Archives for January 2020

TEXTUL LECȚIEI: Matei 4:1-11

VERSETUL DE AUR: Matei 4:10

„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’.” – Matei 4:10

SCOPUL LECȚIEI: Să definim ce înseamnă o ispită; apoi să identificăm aspectele principale legate de fiecare dintre ispitirile lui Isus și să ne facem un plan personal pentru a birui ispitele dintr-un anumit domeniu al vieților noastre.

CONTEXTUL LECȚIEI

Pregătirea Domnului Isus pentru lucrarea sa publică se apropia de sfârșit. Înainte de punctul de unde începe lecția de azi, Matei scrie despre lucrarea lui Ioan Botezătorul, antemergătorul lui Mesia. Botezul Domnului Isus, făcut pentru a „împlini ce este drept” (Matei 3:15), a fost ca o ungere. A arătat că Domnul Isus era gata să accepte lucrarea care Îi stătea în față și că avea binecuvântarea și aprobarea Tatălui și a Duhului Sfânt (3:16, 17).

Ispitirea Domnului Isus din Matei 4 ne dă mult mai multe detalii decât rezumatul din Marcu 1:12, 13. Textul paralel din Luca 4:1-13 ne oferă detalii suplimentare. Cea mai semnificativă diferență dintre textul din Matei și cel din Luca este ordinea în care sunt înregistrate ispitele. Luca inversează ordinea ispitelor a doua și a treia, comparat cu relatarea din Matei, care este considerată de majoritatea ca fiind prima înregistrare a evenimentului. Motivul acestei inversări nu este evident. În toate celelalte aspecte, cele trei relatări sunt în armonie cu privire la realitatea istorică a ispitirii Domnului Isus.

STRUCTURA LECȚIEI

1. În pustie (Matei 4:1-4)

• Ispitit cu pâine (v. 1-3)
• Mai important decât pâinea (v. 4)

2. La templu (Matei 4:5-7)

• Ispitit ca să arate dragoste (v. 5, 6)
• Încrederea în Domnul (v. 7)

3. Pe munte (Matei 4:8-11)

• Ispitit cu putere (v. 8, 9)
• Mijloacele pentru realizarea misiunii (v. 10, 11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ar trebui creștinii să caute în mod intenționat o „experiență în pustie” pentru o creștere personală în relația cu Domnul Cristos? Prezentați argumente pro și contra.
• Ce ați spune unei persoane ale cărei nevoi fizice au dus la răsturnarea priorităților personale?
• Cum poți să realizezi un echilibru între acționarea cu credință și testarea lui Dumnezeu?
• Cum putem să ne dăm seama de motivele ascunse pe care le-ar avea cineva care încearcă să ne „ajute” așa cum a făcut Satan cu Domnul Isus?
• Ce măsuri poți să iei ca să eviți ca situațiile care îți testează caracterul să devină pricină de păcătuire?

APLICAȚII PRACTICE

Experiența din pustie a Domnului Isus a presupus expunerea la ispite reale și la ocazia de a păcătui. Dumnezeu a urmărit, cu siguranță, acest episod cu mare atenție, având certitudinea că Domnul Isus nu va ceda ispitei. Cu toate acestea, Dumnezeu Tatăl a considerat acest episod ca un important test al caracterului Fiului având în vedere umanitatea Domnului Isus și pentru a ne învăța pe noi modurile clasice în care diavolul atacă prin ispite. Domnul Isus a fost ispitit prin trei metode clasice, care nu s-au schimbat până astăzi: pofta trupească (Matei 4:3-4), mândria (Matei 4:5-7) și pofta ochilor (Matei 4:8-10).

Același lucru este adevărat cu privire la noi. Dumnezeu știe că suntem ispitiți (Evrei 4:15). Unele situații sunt chiar teste necesare ale credinței noastre (1 Corinteni 11:19, Iacov 1:1-3). Dumnezeu ne testează uneori (Exod 16:4) dar El nu ne ispitește să păcătuim (Iacov 1:13-15). Biruința asupra ispitei ne întărește caracterul (1:2-4) și duce la viață veșnică (1:12). Biruința în luptele cu ispitele zilnice ne pregătește pentru testarea credinței de către marile crize ale vieții.

Cum putem să dobândim controlul de sine de care avem nevoie să biruim? Această lecție ne prezintă modelul practic. În primul rând, pe măsură ce ne exercităm controlul de sine, ne crește încrederea. În al doilea rând, stăpânirea de sine trebuie să fie călăuzită de Scriptură. În al treilea rând, nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu ne este alături în toate încercările. Stăpânirea de sine este mai ușoară când știm că suntem priviți și susținuți de alții. Haideți să Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne întărească stăpânirea de sine!

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: 1 Împărați 8:54-61

VERSETUL DE AUR: 1 Împărați 8:57, 58

„Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi așa cum a fost cu strămoșii noștri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase, ci să ne aplece inimile spre El ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile, legile şi hotărârile Lui, pe care le-a dat strămoșilor noștri.” – 1 Împărați 8:57, 58

SCOPUL LECȚIEI: Să facem un rezumat al celor spuse de Solomon la dedicarea templului și să explicăm relația dintre trăirea cu credincioșie a poporului Israel și amintirea promisiunilor împlinite de Dumnezeu.

CONTEXTUL LECȚIEI

Istoria prezentată în textul din 1 Împărați 8 reprezintă punctul culminant al domniei lui Solomon: dedicarea templului (aproximativ în 960 î.Cr.). Solomon era în al zecelea an al domniei lui, care a durat 40 de ani. Acești primi zece ani au fost dedicați construcției templului.

Lecția de azi se concentrează asupra cuvântării finale a împăratului Solomon. În 2 Cronici 5-7 citim textul paralel. Ceremonia de dedicare a templului s-a încheiat cu o sărbătoare de 14 zile, o versiune extinsă a Praznicului Corturilor (Levitic 23:24; 1 Împ. 8:2, 65).

Începutul și sfârșitul cuvântărilor lui Solomon prezintă anumite elemente comune și sunt ca niște coperți ale acestei rugăciuni. Prima cuvântare a lui Solomon este prefațată de narațiunea aducerii chivotului legământului la templu (1 Împ. 8:1-11); ultima lui cuvântare este urmată de narațiunea care descrie jertfele aduse de popor. Binecuvântarea finală a lui Solomon (8:55-61) se concentrează asupra poporului Israel, la fel ca și binecuvântarea de la început (8:15-21).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Binecuvântarea lui Solomon (1 Împ. 8:54-56)

• Pentru Israel (v. 54, 55)
• Binecuvântarea lui Dumnezeu (v. 56)

2. Dorința lui Solomon (1 Împ. 8:57-61)

• Pentru prezența Domnului (v. 57, 58)
• Pentru ajutorul Domnului (v. 59, 60)
• Pentru inimile poporului (v. 61)

3. Dumnezeu pe tot pământul (1 Împ. 8:52, 53)

• Rezumatul cererilor (v. 52)
• Motivul pentru cereri (v. 53)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Considerați că modelul de rugăciune: Adorare, Mărturisire, Mulțumire, Cerere (AMMC) este un model de rugăciune bun și eficient? De ce?
• Cum pot creștinii să dovedească mai bine că Dumnezeu „este cu noi”? Cum putem să ne asigurăm că eforturile noastre în acest sens nu sunt făcute pentru a ne dovedi mai „sfinți” decât alte persoane?
• Care sunt lucrurile care îți stau în calea creșterii personale în ascultare: (1) lucruri pe care ar trebui să le faci sau să le gândești, dar pe care nu le faci/gândești sau (2) lucruri pe care nu ar trebui să le faci, dar pe care le faci?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Dedicarea templului a fost un moment de aminte a trecutului, de sărbătorire a prezentului și de anticipare a lucrărilor pe care Dumnezeu urma să le facă în mijlocul poporului Său în viitor. Ținând cont de credincioșia lui Dumnezeu, poporul a fost chemat la o dedicare neclintită față de Dumnezeu – aceeași chemare ne este adresată și nouă astăzi. Dumnezeu e bun și credincios cu fiecare dintre noi, și fiecare avem dovezi ale credincioșiei Lui în viețile noastre. Aceste dovezi de credincioșie pot să fie combustibilul care să ne ajute să continuăm în credință și să anticipăm lucrările minunate pe care Dumnezeu va continua să le facă în noi și prin noi.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: 1 Împărați 8:22-30, 52, 53

VERSETUL DE AUR: 1 Împărați 8:30

„Ascultă cererea slujitorului Tău şi a poporului Tău, Israel, când se va ruga înspre acest loc. Ascultă din tărâmul locuinței Tale, din ceruri, ascultă şi iartă” – 1 Împărați 8:30

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm două dintre promisiunile îndeplinite de Dumnezeu și să folosim rugăciunea lui Solomon ca model de rugăciune.

CONTEXTUL LECȚIEI

În textul din 1 Împărați 8:1-21 vedem fazele inițiale ale ceremoniei organizate de Solomon pentru dedicarea templului pe care l-a construit în Ierusalim pentru Dumnezeul lui Israel (vezi ultimele 2 lecții). Preoții au adus chivotul legământului în templu și l-au pus în Sfânta Sfintelor. Apoi slava lui Dumnezeu a umplut templul, ca dovadă a binecuvântării lui Dumnezeu asupra lui Solomon și asupra templului.

Solomon relatează poporului istoria credincioșiei lui Dumnezeu față de David, dovedită prin faptul că Solomon a devenit rege după tatăl său și a putut să construiască templul.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Dumnezeu în Israel (1 Împ. 8:22-26)

• Credincioșie în trecut (v. 22-24)
• Credincioșie în viitor (v. 25, 26)

2. Dumnezeu în cer (1 Împ. 8:27-30)

• Dumnezeu suveran (v. 27)
• Rugăciune pentru atenție (v. 28-30)

3. Dumnezeu pe tot pământul (1 Împ. 8:52, 53)

• Rezumatul cererilor (v. 52)
• Motivul cererilor (v. 53)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce importanță trebuie să acordăm poziției pe care o avem când ne rugăm? De ce?
• Cum putem să arătăm respectul nostru față de Dumnezeu când ne rugăm?
• Ce poți spune celor care sunt descurajați, care cred că păcatele lor sunt prea grave pentru a putea fi iertate de Dumnezeu?
• Ce ne face să credem că uneori Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile?

APLICAȚII PRACTICE

Ungerea lui Solomon ca rege și finalizarea templului sunt dovezi ale credincioșiei lui Dumnezeu față de David și Israel. Această credincioșie dovedită în trecut este motivul pentru care Solomon așteaptă și Îi cere lui Dumnezeu să-și continue credincioșia în viitor. El se roagă ca Dumnezeu să asculte rugăciunile poporului Lui când se vor ruga înspre templul construit de Solomon pentru numele Domnului (1 Împ. 8: 29).

Domnul Isus Cristos, împlinirea legământului cu David, s-a descris pe Sine ca fiind un templu (Ioan 2:19, 21). Credincioșii au acces la Dumnezeu prin Domnul Cristos (Efeseni 2:18) și în numele Lui putem să ne apropiem de Dumnezeu cu îndrăzneală și să ne rugăm cu încrederea că Dumnezeu ne ascultă (Ioan 14:13, 14; 15:16; Efeseni 3:12; Evrei 4:16).

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: 1 Împărați 8:14-21

VERSETUL DE AUR: 1 Împărați 8:15

„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David şi care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese…” – 1 Împărați 8:15

SCOPUL LECȚIEI: Să ne aducem aminte de promisiunile făcute de Dumnezeu în legământul încheiat cu David; să explicăm de ce important să ne amintim despre lucrările extraordinare ale lui Dumnezeu și despre credincioșia Lui.

CONTEXTUL LECȚIEI

Dumnezeul credincios al lui Israel l-a așezat pe tron pe Solomon, fiul lui David (1 Împ. 2:12), după care i-a facilitat ducerea la bun sfârșit a proiectului încredințat de tatăl său, și anume construirea unui lăcaș de închinare pentru Domnul (1 Cronici 22:6-13). În prima parte a textului din 1 Împărați 8 (lecția de săptămâna trecută), vedem începutul ceremoniei de dedicare a templului. Lecția de azi continuă prezentarea acestei ceremonii. Aceleași evenimente sunt descrise în textul paralel din 2 Cronici 6:3-11.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Binecuvântările (1 Împ. 8:14, 15)

• Binecuvântarea poporului (v. 14)
• Binecuvântarea lui Dumnezeu (v. 15)

2. Promisiunile (1 Împ. 8:16-21)

• Față de David (v. 16-18)
• Promisiunea făcută de Dumnezeu (v. 19)
• Împlinirea prin Solomon (v. 20, 21)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce lucruri putem folosi pentru a ne aminti mereu de felul în care Dumnezeu și-a îndeplinit și continuă să-și îndeplinească promisiunile față de noi?
• Chiar dacă sanctuarul bisericii nu este, în sine, echivalentul templului vechiului legământ, în ce mod putem trata această clădire ca un loc sfânt?
• Cum putem să ne dăm seama de diferența dintre chemarea lui Dumnezeu de a face o anumită lucrare și chemarea de a susține o altă persoană care face o lucrare?
• Ce putem face în mod practic pentru a ne asigura că nu ne atribuim realizările noastre, ci Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca fiind Cel prin care facem toate lucrurile?

APLICAȚII PRACTICE

Cuvintele lui Solomon scot în evidență puterea promisiunilor lui Dumnezeu. Promisiunile făcute de Dumnezeu lui David au fost îndeplinite prin Solomon. Așa cum Dumnezeu și-a ținut promisiunile față de patriarhi, față de Moise și față de Israel, în general, El și-a ținut și promisiunile față de David. Legământul lui Dumnezeu privind continuitatea dinastiei lui David a fost împlinit în Domnul Isus Cristos, fiul lui David (Matei 1:1).

Ca răspuns la promisiunile lui Dumnezeu, noi trebuie să fim împlinitori ai legământului. Felul în care ne folosim „templele” indică nivelul dedicării noastre față de Dumnezeu. Pot vedea cei din jurul nostru împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în noi?

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: 1 Împărați 8:1-13

VERSETUL DE AUR: 1 Împărați 8:13

„Eu am zidit o casă care va fi locuinţa Ta, un loc unde vei locui pe vecie!” – 1 Împărați 8:13

SCOPUL: Să explicăm semnificația mutării chivotului în noul templu din Ierusalim și să găsim modalități practice de conștientizare și îmbunătățire a prezenței lui Dumnezeu în închinarea noastră colectivă și în umblarea noastră personală.

CONTEXTUL LECȚIEI

După moartea lui David, Dumnezeu l-a așezat pe Solomon pe tronul lui Israel. Noul rege nu a uitat de misiunea încredințată de tatăl său, David – aceea de a construi un templu. David a cumpărat pământul unde urma să fie construit templul și a strâns materialele necesare.

Construcția templului a fost finalizată în luna a opta din anul al unsprezecelea al domniei lui Solomon. Lucrările au durat șapte ani și au fost făcute de meșteri și artizani pricepuți. Planul lui David a fost îndeplinit de fiul lui, Solomon, conform instrucțiunilor date de Dumnezeu.

Evenimentele din lecția de azi au loc după terminarea construcției templului. Aceleași evenimente sunt descrise în textul paralel din 2 Cronici 5:2 – 2 Cronici 6:2. Diferența dintre cele două pasaje se regăsește în 2 Cronici 5:11-13, unde sunt prezentate detalii despre preoții și cântăreții care au fost prezenți.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Aducerea chivotului (1 Împ. 8:1-5)

• Chemarea poporului (v. 1, 2)
• Procesiunea (v. 3, 4)
• Adunarea poporului (v. 5)

2. Chivotul ajunge acasă (1 Împ. 8:6-13)

• În Sfânta Sfintelor (v. 6-8)
• Amintiri sfinte (v. 9-12)
• O casă permanentă (v. 13)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Când e vorba de sacrificii personal și contribuții materiale în diferite contexte de închinare și slujire, care sunt principiile după care ne ghidăm ca și creștini?
• Cum putem să ne asigurăm că în bisericile noastre prezența lui Dumnezeu nu este ascunsă față de comunitatea din jur?
• Care este un domeniu de creștere spirituală pe care ai nevoie să îl aprofundezi pentru a dovedi cu adevărat că ești un templu al Duhului Sfânt, în baza noului legământ?

APLICAȚII PRACTICE

Aducerea chivotului legământului în templul lui Solomon reprezintă un adevăr central al poporului Israel: Dumnezeul universului este un Dumnezeu credincios care a chemat poporul Israel la o relație specială în baza unui legământ. El a locuit în mijlocul lor ca rege. Dumnezeul care a fost prezent în Israel este prezent printre noi în persoana Domnului Isus Cristos (Ioan 1:14) și locuiește în noi prin Duhul Sfânt (Fapte 1:8, 2:1-4). El este credincios, își ține promisiunile, și vrea să fie mereu aproape de noi. Prezența Lui Dumnezeu e aboslut necesară pentru orice creștin.

Am intrat într-un nou an calendaristic, 2020. E important ca acum, la început de an, să facem și noi tot ce putem pentru a mări prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Să aducem și noi chivotul acasă, în viețile fiecăruia dintre noi. Cum am putea face lucrul acesta în nou an?

Iată câteva sugestii:

1. Lectura zilnică a Bibliei însoțită de meditație asupra celor citite
2. Rugăciune zilnică
3. Participarea periodică la un grup mic de părtășie și rugăciune cu alți credincioși
4. Membralitate activă într-o biserică locală
5. Eliminarea tuturor obstacolelor din calea unei relații puternice cu Dumnezeu

Dumnezeu să ne ajute să luăm exemplu lui Solomon!

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble