Archives for September 2022

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim despre nașterea lui Moise și despre modul în care el a fost salvat, evitându-se o mare nedreptate. De asemenea să explorăm cum am putea răspunde și rezolva o potențială nedreptate în viața de zi cu zi. 

TEXTUL LECȚIEI: EXODUL 2:1-10

VERSETUL DE AUR: EXODUL 2:2

Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a născut un fiu. A văzut că este frumos şi l-a ascuns trei luni.. – Exodul 2:2

CONTEXTUL LECȚIEI

Cu câteva secole înainte de evenimentele din textul Scripturii din această lecție, Dumnezeu îi promisese lui Avraam, un cioban nomad din Mesopotamia, că va avea numeroși urmași. (Geneza 15:5). Un astfel de urmaș, Iosif (25:24), a fost îndepărtat de pe pământul său strămoșesc și dus în Egipt. Prin puterea și îndrumările lui Dumnezeu, Iosif a ajuns într-o poziție de mare respect în slujirea faraonului egiptean (41:41–57). În cele din urmă, Iosif și-a adus familia extinsă să locuiască cu el în Egipt (Geneza 50:22; Exod 1:1–5). Descendenții lui aveau să devină israeliții. Secole mai târziu, ei „s-au înmulțit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei” (1:7). Promisiunea lui Dumnezeu devenise realitate. Urmașii lui Iacov vor locui în țara Egiptului 430 de ani (vezi Exod 12:40). 

La un moment dat, un nou faraon a venit la putere și a fost îngrijorat de creșterea populației israeliților (1:8–10). Identitatea exactă a faraonului în cauză este necunoscută. Unii savanți consideră că faraonul în cauză era Ramses al II-lea (aprox. 1290–1224 î.Cr.). Faraonul acesta a văzut prezența tot mai mare a israeliților ca pe o amenințare. Pentru a înăbuși creșterea lor în număr și pentru a exercita putere asupra lor, faraonul i-a obligat la munci grele și a pus peste ei stăpâni sclavi (Exod 1:11–14). Tratamentul opresiv al faraonului s-a intensificat când a ordonat ca „să se arunce în râu orice băiat care se va naşte şi se lase toate fetele să trăiască.” (1:22). În ciuda acestei asupriri, Dumnezeu i-a binecuvântat pe urmașii lui Iacov. Datorită femeilor evreice (vezi Exodul 1:15–20), mulți băieți evrei au supraviețuit copilăriei. Această lecție evidențiază răspunsul mai multor femei la porunca nedreaptă a faraonului. Un eveniment aparent mic – nașterea unui copil și creșterea lui – a servit drept cale prin care Dumnezeu a oferit un răspuns corect la o situație nedreaptă.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Un răspuns unic (Exodul 2:1-4)

• Ascuns acasă (v. 1-2)
• Adăpostit la râu (v. 3-4)

2. O salvare neașteptată (Exodul 2:5-10)

• Descoperirea fiicei (v. 5-6)
• Sugestia surorii (v. 7-9)
• Semnificația fiului (v. 10)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care ar trebui să fie răspunsul nostru la anumite legi omenești care contrazic legile lui Dumnezeu? Vezi Exodul 1:15-21, Estera 3:12-4:17, Daniel 3, Daniel 6, Romani 13:1-7 și Tit 3:1.
• În ce situații e mai bine să așteptăm ca să lucreze Dumnezeu înainte de acționa noi? 
• Moise a fost adoptat de fiica lui Faraon. Oare am putea și noi să ne implicăm în viața unor copii și tineri din biserică sau din comunitate pentru a-i uceniciza? Cum putem face asta?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Povestea despre nașterea și creșterea lui Moise declanșează mai multe întrebări decât răspunsuri. Una dintre cele mai mari necunoscute se referă la motivele fiicei faraonului și dorința ei de a ajuta. Scriptura nu indică dacă ea se temea de Dumnezeu sau nu. În ciuda legăturii ei cu faraonul, ea nu a fost depășită de cerințele brutale ale acestuia. Ea a fost beneficiara aceluiași sistem care i-a permis faraonului să acționeze opresiv. Dar ea a reușit să dea un răspuns corect la o situație nedreaptă. Cu toate acestea, adevăratele eroine ale acestei povești sunt mama și sora copilului. Ele și-au asumat un mare risc pentru a-l proteja pe Moise. Ele au avut credința că Dumnezeu va vedea răspunsul lor la nedreptate și va oferi o cale de ieșire. Acțiunile lor îndrăznețe au făcut loc acțiunilor îndrăznețe ale fiicei lui faraon. Dumnezeu oferă dreptate acolo unde domnește nedreptatea. El ne invită să acționăm reflectând caracterul lui Dumnezeu în viața de zi cu zi Dreptatea pe care Dumnezeu o cere de la poporul său nu este ipotetică — este activă și întruchipată.

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem structura familiei lui Iacov, să explicăm legăturile dintre cele trei secțiuni de text din lecția de azi și importanța promisiunii lui Dumnezeu.

TEXTUL LECȚIEI: GENEZA 35:22-26, GENEZA 38:24-26, GENEZA 49:10-12

VERSETUL DE AUR: GENEZA 49:10

„Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, și de El vor asculta popoarele.” – Geneza 49:10

CONTEXTUL LECȚIEI

La începutul narațiunilor patriarhale din Geneza, Dumnezeu a promis că va face din Avraam „un tată al multor neamuri” (Geneza 17:5). Din acești descendenți Dumnezeu a declarat că „vor ieși împărați” (17:6; vezi 17:16, 20). Totuși, au apărut situații cu privire la descendenți (vezi Geneza 16:1; 18:13; 30:1) și conflicte familiale (vezi 16:4–5; 25:19–34; 27:1–41). Aceste situații ar fi putut determina familia lui Avraam să se îndoiască de promisiunile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu a rămas credincios, chiar și-a repetat promisiunile (vezi 35:11). Iacov, nepotul lui Avraam, a născut 12 fii; descendenții acestor fii au devenit semințiile lui Israel. 

Scriptura ne oferă două metode principale de numărare a semințiilor. Prima metodă enumeră semințiile cu o moștenire de pământ (vezi Numeri 1:5–15; 2:3–32; Iosua 13–19). Prin această metodă, fiii lui Iosif (Manase și Efraim) au fost socotiți ca seminții. Descendenții lui Levi nu au fost incluși în această numărare a celor 12 seminții, deoarece nu urmau să primească o moștenire de pământ (13:33). A doua metodă enumeră triburi după numele patriarhului fiecărei seminții (Geneza 46:8–25; 49:3–27; Deuteronom 27:12–14; 1 Cronici 2:2). Prin această metodă, descendenții lui Manase și Efraim au fost enumerați în schimb ca seminția lui Iosif. Promisiunea lui Dumnezeu despre împărăție va veni prin seminția lui Iacov. El nu-l  va alege nici pe fiul cel mare al lui Iacov (Reuben), nici pe fiul său favorit (Beniamin) pentru a fi strămoșul liniei împărătești. Mai degrabă, din Iuda va veni o împărăție veșnică.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Familia lui Iacov (Geneza 35:22-26)

• Doisprezece fii  (v. 22)
• Patru mame (v. 23-26a)
• Un tată (v. 26b)

2. Smerirea lui Iuda (Geneza 38:24-26)

• Situația lui Tamar (v. 24)
• Revelația lui Tamar (v. 25)
• Neprihănirea lui Tamar (v. 26)

3. Conducătorul lui Iuda (Geneza 49:10-12)

• Împăratul conduce (v. 10)
• Abundența Împăratului (v. 11-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum v-au influențat și informat creșterea spirituală generațiile precedente de credincioși?
• Cum ar trebui să reacționăm când suntem confruntați cu privire la anumite decizii incorecte sau chiar păcătoase?
• În ce fel se vede abundența lui Dumnezeu în viața ta?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Promisiunile referitoare împăratul care va veni din seminția lui Iuda s-au împlinit în două moduri. În primul rând, ele au fost împlinite prin monarhia Davidică. David, un descendent al lui Iuda, a condus Israelul cu puterea dată de Dumnezeu (vezi 2 Samuel 7:5–15). David a împlinit parțial profeția; domnia lui era o umbră a împărăției ce urma. Al doilea mod în care promisiunile lui Iuda s-au împlinit a fost prin împăratul veșnic promis (2 Samuel 7:13, 16; Ieremia 33:17; vezi Psalmul 45:6). Profeții Vechiului Testament au căutat „un vlăstar… din tulpina lui Isai” (Isaia 11:1) care să adune pe toți oamenii (11:10–16). Stăpânirea lui va fi una de pace și neprihănire de la tronul lui David (9:7) și din seminția lui Iuda (Ieremia 23:5–6; Mica 5:2). 

Scriitorii Noului Testament au interpretat aceste promisiuni ca fiind despre Domnul Isus (vezi Matei 2:1–6; Luca 1:32; Evrei 7:14). Ca rege, Isus avea să aducă mântuirea lumii (Luca 2:29–32). Împărăția Sa, inaugurată la prima Sa venire, avea să se împlinească la a doua Sa venire pe pământ (vezi Apocalipsa 2:26–27; 5:5; 19:15). Iuda și familia sa nu au fost în niciun caz strămoși ideali pentru regalitate – au fost marcați de rivalitate, ceartă și multe probleme. Viața lui Iuda, în special, a fost plină de fapte nedrepte. A fost om nedesăvârșit și o alegere puțin probabilă de a fi strămoșul regalității. Cu toate acestea, planul de mântuire al lui Dumnezeu este transformator. El a condus o familie disfuncțională pentru a deveni națiunea Israel. Din această familie avea să iasă Mântuitorul lumii. El poate transforma oameni nedesăvârșiți în regi și împărați!

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim despre călătoria lui Iacov. Să înțelegem importanța numelor în acest text din Scriptură. În final, am dori să identificăm pe care dintre atitudinile și acțiunile lui Iacov ar trebui să le evităm și pe care să le adoptăm?

TEXTUL LECȚIEI: GENEZA 32:22-32

VERSETUL DE AUR: GENEZA 32:28

„Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”– Geneza 32:28

CONTEXTUL LECȚIEI

Textul de astăzi provine dintr-un set mai larg de narațiuni cu privire la Iacov, fiul lui Isaac, și la conflictele sale. Conflictul lui Iacov cu fratele său, Esau, a început la nașterea lor (Geneza 25:26). Conflictul lor a devenit mai intens din cauza uneltirilor lui Iacov când a dobândit dreptul de întâi născut al fratelui său (25:29–34). Mai târziu, Iacov și-a păcălit tatăl să-i dea binecuvântarea pusă deoparte pentru primul născut, Esau (27:6–36). Uneltirile lui Iacov i-au distrus relația cu fratele său. Esau „a prins ură” și a amenințat că îl va ucide pe Iacov (27:41). Ca urmare, Iacov a fugit în casa unchiului său Laban (28:5). Iacov a muncit șapte ani pentru unchiul său pentru a obține mâna Rahelei, fiica lui Laban, în căsătorie (Geneza 29:18). Cu toate acestea, Laban i-a cerut lui Iacov să se căsătorească mai întâi cu Lea, ceea ce l-a condus la alți șapte ani de slujire pentru a se căsători cu Rahela (29:26–27). Iacov a înflorit în timpul petrecut în țara lui Laban, dar relația dintre cei doi bărbați s-a înrăutățit (Geneza 31:2). 

Acest lucru s-a datorat percepției lui Iacov despre tratamentul nedrept în ceea ce privește slujirea lui la Laban (31:6–7). Drept răspuns, Iacov și soțiile lui au luat tot ce aveau și au plecat pe furiș din casa lui Laban (31:17–21). În cele din urmă, Laban l-a confruntat pe Iacov și cei doi au convenit să facă un legământ (31:44). Conflictul lui Iacov cu unchiul său se încheiase. 

Textul de astăzi îl surprinde pe Iacov în pregătirea sa de a-și întâlni fratele. Dacă Iacov s-ar întoarce în țara promisă de Dumnezeu, atunci ar trebui să fie în relații bune cu Esau. Iacov a inițiat contactul trimițând mesageri pentru a cere o favoare lui Esau (Geneza 32:5). Esau a răspuns cu o promisiune de a apărea – împreună cu 400 dintre oamenii săi (32:6). Acest răspuns a adus lui Iacov teamă și necaz. Se pare că venise timpul ca amenințările lui Esau să fie îndeplinite. Iacov a răspuns cu teamă: și-a împărțit tabăra (Geneza 32:7–8), s-a apropiat de Dumnezeu în rugăciune (32:9–12) și a pregătit daruri pentru Esau (32:13–20). Frica lui Iacov era de înțeles; Dumnezeu îi făgăduise urmași (28:14). Un Esau înfuriat probabil nu l-ar ucide doar pe Iacov, ci și casa lui. Iacov, cunoscut pentru intrigile sale, și-a recunoscut deschis frica. De-a lungul vieții lui Iacov, planurile sale au dat în general roade în favoarea lui, și adesea în detrimentul altora. În lecția de azi vedem mult mai bine caracterul acestui om.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Lupta (Geneza 32:22-25)

• Situația lui Iacov (v. 22-23)
• Rana lui Iacov (v. 24-25)

2. Discuția (Geneza 32:26-29)

• O dublă solicitare (v. 26)
• O altă desemnare (v. 27-28)
• Bucuria divină (v. 29)

3. Rezultatele (Geneza 32:30-32)

• Protejat la Peniel (v. 30)
• Amintirea familiei (v. 31-32)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Uneori ne simțim părăsiți de Dumnezeu. Cum ar trebui să acționeze credincioșii în astfel de situații?
• Ce înseamnă să ai o viață plină de binecuvântări? Cum am putea răspunde din perspectiva Binecuvântărilor in Matei 5?
• Identitatea credinciosului creștin e dată de Domnul Isus. Ce implicații are faptul acesta în viața noastră de zi cu zi?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Putem fi tentați să judecăm încăpățânarea lui Iacov din cauza familiarității noastre cu povestea lui. Cu toate acestea, putem admite că avem nevoie de multă rugăciune care să ne susțină în timpul luptelor din viața noastră. Dumnezeu este prezent – trebuie doar să ne deschidem ochii. Lupta lui Iacov l-a smerit și ia dat o nouă identitate înaintea lui Dumnezeu și a omului. Când ne luptăm – spiritual sau fizic – credincioșia noastră față de Dumnezeu îi va îndruma pe alții către El. El este cel care poate oferi adevărată odihnă (vezi Matei 11:28).

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem ne amintim despre istoria Rebecăi ale lui Iacov și Esau și să învățăm cum să rezolvăm conflictele într-un mod plăcut lui Dumnezeu.

TEXTUL LECȚIEI: GENEZA 25:19-34

VERSETUL DE AUR: GENEZA 25:23

„Şi Domnul i-a zis:

„Două neamuri sunt în pântecele tău,

Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău.

Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt.

Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.” – Geneza 25:23

CONTEXTUL LECȚIEI

A doua jumătate a cărții Geneza ni-l prezintă pe Avraam (cunoscut inițial ca Avram) și neamul lui. Dumnezeu a promis că acest neam va fi calea prin care El va binecuvânta lumea (Geneza 12:1–3). În ciuda problemelor de fertilitate ale lui Avraam și ale Sarei și a vârstei lor înaintate (11:30; 12:4), Dumnezeu le-a dat un fiu, pe Isaac (21:1–7). Cu toate acestea, Avraam va avea alți fii de la alte femei. Agar, slujitoarea Sarei, l-a născut pe Ismael (Geneza 16:1–4, 15–16). După ce Sara a murit, Avraam și-a luat o altă soție, Keturah, care i-a născut alți fii (25:1–2). Cu toate acestea, Avraam l-a iubit cel mai mult pe Isaac (25:5–6). Isaac s-a căsătorit în cele din urmă cu Rebeca (24:67). Împreună s-au stabilit în partea de sud a Canaanului, lângă Peninsula Sinai (25:11; vezi 16:14). Pe parcursul cărții Geneza, aceste familii și conceptul de generații servesc drept puncte de tranziție în text. Pentru publicul original, acestea au servit drept repere pentru momente de mare semnificație și fiecare a marcat un nou accent în narațiune (vezi Geneza 5; 6:9–10; 11:10–27; 25:12–18). Cuvântul ebraic de bază tradus drept „carte” (Geneza 5:1; 6:9; 10:1, 32; 11:10; etc.) reamintește cititorilor să-și concentreze atenția asupra narațiunii viitoare și asupra indivizilor reprezentați. Această lecție se concentrează pe „spița neamului lui Isaac, fiul lui Avraam” (25:19a).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Un anunț neașteptat (Geneza 25:19b-23)

• Două generații (v. 19b-22)
• Două națiuni (v. 23)

2. Diferențe clare (Geneza 25:24-28)

• Diferențe fizice (v. 24-26)
• Diferențe de personalitate (v. 27-28)

3. Nepăsare clară (Geneza 25:29-34)

1. Un om disperat (v. 29-32)
2. Un om disprețuit (v. 33-34)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Problemele de fertilitate sunt la fel de actuale și astăzi. Cum am putea, ca biserică, să susținem familiile care trec prin astfel de situații?
• Uneori există conflicte între copiii din aceeași familie. Ce pot face părinții în astfel de situații și cum trebuie să se roage pentru copiii lor fără a demonstra favoritisme?
• Ce ar trebui să facem atunci când intrăm în conflict cu fratele sau sora de corp? Ce rol are pocăința în aceste situații? Ce exemple biblice avem din care putem învăța cum să ne comportăm?
• Se spune că scopul scuză mijloacele. Este principiul acesta un principiu biblic? Ce învățăm în acest sens din lecția de azi?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Cititorii nu ar trebui să fie impresionați de atitudinile și acțiunile persoanelor descrise în această lecție. Isaac și Rebeca au arătat fiecare favoritism pentru unul dintre fiii lor, față de celălalt. Esau dorea o ușurare imediată față de beneficiile pe termen lung. Iacov a intrigat și și-a manipulat fratele pentru câștig personal. O poveste care a început cu iubirea și puterea lui Dumnezeu se transformă într-o poveste a oamenilor care urmăresc interese egoiste. Cu toate acestea, nu trebuie să idealizăm niciun personaj uman, deoarece Domnul este protagonistul acestei povești. El singur poate face bine din circumstanțe mai puțin decât ideale și oameni mai puțin decât ideali (vezi Romani 8:28; compară Geneza 50:20). Dumnezeu a lucrat prin această familie cu mari probleme și va lucra în viața tuturor copiilor Lui. Oamenii lui Dumnezeu nu trebuie să încerce să-i forțeze mâna. În schimb, ar trebui să avem încredere că planurile și scopurile Sale vor fi îndeplinite, indiferent de orice încercări ale noastre de a ocoli sau de a forța acele planuri.

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem elementele chemări lui Avraam și viziunea legământului ce a urmat. Să învățăm modurile în care ascultarea lui Avraam poate să fie un model pentru ascultarea noastră de Dumnezeu în Noul Legământ. 

TEXTUL LECȚIEI: GENEZA 12:1-7; 15:1-7

VERSETUL DE AUR: GENEZA 12:7

Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. – Geneza 12:7

CONTEXTUL LECȚIEI

Când Dumnezeu ne cheamă, El așteaptă din partea noastră un răspuns motivat de credință. Este posibil ca această chemare a lui Dumnezeu să ni se pară dificilă, și chiar copleșitoare. În lecția de astăzi, Dumnezeu face o chemare la un alt context, la o nouă realitate în care promisiunile Lui să se poată împlini. 

Primele 11 capitole ale cărții Geneza privesc umanitatea în linii mari – de la creație și căderea în păcat (Geneza 1–3), cu exemple de violență (4:2–12) și răutate (6:5–6, 11–12), până la judecata și salvarea oamenilor (6:7–9:17). În ciuda tuturor acestor lucruri, oamenii încă sunt atât de interesați numai de propria persoană și de propriile interese, ajungând la o mândrie ieșită din comun (11:1–9). Întrucât Geneza este prima carte a Vechiului Testament, este de înțeles faptul că i se acordă o atenție atât de mare. Acest lucru îi pregătește pe cititorii să audă cum a lucrat Dumnezeu prin umanitate în general și în mod specific printr-o singură familie. După relatarea potopului (Geneza 6–10), textul enumeră descendenții fiului lui Noe, Sem (11:10–25). Această genealogie a culminat cu Terah, tatăl lui Avram, Nahor și Haran (11:26). Terah a trăit mai mult decât Haran, tatăl lui Lot (Geneza 11:27–28). Ceilalți fii ai lui Terah, Avram și Nahor, erau amândoi căsătoriți. Cu toate acestea, Avram și soția sa Sarai nu au putut să aibă copii (11:29–30). Familia lor locuia în Ur din Caldea (Geneza 11:31). Acest oraș antic din Mesopotamia era situat pe malul râului Eufrat. Descoperirile arheologice moderne au oferit o perspectivă asupra bogăției, culturii și practicilor religioase păgâne ale orașului. Legăturile familiei cu orașul erau probabil profunde și, la un moment dat, au luat parte la practicile religioase păgâne ale orașului (vezi Iosua 24:2). Cu toate acestea, familia nu a rămas în Ur. Terah i-a condus pe Avram, Sarai și Lot spre Canaan, o țară care se învecinează cu marginile vestice ale Mării Mediterane (vezi Geneza 10:19). Dar Terah nu a încheiat călătoria. S-a stabilit și a murit în Haran (11:31b–32), un oraș important pe o rută comercială importantă între Mesopotamia și Canaan.

În lecția de astăzi facem o incursiune mai amănunțită în familia lui Avram. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Chemarea (Geneza 12:1-5, 7)

• Dumnezeu vorbește (v. 1-3)
• Avram răspunde (v. 4-5)
• Dumnezeu vorbește din nou (v. 7)

2. Confirmarea chemării (Geneza 15:1-7)

• Promisiunea protecției (v. 1)
• Provocarea (v. 2-3)
• Confirmarea promisiunii (v. 4-5)
• Credința duce la neprihănire (v. 6-7)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt cele mai importante binecuvântări din partea lui Dumnezeu în viața ta? Ce poți face pentru a împărți aceste binecuvântări cu cei din jur, credincioși și necredincioși?
• Cum pot credincioșii să fie mereu ascultători de Dumnezeu? Au binecuvântările primite, sau lipsa lor ceva de-a face cu ascultarea?
• Care este definiția neprihănirii? Ce are ea de-a face cu credința? Dați exemple.

APLICAȚIE PRACTICĂ

Avram a răspuns chemării lui Dumnezeu cu curaj și credință, și L-a ascultat pe Dumnezeu. Decizia aceasta îi va schimba în mod radical viața lui și a multor alți oameni din întreaga lume. De cele mai multe ori, credincioșii doresc să afle voia lui Dumnezeu pentru viața lor, provocarea însă este să ne dorim să facem voia lui Dumnezeu, nu doar să o aflăm. E posibil ca Dumnezeu să ne cheme la un nou serviciu, într-un alt oraș sau chiar într-o altă țară, dar dacă rămânem credincioși Lui și avem încredere în promisiunile sale, Dumnezeu ne va binecuvânta.