Archives for August 2020

TEXTUL LECȚIEI: Iacov 3:13-18; 5:7-12 VERSETUL DE AUR: Iacov 3:17

„Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” – Iacov 3:17

SCOPUL LECȚIEI: Să găsim răspunsul la întrebarea pusă în Iacov 3:13a; să prezentăm, în contrast, sursele, caracteristicile și rezultatele celor două tipuri de înțelepciune. 

CONTEXTUL LECȚIEI

La începutul studiului din Iacov am remarcat câteva teme care se întâlnesc în mod repetat în această epistolă. Aceste teme sunt elementele comune, care leagă subiectele disparate pe care le adresează Iacov. Înțelepciunea este una dintre aceste teme. La începutul epistolei, Iacov își încurajează cititorii să dea dovadă de perseverență în mijlocul ispitelor și încercărilor (Iacov 1:2-4). Acest lucru nu este posibil decât prin căutarea activă a înțelepciunii lui Dumnezeu (1:5). În textul de azi, Iacov prezintă două situații diferite, ambele necesitând înțelepciune din partea credincioșilor. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. În învățare (Iacov 3:13-18)

• Învățătorii buni (v. 13)
• Înțelepciunea firească (v. 14-16)
• Înțelepciunea care vine de sus (v. 17, 18)

2. În persecuție (Iacov 5:7-12)

• Fiți răbdători (v. 7-11)
• Nu jurați (v. 12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Blândețea este asociată cu înțelepciunea. Care credeți că este ordinea în care se dezvoltă cele două: devii înțelept, ceea ce te face și blând, sau, devii blând, ceea ce te face și înțelept? De ce?
• Cum trebuie să soluționăm aparentele discrepanțe dintre anumite principii de înțelepciune (de exemplu, Proverbe 26:4 și 26:5)?
• Care tipuri de suferințe pământești par să îi irite cel mai tare pe creștini? De ce crezi acest lucru?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Elementul comun dintre cele două pasaje este supremația înțelepciunii de sus și nevoia de înțelepciune într-o varietate de situații. Dacă nu sunt atenți, învățătorii – și atunci, ca și acum – pot provoca mari prejudicii spirituale prin vorbirea lor. Creștinii aflați în dificultăți financiare pot nega puterea evangheliei când permit amărăciunii să prindă rădăcini în inimile lor. Ambele situații afectează mărturia creștină în fața altora. 

Soluția este căutarea înțelepciunii de sus (Iacov 3:17). Aceasta ne dă puterea să rezistăm până la venirea Domnului Isus. Cu toții avem dificultăți în viață; întrebarea este ce facem când ne confruntăm cu ele. Ne oprim să căutăm înțelepciunea de sus sau ne bazăm pe înțelepciunea noastră firească?

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Iacov 3:1-12 VERSETUL DE AUR: Iacov 3:5

„Tot aşa, şi limba este un mic mădular dar se laudă cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!” – Iacov 3:5

SCOPUL LECȚIEI: Să analizăm consecințele lipsei de înfrânare a limbii și să explicăm relația dintre lipsa de înțelepciune și o limbă neîmblânzită.

CONTEXTUL LECȚIEI

Așa cum am aflat în lecția anterioară, faptele unora din destinatarii scrisorii lui Iacov nu reflectau vorbirea acestora. Până la acest punct în epistolă, Iacov scrie despre aspecte negative legate de vorbire, cum ar fi justificarea păcatului prin faptul că Dumnezeu este cel care aduce ispita (Iacov 1:13), vorbirea măgulitoare care reflectă parțialitate în favoarea celor bogați și în defavoarea celor săraci (2:3-6), vorbirea zadarnică a celor care le fac urări de bine celor săraci dar nu îi ajută (2:16) și vorbirea superficială a celor care pretind că au credință, dar nu fac faptele doveditoare (2:18). 

Alte exemple de vorbire nepotrivită, menționate de Iacov în capitolele ulterioare, sunt judecarea și vorbirea de rău a aproapelui (4:11), lăudăroșenia (4:13-16) și plângerile împotriva altora (5:9).

Textul de azi se află între aceste două seturi de exemple. Deoarece pasajul folosește figuri de stil, în special metafora, este nevoie de anumite lămuriri în acest sens. Metafora este o figură de stil prin care se trece de la sensul familiar al unui cuvânt la un alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii.” 

Scriitorii biblici folosesc imaginea inimii pentru a descrie elementele fundamentale care ne definesc și ne identifică la nivelul cel mai intim. În același fel, limba este mai mult decât un simplu organ anatomic; reprezintă cuvintele pe care le rostim, vorbirea. Iacov ne spune că felul în care ne folosim limba indică ce este în inima noastră pentru că ceea ce ne motivează este strâns legat de vorbele și faptele noastre. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Avertizare pentru învățători (Iacov 3:1, 2)

• Consecințe viitoare (v. 1)
• Realitatea actuală (v. 2)

2. Puterea limbii (Iacov 3:3-8)

• Ca și caii (v. 3)
• Ca și corăbiile (v. 4, 5a)
• Ca și focul (v. 5b, 6)
• Limba nu poate fi îmblânzită (v. 7, 8)

3. După asemănarea lui Dumnezeu (Iacov 3:9-12)

• Binecuvântări și blesteme (v. 9, 10)
• Apă și roadă (v. 11, 12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum îi poate ajuta biserica pe cei care nu sunt învățători în prezent să se examineze pentru a decide dacă învățarea altora este o lucrare în care ar trebui să se implice?
• Ce se poate face pentru a-i încuraja pe învățătorii din biserică să se cerceteze pentru a înțelege dacă au sau nu darul învățării (comparați Romani 12:6, 7; 1 Corinteni 12:1-11; Efeseni  4:11, 12)?
• Chiar dacă este imposibil să trăim vieți perfecte, ce putem face în săptămâna care vine pentru a pune în practică versetul din Iacov 3:2?
• Ce măsuri practice putem să luăm ca să ne ferim de lăudăroșenie? Citiți Psalmul 48:8; 94:4; Romani 3:25-27; 2 Corinteni 10:7-18; 11:10-21 și 2 Timotei 3:1-5.
• Ce probleme ați observat legate de „vorbirea” pe mediile de socializare? Ce pasaj biblic putem ține lângă ecranul computerului pentru a ne ajuta să ne controlăm comunicarea pe internet?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Lecția de azi descrie puterea de distrugere a limbii. Are de a face, în special, cu cuvintele rostite de cei care erau recunoscuți ca învățători în biserica primară (și probabil cei care aspirau la această calitate). Iacov consideră vorbirea acestora de o importanță extraordinară pentru că avea consecințe veșnice. Cu toții putem să ne gândim la modalități în care am fost afectați de învățătorii pe care i-am avut; uneori consecințele sunt pozitive, alteori, negative. 

Concluzia lui Iacov cu privire la limbă ne poate lăsa cu impresia că încercarea de a o controla este sortită eșecului. Cu siguranță, limba este greu de controlat. Cu toții am spus lucruri pe care le-am regretat. Dar Dumnezeu ne dă puterea să dăm dovadă de auto-control în acest aspect important din viețile noastre. Să nu uităm, procesul de îmblânzire a limbii durează o viață întreagă. 

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Iacov 2:14-26 VERSETUL DE AUR: Iacov 2:26

„După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.” – Iacov 2:26

SCOPUL LECȚIEI: Să descrie credința lipsită de fapte; să ofere o listă de exemple privind relația adecvată dintre credință și fapte.  

CONTEXTUL LECȚIEI

Contextele celor două lecții anterioare se aplică și la această lecție și nu le vom repeta aici. Dar înainte de a studia textul de azi, este important să înțelegem contextul mai amplu al idee centrale.

Textul din Iacov 2 a stârnit multe controverse de-a lungul secolelor, datorită felului în care este abordată relația dintre mântuire și fapte. În alte texte (Matei 25:31-46, Apocalipsa 20:12, 13) întâlnim situații în care credincioșii sunt judecați în funcție de faptele pe care le-au făcut sau nu le-au făcut. 

Pentru o mai bună înțelegere a argumentului privind legătura dintre credință și fapte este important să reținem contextul în care Iacov scrie aceste lucruri: nevoile economice specifice care reprezentau o realitate concretă a vieții pentru cei din primul secol. Prima parte a capitolului constituie o avertizare față de practicarea discriminării împotriva celor săraci și în favoarea celor bogați și reprezintă un context economic semnificativ.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Credința care mântuie (Iacov 2:14-17)

• Vorba sau fapta (v. 14-16)
• Viu sau mort (v. 17)

2. Credința zadarnică (Iacov 2:18, 19)

• Credința demonstrată prin fapte (v. 18)
• Credință care nu produce fapte (v. 19)

3. Exemple de credință (Iacov 2:20-26)

• Avraam (v. 20-24)
• Rahav (v. 25, 26)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem ajuta pe cineva în mod practic – cu haine, mâncare etc. – săptămâna aceasta?
• Ce întrebări putem să ne punem pentru a verifica dacă credința noastră este vie sau moartă?
• Ce măsuri putem lua pentru ca faptele bune pe care le facem să a nu ne împingă la mândrie și legalism?
• Ce putem face pentru a nu obosi în efortul de a-i ajuta pe cei în nevoi (Galateni 6:9)?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Percepția generală asupra credinței este că aceasta este, prin excelență, un exercițiu intelectual de recunoaștere a existenței lui Dumnezeu. Iacov ne arată că adevărata credință, cea care mântuie, este mai adâncă, afectându-ne toate aspectele vieții și îndrumându-ne în toate faptele pe care le facem. Avraam a fost considerat neprihănit prin ceea ce a făcut, nu doar prin recunoașterea teoretică a promisiunii lui Dumnezeu. La fel, și în cazul lui Rahav, aceasta a unit credința cu fapta, riscându-și viața pentru a-i ascunde pe spionii israeliți. 

Fără nicio îndoială că suntem mântuiți prin credință și nu prin fapte (Efeseni 2:8, 9). Nu putem să ne câștigăm mântuirea prin fapte (Romani 3:27; 9:32; Galateni 2:16). Dar ce caracterizează credința care mântuie? Faptele. Mărturisirea credinței nu poate fi doar un exercițiu de vorbire; trebuie să fie însoțită de fapte. Credința adevărată ne schimbă inima și mintea astfel încât atât vorbirea cât și faptele noastre să reflecte prezența lui Dumnezeu în noi.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Iacov 1:19-27 VERSETUL DE AUR: Iacov 1:22

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.”– Iacov 1:22

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm faptele care contravin religiei adevărate; să explicăm rolul jucat de înțelepciune în ascultare, vorbire și faptă.

CONTEXTUL LECȚIEI

Vedem în Scriptură multe situații în care ascultarea nu este urmată de fapte, ceea ce duce de multe ori la consecințe drastice. Adam și Eva se aflau în Grădina Eden, înconjurați de bunătatea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu au ascultat porunca lui Dumnezeu (Geneza 3) pentru că au ales să asculte de o altă voce, contradictorie. La fel, poporul Israel a văzut prezența clară a lui Dumnezeu în timpul ieșirii din Egipt dar, cu toate acestea, și-a făcut un idol căruia i s-au închinat (Exod 32). În timpul judecătorilor, poporul a trecut prin nenumărate cicluri de oprimare, eliberare și cădere. Israel nu putut să înțeleagă clar legătura dintre faptele lor și urmările acestora. Problema lor a fost o problemă a inimii (Proverbe 4:23). 

Tema vorbirii apare deseori în Scriptură, începând cu Geneza 3. În timpul acestui studiu este important să ne aducem aminte de contextul în care se afla publicul țintă al lui Iacov: oprimare economică, neînțelegeri interne și persecuție. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Credincioșia în vorbire (Iacov 1:19-21)

• Grabnic și încet (v. 19)
• Mânie și neprihănire (v. 20, 21)

2. Credincioșia în acțiune (Iacov 1:22-25)

• Ascultarea Cuvântului (v. 22-24)
• Aplicarea Cuvântului (v. 25)

3. Credincioșia în religie (Iacov 1:26, 27)

• Zădărnicie (v. 26)
• Neîntinare (v. 27)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum ar trebui să ne afecteze textul din Iacov 1:20 părerea despre mânie când îl studiem în paralel cu mânia Domnului Isus din Marcu 3:1-6; 11:15-17?
• Care sunt câteva lucruri practice pe care putem să le facem pentru a pune în practică Iacov 1:21a?
• Care sunt câteva modalități prin care putem să recunoaștem și să ne bucurăm de libertatea pe care o avem în Cristos? Cum putem să ne asigurăm că această libertate nu încalcă limitele din Romani 14:1-9; 1 Corinteni 8:9, Iuda 4, etc.?
• Ce măsuri putem implementa pentru a ne proteja limba în situații dificile? Există astfel de măsuri specifice, în funcție de tipul de personalitate?
• Cum ne ajută Fapte 6:1-7 să înțelegem rolul pe care Dumnezeu așteaptă să îl avem în aplicarea de către biserică a primei părți a versetului din Iacov 1:27?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Titlul lecției de azi descrie o problemă fundamentală a omenirii: lipsa legăturii, în inimile noastre, dintre auzire și faptă. Problema nu este lipsa de informații, ci felul în care folosim, sau nu folosim, informațiile pe care le avem. Avem atât de multe informații despre ce este sănătos, despre ce ar trebui și ce nu ar trebui să mâncăm, dar cu toate acestea, ne este greu de multe ori să urmăm un regim alimentar sănătos.

Unii spun că problema este una a „gestionării atenției.” Atenția noastră este limitată și acest lucru o face valoroasă. Companiile de reclamă și platformele de socializare recunosc acest lucru și îl folosesc pentru o obține un profit. Reclamele sunt peste tot și se luptă pentru atenția noastră. 

În mijlocul acestei abundențe de factori care vor să ne capteze atenția, tendința este să ne adaptăm rapid prin ignorarea mesajelor care ne invită la acțiune. Din păcate, această reacție devine atât de adânc înrădăcinată încât ne este greu să discernem și să acordăm atenția cuvenită mesajelor care sunt cu adevărat importante. În cuvântul lui Dumnezeu avem o sursă de înțelepciune și o oglindă care ne arată cine suntem cu adevărat din perspectiva lui Dumnezeu.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble