SCOPUL LECȚIEI: să ne amintim mărturia curajoasă a lui Ștefan despre Vestea Bună a Domnului Isus Cristos, să descriem ce paralele trasează cartea Faptele Apostolilor între Ștefan și Domnul Isus și să ne gândim la felul în care mărturia lui Ștefan ne poate inspira la o mărturie personală despre Domnul Isus.
TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 6:7-10; 7:54-60
VERSETUL DE AUR: „Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod.” Faptele Apostolilor 6:8
CONTEXTUL LECȚIEI:
Cartea Faptele Apostolilor începe istoria Bisericii primare concentrându-se asupra dezvoltării ei în Ierusalim. Tema „martorilor” din Ierusalim, din toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului (Faptele Apostolilor 1:8) funcționează ca un fel de cuprins al cărții, schițând începuturile Bisericii. Relatarea debutează cu evenimentele din Ziua Cincizecimii (2:1-41). În centrul acestei descrieri se află puterea lui Dumnezeu, care a dat viață și dinamism părtășiei credincioșilor din Ierusalim. Numărul lor a crescut de la aproximativ 120 de persoane la peste 3.000 într-o singură zi (comparați 1:15 cu 2:41).
În săptămânile și lunile care au urmat după Cincizecime, numărul credincioșilor din Ierusalim a continuat să crească (Faptele Apostolilor 2:47b; 5:14; 6:1). Odată cu această creștere, ei și-au format anumite obiceiuri în cadrul întâlnirilor lor, având niște așteptări clare cu privire la modul în care trebuiau să se poarte unii cu alții (2:42-47a; 4:32-35). În acea perioadă, aproape toți urmașii Domnului Isus proveneau din rândul evreilor. Totuși, nu toți aveau aceeași experiență culturală. Unii adoptaseră elemente ale culturii grecești în timpul petrecut în acele regiuni ale Imperiului Roman unde se vorbea limba greacă (compară 9:29), în timp ce alții locuiseră în regiunile evreiești ale Palestinei. Diferențele dintre evreii eleniști și evreii palestinieni au ieșit la iveală atunci când a apărut un conflict legat de îngrijirea văduvelor (6:1).
Pentru a rezolva această problemă, cei doisprezece apostoli au ales șapte bărbați „plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune”, care să se ocupe de distribuirea ajutoarelor pentru cei nevoiași. Printre aceștia se afla și Ștefan (Faptele Apostolilor 6:3-5).
STRUCTURA LECȚIEI:
- O biserică în creștere (Fapte 6:7-10)
- Ucenici și preoți (v. 7)
- Putere și minuni (v. 8)
- Înțelepciune și duh (v. 9-10)
- Martirul credincios (Fapte 7:54-60)
- Reacție plină de furie (v. 54)
- Revelație pătrunzătoare (v. 55-56)
- Reacție fatală (v. 57-60)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Care sunt pașii pe care îi poți urma pentru a te asigura de răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în rândul familiei și a comunității tale?
- În ce măsură se răspândește Cuvântul lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt și în ce măsură se întâmplă lucrul acesta prin eforturi umane?
- În ce fel se pot folosi credincioșii maturi de propriile puteri spirituale pentru a-i încuraja la roade pe credincioșii mai tineri?
- În ce fel te încurajează în credincioșia față de Cristos viziunea lui Ștefan despre autoritatea și transcendența Domnului Isus?
APLICAȚII PRACTICE:
Suferința lui Ștefan nu a fost zadarnică. Tragedia morții sale a contribuit la răspândirea Evangheliei (Faptele Apostolilor 8:1-8). Ascultarea sa de Cristos, călăuzită de Duhul Sfânt, i-a dat puterea să se poarte cu altruism chiar și în fața unor acuzații nedrepte. Prin exemplul său, Ștefan rămâne un model de curaj în fața împotrivirii.
Urmașii Domnului Isus se pot aștepta să întâmpine opoziție, uneori chiar o opoziție aprigă, din partea celor din jur. Ștefan s-a confruntat cu o rezistență puternică din partea multora dintre conaționalii săi evrei. Membrii sinagogilor s-au certat cu el, martori mincinoși au depus mărturie împotriva lui, iar conducătorii religioși au reacționat cu o furie ucigătoare. Ceea ce i s-a întâmplat lui Ștefan ne amintește de cuvintele Domnului Isus adresate ucenicilor Săi: „Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15:20).
Atunci când ne confruntăm cu opoziția, putem urma exemplul lui Ștefan, răspunzând cu înțelepciune, dragoste și o deplină dependență de Duhul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt și înțelepciunea lui Dumnezeu îl umpleau pe Ștefan, astfel încât argumentele sale erau atât de convingătoare încât nimeni nu le putea combate sau respinge. Iar atunci când și-a mustrat conaționalii, a făcut-o din dragoste și din dorința sinceră ca ei să se pocăiască și să creadă în Cristos. De fapt, Ștefan și-a iubit împotrivitorii până la ultima suflare, apărând cu curaj Evanghelia și rugându-se cu har pentru iertarea lor. Astăzi, Domnul așteaptă același lucru de la noi (Luca 6:27-36; 1 Petru 3:15-16).