentru că urmăm Cuvântul Domnului, care trebuie să fie răspunsul nostru?

APLICAȚII PRACTICE

• Curajul a fost din totdeauna semnul distinctiv al celor ce au vorbit în numele Domnului (exemple: Iosua 1: 6-7, 9, 18; Amos 7: 10-17). Asemenea lui Ilie, acești profeți au continuat să proclame cu curaj și să trăiască vieți de credincioșie, conforme Cuvântului lui Dumnezeu. Și la fel ca Ilie, au fost considerați niște răzvrătiți.
• În multe părți ale lumii chiar și în zilele noastre, este nevoie de un curaj extraordinar pentru a predica Evanghelia și a-i învăța pe alții din Cuvântul lui Dumnezeu. Autoritățile arogante în state ca Sudan și China îi privesc pe urmașii lui Cristos ca pe niște răzvrătiți ai vremurilor moderne. Aceste guverne încearcă din răsputeri să reducă la tăcere vocile misionarilor. În India au fost cazuri de lucrători creștini bătuți de hinduși radicali. În Turcia creștinilor li s-a refuzat un loc de închinare. Pretutindeni în lume, refugiați creștini caută un adăpost în țări care sunt gata să îi primească în pace. 
• Să ne rugăm pentru acești slujitori credincioși ai Domnului, ca ei să fie desăvârșiți, întăriți, puternici și neclintiți (1 Petru 5: 10); ca Dumnezeu să îi înzestreze cu acel curaj caracteristic oamenilor lui Dumnezeu într-o lume adesea ostilă. Fie ca să învățăm din exemplele de curaj din vechime ale profeților și din exemplele de curaj ale contemporanilor noștri din întreaga lume.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm cele 2 părți majore ale mesajului profetic al Huldei; să explicăm versetul de aur (2 Împărați 22:19) în lumina principilor spirituale din text; să ne rugăm pentru 7 conducători ai țării/guvernului, pe nume, în săptămâna aceasta, câte unul pe zi.

TEXTUL LECȚIEI: 2 Împărați 22:14–20 VERSETUL DE AUR: 2 Împărați 22:19

“Pentru că ți s-a mișcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă și de blestem, și pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit – zice Domnul.” — 2 Împărați 22:19

CONTEXTUL LECȚIEI

Evenimentele relatate in textul lecției de azi s-au petrecut în timpul domniei lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit între anii 640 – 609 îCr. Acesta a fost un rege evlavios, cunoscut pentru strădaniile lui de a restaura ritualul de închinare și Templul (2 Împărați cap 22-23; 2 Cronici capitolele 34-35). În anii dinaintea domniei lui Iosia, regii lui Iuda au oscilat între ascultarea de Domnul și închinarea la idoli. Străbunicul lui Iosia a fost Ezechia, (a domnit între 724-695 îCr), care a instituit o serie de reforme religioase in Iuda, cu scopul de a restaura închinarea după voia lui Dumnezeu (2 Cronici capitolele 29-31). Însă după el a urmat fiul său Manase (694-642 îCr), a cărui domnie a fost caracterizată de o reîntoarcere la obiceiurile păcătoase de dinainte. A reconstruit altarele păgâne distruse de tatăl său. A promovat închinarea la Baal, la soare, luna și stele (2 Împărați 23:11). Manase a mers până acolo că și-a oferit fiul ca jertfă idolilor și a zidit altare păgâne în Templu (2 Împărați 21:1-18). Spre sfârșitul domniei sale, Manase s-a pocăit de păcatul său (2 Cronici 33:10-17). Răul pe care l-a făcut mai înainte însă, a contribuit la distrugerea și exilul lui Iuda (2 Împărați 21: 10-16; 23: 26; 24:3-4). Tatăl lui Iosia, Amon (a domnit 642-640, îCr), s-a reîntors la idolatria caracteristică primei părți a domniei lui Manase. Regele Amon a fost asasinat într-o lovitură de palat, iar ”poporul țării” l-a pus pe fiul lui de 8 ani, Iosia, în locul său pe tron (2 Împărați 21:19-26; 2 Cronici 33:20-25). 

Iosia a avut parte de sfătuitori credincioși care l-au influențat înspre bine. Unii dintre aceștia sunt pomeniți în lecția de azi. Lista contemporanilor evlavioși include profeți bine-cunoscuți. Țefania, un descendent al regelui Ezechia, a profețit în timpul domniei lui Iosia (Țefania 1:1). Ieremia și-a început lucrarea profetică în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, (Ieremia 1:1-2), cu cinci ani înaintea evenimentelor din lecția de azi. Fără îndoială, reformele religioase ale lui Iosia au fost inițiate sub impulsul acestor influențe. Ca rezultat, Iosia la vârsta de 16 ani ”a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David” (2 Cronici 34:3). În al 12-lea an al domniei sale, Iosia a început să curețe țara de idoli și locuri de închinare păgâne (2 Cronici 34:3-7).

După aproximativ 6 ani, Iosia a poruncit repararea Templului (2 Împărați 22:3), și în timpul acestui proces, au descoperit Cartea Legii (22:8). Cândva, în timpul domniilor lui Manase și Amon, Cartea Legii a fost pierdută și uitată. Sau poate, a fost făcută ”pierdută” de preoții idolatri care au căutat să ascundă astfel vina apostaziei lor. Șafan i-a adus regelui un raport cu privire la stadiul reparațiilor; de asemenea i-a adus la cunoștință descoperirea Cărții. Din reacția lui Iosia la citirea Cărții (2 Împărați 22:11), deducem că pasajul descoperit a fost Cartea Deuteronomul; aici sunt descrise pedepsele de care se face pasibil Israel dacă nu respectă legământul. Blestemele urmau să culmineze cu exilul din țara promisă (Deuteronomul 29:25-28). Conștient de vina poporului, Iosia a împuternicit o delegație să meargă si să-L întrebe pe Domnul cu privire la aceste pedepse care se vor abate în curând asupra lui și a întregii împărății (2 Împărați 22:12-13). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. În căutarea unui Cuvânt din partea Domnului (2 Împărați 22: 14)

• Delegația (v. 14a)
• Profetesa (v. 14b)

2. Un Cuvânt pentru Ierusalim (2 Împărați 22:15-17)

• Judecata este pe drum (v. 15-16)
• Judecata este binemeritată (v. 17)

3. Un Cuvânt pentru rege (2 Împărați 22:18–20)

• Dumnezeu a ascultat (v. 18-19)
• Dumnezeu va înfăptui (v. 20)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt situațiile din viața bisericii când este potrivit să acționați ca un mesager între două părți? Care sunt situațiile în care nu e bine să acționați în acest fel? Care sunt circumstanțele în care o discuție față în față e de preferat unei comunicări prin mesaje scrise?
• Care este răspunsul nostru celor ce afirmă că un anumit dezastru contemporan se datorează păcatului celor afectați de acea calamitate? Aduceți în discuție textul din Luca 13:1-5.
• Cum putem fi siguri că nu ne facem idoli din preferințele sau hobby-urile noastre? Care texte din Scriptură ne ajută în acest sens?
• Care dintre caracteristicile smereniei are trebui să fie cea mai vizibilă în umblarea noastră zilnică cu Cristos? Smerenia este mai bine înțeleasă atunci când este pusă în contrast cu mândria sau aroganța (trufia) descrisă aici: Romani 1: 28-32; Iacov 4:16; și 2 Petru 2: 10, 18.

APLICAȚII PRACTICE

• Evenimentele relatate in 2 Împărați 22 subliniază importanța ascultării și împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu. S-ar putea să ni se pară absurd că poporul din Iuda a neglijat și pierdut Cartea Legii. Dar, să ne întrebăm dacă nu e mai absurd că mulți creștini ignoră Biblia în zilele noastre, necitind-o? Să ne păzim de pericolul acesta al pierderii Scripturii din bisericile noastre, din familiile noastre, și din viețile noastre.
• Îl cinstim pe Dumnezeu atunci când împlinim voia Lui, așa cum o găsim pe paginile Scripturii (Ioan 14:15). Iosia a încercat să facă acest lucru prin reforme după ce a găsit Cartea Legii. El a acționat bazat pe cuvintele auzite din Carte. A demonstrat remușcare pentru păcatele poporului, și a căutat să priceapă tot ce a auzit. Studierea Scripturii trebuie să ne conducă întotdeauna la pocăință și la acțiune bazați pe ceea ce învățăm. Acesta este răspunsul dorit de Dumnezeu de la cei ce cunosc voia Lui. Acest proces include ascultarea de cei ce predică Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 12:4-8; 2 Timotei 2: 2) și studiul împreună cu alți frați/surori care sunt gata să ne mustre dacă nu ne ținem de el (Faptele Ap. 2: 42; Evrei 10: 24-25). Fie ca să ne înconjurăm, asemenea lui Iosia, cu tovarăși credincioși, împreună cu care să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

SCOPUL LECȚIEI: Să învățam despre felul în care l-a pregătit Dumnezeu pe Iosua pentru rolul său în cucerirea cetății Ierihon; să înțelegem de ce a folosit Domnul o strategie atât de neobișnuită pentru cucerirea cetății; să creștem în ascultarea noastră de Domnul.

TEXTUL LECȚIEI: Iosua 5:13–15; 6:1–5, 15–16, 20 VERSETUL DE AUR: Iosua 6:2

“Domnul a zis lui Iosua: ‚Iată, dau în mâinile tale Ierihonul și pe împăratul lui, pe vitejii lui ostași.’” — Iosua 6:2

CONTEXTUL LECȚIEI

Cu toții îl considerăm pe Iosua mai degrabă un comandant de armată decât un profet – unii poate chiar nu ne gândim deloc la el ca la un profet. El rămâne în amintirea posterității mai mult pentru faptele de vitejie decât pentru proclamarea mesajelor lui Dumnezeu înaintea poporului Israel. Se pune atunci întrebarea: a fost Iosua un profet? În primul rând, Iosua a fost succesorul lui Moise, iar despre Moise ni se spune ca a fost un profet (Deuteronom 18: 15). Apoi, Dumnezeu a vorbit prin Iosua pentru a călăuzi pe Israel, iar aceasta este una din caracteristicile profetului (Evrei 1: 1). Iosua a îndemnat poporul să-și lepede idolii și să se dedice în întregime Domnului (Iosua 23: 1 – 24: 28), la fel cum au făcut ceilalți profeți de-a lungul timpului. Nu în ultimul rând, Iosua poate fi considerat un precursor al Domnului Isus. Atât Iosua cât și Isus înseamnă ”Domnul este mântuire.” La fel cum a condus Iosua vechiul popor Israel in țara promisă, Canaan, tot așa și Isus conduce generații după generații de oameni din poporul credincios Domnului în țara promisă a Cerului.

Prima menționare a lui Iosua în Scriptură se întâmplă la scurtă vreme după exod și despicarea Mării Roșii (Exodul 17: 8-16). Din acel punct, până la evenimentele din lecția de azi, Iosua a experimentat multe lucrări miraculoase ale lui Dumnezeu. Cartea Iosua începe cu îndemnul Domnului către Iosua după moartea lui Moise – un îndemn repetat de câteva ori – îndemn la întărire și curaj în împlinirea îndatoririlor sacre. (Iosua 1: 6, 7, 9, 18). Dumnezeu îl asigurase de prezența Sa, la fel cum a fost și cu Moise (Iosua 3: 7). Prezența lui Dumnezeu alături de Iosua scoate in evidență chemarea lui divină, un eveniment care precede lucrarea fiecărui profet adevărat. Cartea Iosua continuă apoi cu intrarea in țara promisă (capitolele 1-5), cucerirea și ocuparea țării (capitolele 6-21), și reînnoirea legământului (capitolele 22-24). 

Cartea Iosua este considerată de creștini ca făcând parte din grupul cărților istorice ale Vechiului Testament (5 cărți ale Legii, 12 cărți istorice, 5 cărți poetice, 5 profeți mari și 12 profeți mici). Pentru evrei însă, cartea Iosua face parte dintre Profeții de Dinainte (împreună cu Judecători, 1 și 2 Samuel, și 1 și 2 Împărați). Deși cărțile Profeților de Dinainte sunt diferite de cele ale Profeților din Urmă (Isaia, Osea, etc), mesajul lor este despre Dumnezeu, cel care-și călăuzește poporul prin conducătorii aleși de El. Primul conducător din această categorie este Iosua, urmat de judecători. Capitolele 3-4 descriu trecerea Iordanului de către Israeliți, ca pe pământ uscat, asemenea trecerii Mării Roșii de către generația anterioară sub comanda lui Moise. Urmează pregătirea lor spirituală (sărbătorirea Paștelor, Iosua 5: 10), după care poporul este pregătit pentru cucerirea țării promise.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Un mesaj special (Iosua 5: 13–15)

• Precauția lui Iosua (v. 13)
• Porunca mesagerului (v. 14-15)

2. Un plan suveran (Iosua 6: 1-5)

• Starea cetății Ierihon (v. 1)
• Strategia Domnului (v. 2-5)

3. O ascultare totală (Iosua 6: 15-16, 20)

• Înconjurarea cetății (v. 15-16)
• Cucerirea cetății (v. 20)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care este cel mai important aspect în care biserica noastră trebuie să își îmbunătățească starea, pentru a putea auzi mai clar și pentru a putea împlini mesajele Domnului? Care este rolul meu în această schimbare?
• Există unele locuri pe care trebuie să le considerăm mai sfinte decât altele? Motivați-vă răspunsul. Ce ne învață următoarele texte: Deuteronom 12: 1-4, Faptele Ap. 7: 30-33; Romani 14: 5, și Coloseni 2: 16?
• Care este cel mai important lucru pe care-l poți face azi, pentru a te verifica dacă acționezi după voia lui Dumnezeu? Care verset te cercetează cel mai mult în această privință?
• Există anumite condiții în care un credincios ar putea accepta recunoașterea meritelor personale pentru o faptă făcută? Folosiți-vă de următoarele versete în formularea răspunsului: Daniel 4: 19-37; Ioan 5: 44; 8: 54; Faptele Ap. 12: 20-23; 1 Corintenin3: 6; 11: 1; și 15: 9-11. 

APLICAȚII PRACTICE

• Meditați la credința de care a avut nevoie poporul pentru a se încrede și a asculta de poruncile Domnului pentru cucerirea cetății Ierihon (Evrei 11: 30). La prima auzire a planului, probabil că mulți s-au întrebat: Ce fel de strategie mai e și aceasta? Cine cucerește cetăți cu astfel de planuri de război? Răspunsul este: Dumnezeu, și poporul care crede în El.
• Planul aparent ciudat al lui Dumnezeu conținea o lecție spirituală de maximă importanță pentru popor: cucerirea țării promise urma să se facă doar în termenii lui Dumnezeu. Poporul nu avea voie să compromită, să ignore, sau să modifice termenii aceștia. Chiar neînțelese uneori, poruncile trebuiau respectate.
• Noi, la rândul nostru, trebuie să ne reamintim că poruncile Domnului trebuie ascultate fără șovăire. Chiar dacă în unele aspecte avem păreri diferite, am învățat cu toții de la Domnul Isus că cea dintâi poruncă este să-l iubim pe Domnul (Marcu 12: 30) , iar dragostea față de El implică ascultare (Ioan 14: 15). Fie să-L ascultăm în tot ce am învățat, ca binecuvântarea lui să poată fi revărsată peste noi.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

SCOPUL LECȚIEI: Să observăm ce a spus Dumnezeu cu privire la profetul care urma să vină și cu privire la mesajul său; să înțelegem modul în care cuvintele lui Moise au avut rolul să-l călăuzească pe Israel, ca popor al legământului lui Dumnezeu; să fim pregătiți să distingem între învățăturile adevărate și cele false, în zilele noastre.

TEXTUL LECȚIEI: Deuteronom 18:15–22 VERSETUL DE AUR: Deuteronom 18:15

“Domnul Dumnezeul tău îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un proroc ca mine: să ascultați de el!” — Deuteronom 18:15

CONTEXTUL LECȚIEI

Lecția din această zi inaugurează o nouă serie de studii pe tema Profeți Credincioși Legământului lui Dumnezeu. Adesea, când ne referim la profeți, ne gândim la cărțile profetice ale Vechiului Testament. Acestea sunt frecvent împărțite în Profeții Mari (5 cărți) și Profeții Mici (12 cărți), în funcție de lungimea lor. Există însă mulți alți profeți, pe lângă cei ce au scris cărți din Biblie. Lecția de azi se găsește în cartea Deuteronom, a cincea și ultima carte a Pentateuhului, sau Cărțile Legii (Tora). Moise este acela care rostește cuvintele acestei cărți (Deuteronom 1:1) și mai apoi le scrie (Deuteronom 31: 9, 22, 24). Aceeași carte se încheie cu afirmația că, de la scrierea cărții, “În Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut față în față.” (34: 10). Așadar, Moise a fost un profet al Domnului și servul prin care poporul legământului lui Dumnezeu a primit Legea.

Titlul ”Deuteronom” vine din Septuaginta, traducerea Vechiului Testament în limba greacă. El înseamnă ”a doua dare a legii.” Un titlu potrivit pentru o carte care cuprinde cuvântarea de rămas bun a lui Moise față de a doua generație de Israeliți. Moise îi pregătea pentru trecerea Iordanului și intrarea în țara promisa, iar ei trebuiau să audă legea în contextul generației lor (Deuteronom 1: 1-8). Cartea Deuteronom repetă parte din instrucțiunile anterioare (compară Exodul 20: 1-17 cu Deuteronomul 5: 1-21); totodată, parte din conținut are o relevanță specială pentru generația care trebuia să intre în țară și s-o cucerească. (vezi capitolul 20). 

Capitolul 18 din Deuteronom (lecția de azi) este culminarea unei serii de instrucțiuni cu privire la rolul conducătorilor de a călăuzi poporul lui Dumnezeu. Citind instrucțiunile referitoare la împărat, înțelegem că acesta trebuia să se comporte diferit față de împărații altor națiuni (Deuteronom 17: 14-20).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Autoritatea profetului (Deuteronom 18: 15–18)

• Înălțat de Domnul (v. 15)
• Cerut de popor (v. 16-18)

2. Responsabilitatea profetului (Deuteronom 18: 19–22)

• Să ia aminte și să asculte (v. 19)
• Să pedepsească profeții falși (v. 20)
• Să pună la probă orice mesaj (v. 21-22)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum ne putem îmbunătății capacitatea de discernere cu privire la mesajele pe care le ascultăm (sau cele pe care alegem să nu le ascultăm)? Citiți Ieremia 27: 9-15 și 2 Timotei 4: 3-4 pentru ajutor în formularea unui răspuns.
• Cum ne putem asigura că vorbele pe care le rostim sunt conforme cu voia lui Dumnezeu? Care din următoarele texte ne motivează mai mult: Iov 42: 7; Luca 6: 45; Faptele Ap. 19: 13-17; și Efeseni 4: 29?
• Deuteronom 18: 20 conține un avertisment puternic la care trebuie să luăm aminte; următoarele texte ne pot veni în ajutor: Matei 24: 4-5; Efeseni 5: 6; 2 Timotei 3: 13-16. Cunoașteți și alte texte folositoare în această privință?
• Citiți următoarele texte și meditați la îndrumările lor cu privire la lecția de azi: Matei 7: 1-5, 15-20 și 1 Ioan 4 1-6. Care este domeniul în care aveți cea mai mare nevoie de întărire?

APLICAȚII PRACTICE

• Ieșirea din scenă a unui conducător încercat poate fi un motiv de îngrijorare. În lipsa unor planuri de succesiune bine gândite, sau când aceste planuri nu se desfășoară cu înțelepciune, organizația respectivă trece prin momente critice care pot duce la desființarea ei. Dumnezeu n-a dorit ca un asemenea lucru să se întâmple cu poporul Său, motiv pentru care lui Moise i s-a dat sarcina să asigure poporul că, la capătul celor 40 de ani, Domnul va continua să-i călăuzească prin profeții Săi. 
• Mandatul lui Moise a inclus 2 generații de Israeliți. Moise i-a învățat tot ce trebuiau să cunoască pentru a trăi ca popor al legământului lui Dumnezeu. Moise a vrut să fie sigur că poporul nu vor adopta practicile idolatre ale popoarelor din jur; i-a vrut pe deplin eliberați de aceste influente, și total dedicați slujirii Domnului, ca singurul lor Dumnezeu.
• Același imperativ este valabil pentru noi. Apostolul Ioan ne avertizează in Apocalipsa 22: 18-19: ”Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Și, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” Scriptura este standardul după care trebuie să evaluăm orice învățătură pe care o auzim sau o citim.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca