Archives for November 2023

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm cine este „Capul,” să aflăm consecințele faptului că murim împreună cu Cristos și să ne găsim un tovarăș de dare de socoteală pentru a putea transforma în realitate una dintre aceste consecințe.

TEXTUL LECȚIEI: Coloseni 2:6-23

VERSETUL DE AUR: „Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință.” (Coloseni 2:6-7a)

CONTEXTUL LECȚIEI

Apostolul Pavel a scris Epistola către Coloseni în prima jumătate a anilor 60 d.Cr. Epistola era menită unei comunități de credincioși din Colose (vezi Coloseni 1:1-2), o cetate din Turcia zilelor noastre. Atunci când a compus Epistola, Pavel nu vizitase încă această regiune (vezi 1:4-7, 2:1). Cel mai probabil, a scris Epistola pe când se afla în arest (vezi 4:3) la Roma (vezi Fapte 28:16, 30). 

Că vizitase Pavel Colose până atunci sau nu, nu se știe, însă auzise de la alții despre credința celor din Colose (vezi Coloseni 1:4). Scopul scrisorii sale fusese să-i încurajeze pe coloseni (2:2-3) și să discute învățăturile mincinoase care pătrunseseră în biserică (vezi 2:4-5).

Nu se cunoaște clar precizia învățăturilor false din Colose. Astăzi, mare parte a cunoștințelor noastre despre acest subiect vine din Epistola către Coloseni și a concluziilor raționale la care putem ajunge în funcție de ceea ce se discută aici. Putem presupune astfel că atât învățăturile iudaice, cât și cele păgâne amenințau calea dreaptă a credincioșilor de aici. Acest sistem de credință sincretic cuprindea elemente variate din diferite tradiții religioase și filosofice care nu se trăgeau din Evanghelia lui Isus Cristos.

Învățătura aceea mincinoasă cuprindea cel mai probabil aspecte din iudaism. Pavel le pune la dispoziție rectificări privind acele elemente din viața de căsătorie care îi deosebeau pe evrei de neamuri – cum ar fi circumcizia (Coloseni 2:11-15), restricții privind dieta, precum și respectarea anumitor zile de sărbătoare (2:16). Cu toate acestea, alte aspecte ale învățăturii mincinoase, cum ar fi închinarea la îngeri (2:18) și postul ținut greșit (2:23), erau o oglindire a filosofiilor și cultelor păgâne. Pavel spune că acest sistem de credință este „filozofia și … o amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii” (2:8). Este un sistem care îl preocupa pe Pavel, pentru că le adăuga credincioșilor tot felul de cerințe care mergeau dincolo de lucrarea lui Dumnezeu prin Cristos Isus.  

Coloseni 1:15-22 și 2:6-15 ne prezintă rectificarea lui Pavel adusă colosenilor în privința preeminenței lui Cristos. Cristos a făcut deplină viața credincioșilor (Coloseni 2:9-10) și i-a adus la o viață (2:12-14). Pe lângă aceasta, El a „dezbrăcat domniile și stăpânirile” (2:15). Toate celelalte filosofii, crezuri și practici le acaparaseră viața spirituală a celor din Colose. Dacă continuau să asculte acele învățături false, aveau să ajungă să respingă puterea lucrării lui Cristos.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Judecata care tulbură (Coloseni 2:16-19)

• Practici obscure (v. 16-17)
• Smerenie prefăcută (v. 18)
• Decapitare spirituală (v. 19)

2. Porunci omenești (Coloseni 2:20-23)

• Am murit împreună cu Cristos (v. 20)
• Lucruri cu aplicare temporară (v. 21-22)
• Cu putere limitată (v. 23)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Care sunt pașii de urmat pentru a elimina din viața noastră acele circumstanțe și obiceiuri care ne despart de viața în Cristos?
2. Cum ne putem asigura că urmărim călăuzirea Duhului și că nu ne bazăm pe propriile noastre eforturi?
3. Cum decidem dacă să respectăm sau nu o tradiție omenească pentru a putea păstra relația cu o anumită persoană?

APLICAȚII PRACTICE

Unii învățători mincinoși din Colose transformaseră viața creștină într-un lucru mult mai complicat decât ceea ce ceruse Dumnezeu. Adăugaseră obligații pentru credincioșii coloseni dincolo de ceea ce ceruse Dumnezeu. Nu știm de ce au adus oamenii aceștia asemenea învățături în Colose. Fie au uitat, fie au neglijat total importanța unei legături cu Cristos, Capul bisericii. În loc să caute viața în Cristos, au căutat înfumurați înțelepciune prin intermediul poruncilor omenești.

Poate fi ispititor să credem că nu adăugăm nimic credinței noastre. Cu toate acestea, realitatea este că facem lucrul acesta destul de des. Uneori, ne stabilim singuri reguli clare sau implicite și, prin extensie le impunem și altor credincioși. Faptul că respectăm regulile sau sfaturile respective nu înseamnă că inima noastră ar fi mai mult sau mai puțin sfințită. Problemele apar atunci când ridicăm aceste reguli la rangul Cuvântului lui Dumnezeu. Atât noi, cât și ceilalți credincioși, putem să ne facem rău din punct de vedere spiritual.

Trebuie să ne cercetăm cu atenție comportamentul cu privire la asemenea reguli. Să ne asigurăm mai întâi că ne păstrăm relația cu Cristos, Capul bisericii. Căci, până la urmă, ce am putea adăuga la Evanghelia mântuirii prin Cristos? De ce altceva am mai putea avea nevoie? Doar atunci când acceptăm faptul că lucrarea lui Cristos a realizat tot ceea ce avem nevoie pentru reîmpăcare, vom fi umpluți cu înțelepciunea Sa. Să cerem călăuzirea Duhului Sfânt pentru a putea discerne dacă ne luăm după înțelepciunea lumii sau după înțelepciunea lui Dumnezeu. Călăuziți de El, vom putea avea libertatea acelor comportamente care duc la slăvirea lui Dumnezeu și la zidirea celorlalți credincioși. Căutați Capul! Și ascultați de Duhul Sfânt!

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm cel mare dintre cele trei lucruri care rămân, să discutăm de ce este cel mai important dintre cele trei și să ne angajăm să transformăm acest lucru într-o realitate specifică în viața noastră personală. 

TEXTUL LECȚIEI: Romani 13:8-10; 1 Corinteni 13:8-13

VERSETUL DE AUR: „De fapt: „Să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Romani 13:9)

CONTEXTUL LECȚIEI

Romani

Până acum am studiat două lecții din cartea Romani, lecții care proveneau dintr-o secțiune a cărții care are un caracter mai doctrinar (adică ce trebuie să credem). Astăzi, ne vom muta înspre o secțiune mai practică (ce trebuie să facem), căci Pavel își schimbă atenția spre altceva. Secțiunea începe în capitolul 12, unde Pavel le lansează cititorilor provocarea de a se oferi pe sine „ca o jertfă vie” (Romani 12:1). Apoi, ni se descrie cum ar trebui să arate comportamentul unui creștin în viața lui zilnică.

În primele șapte versete din Romani 13 care precedă pasajul pe care îl studiem astăzi, Pavel analizează un subiect care ar trebui să preocupe creștinii din orice vremuri: atitudinea noastră față de autoritățile civile. Aici, ideea principală este obligația, pe care Pavel o folosește pentru a face tranziția de la felul în care să ne raportăm la autorități la felul în care să ne raportăm unii la ceilalți.

1 Corinteni

1 Corinteni 13, al doilea pasaj din lecția noastră, ne oferă prezentarea neasemuită și neîntrecută a lui Pavel despre dragoste. Contextul mai larg al acestui capitol este analiza darurilor spirituale pe care o face Pavel în capitolele 12-14. În biserica din Corint, deținerea și folosirea darurilor spirituale devenise o sursă a neînțelegerilor. Pavel era preocupat de faptul că o atenție prea mare acordată acestor daruri ar putea distrage credincioșii corinteni de la probleme mult mai importante. Lucrul acesta risca să strice unitatea în Cristos, care trebuie să-i caracterizeze pe toți urmașii lui Isus.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Dragostea și Legea (Romani 13:8-10)

• Ce datorăm (v. 8)
• Poruncile de respectat (v. 9-10)

2. Dragostea și darurile spirituale (1 Corinteni 13:8-13)

• Lucrurile care vor înceta (v. 8)
• Cele făcute doar în parte (v. 9-10)
• Ceea ce se așteaptă (v. 11-12)
• Cel mai mare lucru (v. 13)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Ce rol joacă regulile într-o familie iubitoare cu copii mici? Dar într-una cu copii adulți?
2. Pe cine iubești mai mult: propria ta persoană sau aproapele tău? Ce fel de schimbare este necesară în inima noastră pentru a putea echilibra cele două feluri de dragoste?
3. În ce sens trebuie să lăsăm deoparte ceea ce este copilăresc? Dar în ce sens ar trebui să ne facem ca niște copilași (vezi Matei 18:3)?

APLICAȚII PRACTICE

Faptele și atitudinea dragostei creștine ne îmbunătățește viziunea spirituală în domenii esențiale. Fără ea, suntem oarecum la fel ca orbul din Betsaida căruia Isus i-a redat vederea într-o minune care a avut loc în două etape (Marcu 8:22-26). După „prima etapă”, Isus l-a întrebat dacă vede ceva. „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci,” a spus omul. Isus nu S-a mulțumit să-l lase pe om cu cât vedea în această primă etapă. După „etapa a doua”, omul putea vedea deslușit. În același fel, Isus nu Se mulțumește cu faptul că ni s-a deslușit doar puțin viziunea spirituală față de oamenii cărora să le dovedim sau nu dragostea Lui, prin propria noastră atitudine și prin propriile fapte. 

Procesul poate fi privit ca două acțiuni reciproce care se întăresc și se amplifică una pe cealaltă. Mai întâi, pe măsură ce ni se îmbunătățește claritatea viziunii spirituale, vom începe să vedem tot mai multe ocazii de a ne exprima dragostea lui Cristos față de ceilalți; pe măsură ce ne exprimăm această dragoste, claritatea viziunii noastre spirituale va fi tot mai bună.

Apoi, viziunea aceasta îmbunătățită ne va ajuta să vedem că a-i sluji pe alții în dragoste înseamnă să-L slujim pe Dumnezeu (Matei 25:34-40). „Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu” (1 Corinteni 8:3; compară cu Galateni 4:9; 1 Ioan 4:19-21).

Datorită dragostei lui Cristos, nu-i privim pe oameni așa cum o face lumea. Îi vedem ca oameni pentru care Isus Și-a dat viața și care au nevoie de „propovăduirea împăcării” (2 Corinteni 5:19). Aceeași dragoste ne mișcă să-i ajutăm pe cei care au nevoie (1 Ioan 3:16-18), genul de „iubire a aproapelui” exemplificată de bunul samaritean (Luca 10:33). 

Cei care au fost botezați în Cristos ne-am „îmbrăcat cu Cristos”. Dat fiind acest lucru, este (sau ar trebui să fie) cât se poate de natural să ne „îmbrăcăm cu dragostea”, așa cum le-a spus Pavel celor din Colose să facă (Coloseni 3:14). 

SCOPUL LECȚIEI: Să facem un rezumat al ideii disputate de Pavel și de Barnaba, să schițăm felul în care respinge Petru punctul lor de vedere și să aflăm cum ne vom chestiona propriile obiceiuri potrivit cu esența mesajului Evangheliei.  

TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 15:1-21

VERSETUL DE AUR: „Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă. N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință.” (Faptele Apostolilor 15:8-9)

CONTEXTUL LECȚIEI

Mare parte din primii urmași ai lui Isus au fost iudei care și-au continuat multe dintre practicile iudaice. De pildă, până la distrugerea templului din Ierusalim în anul 70 d.Cr., urmașii iudei ai lui Isus încă se implicau în ceremoniile de la templu (exemple: Fapte 3:1, 21:26). În plus, pe tot teritoriul Imperiului Roman, credincioșii evrei continuau să meargă la sinagogă (exemplu 17:1-2). Evreii se adunau acolo pentru închinare și pentru a învăța din Scripturi. 

Unii care veneau din rândul neamurilor ajunseseră să se bucure de trecere în comunitățile iudaice locale, în parte pentru că susțineau sinagogile (exemplu: Luca 7:1-10). Cartea Faptele Apostolilor ne vorbește despre un astfel de om: Corneliu, un om venit dintre neamuri, care era „temător de Dumnezeu” (Fapte 10:1-2, 22). Nu avem indicații că aceste neamuri ar fi preluat și cerințele iudaismului. Prin urmare, nu erau considerați „fii ai neamului lui Avraam” (13:26).

Au fost, însă, unii oameni veniți din rândul neamurilor care au ales să se convertească pe deplin la iudaism (vezi Fapte 13:43, compară cu 6:5). Convertiții de sex masculin trebuiau să se supună practicii circumciziei – o procedură chirurgicală dureroasă și chiar periculoasă, dat fiind că avea loc într-o perioadă a anesteziei precare, din care lipseau antibioticele. Circumcizia era simbolul legământului dintre Dumnezeu și Avraam (vezi Geneza 17:9-14; compară cu Exodul 12:48). În timpul secolului I d.Cr., unii propovăduiau învățătura că urmașii lui Isus veniți din rândul neamurilor trebuie să fie circumciși, conform Legii lui Moise (vezi Galateni 6:12-13). Motivul din spatele acestei idei era că Israelul fusese întotdeauna poporul deosebit al lui Dumnezeu. Dumnezeu Se revelase pe Sine în fața Israelului, lor le dăduse legea Lui și lor le specificase circumcizia ca semn al legământului cu El. Gruparea aceasta de învățători pleca de la presupunerea că dacă Dumnezeu vrea să se facă cunoscut și neamurilor, atunci neamurile trebuie să fie tăiate împrejur conform Legii lui Moise. 

Conciliul de la Ierusalim

Cartea Faptele Apostolilor a fost scrisă de Luca. Fapte este ce de-al doilea volum al unei lucrări scrisă de Luca și adresată lui Teofil (Fapte 1:1; vezi Luca 1:1-4). Înainte de evenimentele petrecute în pasajul acestei lecții, Pavel și Barnaba, lideri ai bisericii secolului I, călătoriseră prin toată Asia Mică (Turcia zilelor noastre). Călătoriile acestea sunt numite prima călătorie misionară a lui Pavel din anii 47-49 d.Cr. (Fapte 13:4-14:28). Cei doi au vizitat mai multe sinagogi în care au predicat din Scripturi și au propovăduit învierea lui Isus (exemplu: 13:32-33). Nu au fost deloc selectivi atunci când a venit vorba despre audiența lor; au predicat atât evreilor cât și neamurilor (vezi 14:1).

După călătoriile lor, Pavel și Barnaba s-au reîntors în Antiohia (Fapte 14:26-27), o cetate din Siria zilelor noastre (a nu se confunda cu cealaltă Antiohia din Pisidia – vezi 13:14). Antiohia Siriei se afla la distanță de aproximativ 300 de mile la nord de Ierusalim.

Întâmplările din Fapte 15:4-29 descriu o întâlnire uneori numită „Conciliul de la Ierusalim.” Întâlnirea a avut loc aproximativ în anul 51 d.Cr.. Conciliul a fost o primă încercare de a răspunde la întrebarea vitală despre includerea neamurilor în rândul poporului lui Dumnezeu. Viitorul bisericii depindea de felul în care avea să răspundă conciliul la această întrebare.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Descrierea conflictului (Fapte 15:1-3)

• Credința (v. 1-2a)
• Cele două tabere (v. 2b-3)

2. Dezbaterea asupra neînțelegerii (Fapte 15:4-6)

• Primirea (v. 4)
• Reamintirea (v. 5-6)

3. Rezolvarea neînțelegerii (Fapte 15:7-11)

• Lucrarea lui Dumnezeu (v. 7-9)
• Răspunsul nostru (v. 10-11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum ar trebui să discearnă credincioșii care sunt doctrinele esențiale și care sunt cele neesențiale sau secundare? Cum să gestionăm dezbaterile despre doctrinele neesențiale?
2. Cum le poți vorbi altor credincioși despre lucrarea lui Dumnezeu în viața ta, ca o formă de încurajare?
3. Cum să ne trăim viața în așa fel încât să reflectăm prezența lui Dumnezeu în viața noastră?

APLICAȚII PRACTICE

Lumea încearcă să ascundă existența unui conflict evitându-l sau ignorându-l total. Păstrarea impresiei de liniște, indiferent de neînțelegerile care clocotesc în fundal, poate însemna un eșec serios. De obicei, ignorarea problemelor doar înrăutățește conflictul existent.

Liderii bisericii primului secol nu s-au ferit de neînțelegerile care s-au ivit din problema circumciziei neamurilor. Au rezolvat disputa rămânând credincioși Evangheliei. Suntem mântuiți prin harul Domnului Isus Cristos și nu prin moștenirea sau prin realizările noastre!