Archives for October 2022

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem procesul de selecție a lui David și să-l comparăm cu cel al lui Saul rugându-ne ca Domnul să ne dea și nouă o inimă curată. 

TEXTUL LECȚIEI: 1 SAMUEL 16:1-13

VERSETUL DE AUR: 1 SAMUEL 16:7b

Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă– 1 Samuel 16:7b

CONTEXTUL LECȚIEI

O mare parte din contextul acestei lecții este împărtășit cu cel din lecția precedentă. Primul împărat al Israelului, Saul, a fost identificat de Domnul și uns de Samuel. Dar Saul și-a depășit rolul și nu a ascultat de Domnul (1 Samuel 13:7b–14; 15:2–33). Saul a demonstrat din ce în ce mai mult neajunsurile de a avea un împărat. Drept urmare, Domnul a decis să găsească un alt împărat (15:35). Evenimentele din această lecție au avut loc cândva în timpul domniei de 40 de ani a lui Saul, care a durat între 1050 și 1010 î.Cr. Domnia lui David nu avea să înceapă până în 1010 î.Cr., dar Saul și familia lui știau cu mult înainte de atunci că nu ei erau începutul unei dinastii în Israel (1 Samuel 23:16–17).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Dumnezeu alege un nou împărat (1 Samuel 16:1-3)

• Respingerea (v. 1)
• Direcția (v. 2-3)

2. Dumnezeu îl alege pe David (1 Samuel 16:4-13)

• Sosirea la Betleem (v. 4-5)
• Respingerea fiilor mai mari (v. 6-10)
• Alegerea lui fiului de păstor (v. 11-13)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Uneori există situații, ca cea în care s-a aflat Samuel, în care trebuie să acționăm, pentru a face voia Domnului, într-un mod care nu este pe placul celor din jur. Cum putem să ne asigurăm că în astfel de situații suntem în voia Domnului cu adevărat?
• Ce ai putea învăța dintr-o situație în care nu ai fost promovat într-o funcție de autoritate, deși ți-ai fi dorit, sau ai fi meritat? Cum poți să slujești în mod eficient, chiar dacă nu ai fost chemat să fii lider?
• Duhul Domnului a venit peste David după ce el a fost uns de Samuel. Noi cum experimentăm prezența Duhului Sfânt în viața noastră și ce putem face în mod concret pentru a urma călăuzirea Lui?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Alegerea lui Dumnezeu a depășit așteptările omenești și demonstrează că Domnul cunoaște inima omului. Suntem dezavantajați atunci când luăm decizii pe baza a ceea ce vedem. Și vederea poate să nu se limiteze la ceea ce simțim chiar în fața ochilor noștri. Ne temem că războiul și persecuția ar putea veni la noi, ne temem de violență; ne temem de următorul uragan, tornadă sau cutremur. Deplângem eșecurile morale ale liderilor noștri seculari și, mai ales, ale liderilor creștini. Dar, ca și David, am fost unși cu Duhul Sfânt (2 Corinteni 1:21–22). Iar acest Duh ne duce nu în frică de ceea ce vedem, ci cu încredere în ceea ce nu vedem, cu speranța în ceea ce cunoaștem prin credință (5:7). La fel ca Samuel, nu știm adesea întreaga poveste sau ce trebuie să facem în viitor. Pentru profet, ca și pentru noi, Domnul dă informațiile necesare pentru a putea acționa cu credință. Putem lucra cu încredere atunci când suntem concentrați să devenim mai asemănători Domnului Isus și să-i chemăm pe alții să-L iubească așa cum facem noi. Când privești lumea, nu te baza doar pe simțurile tale. Cere-i lui Dumnezeu o inimă care să vadă ceea ce vede El, pentru a privi dincolo de teamă și păcat la lucrarea Lui răscumpărătoare și dorința Lui pentru inimile tuturor oamenilor. Să ne rugăm așa cum a făcut David: „Zidește în mine o inimă curată, Doamne!” (Psalmul 51:10).

SCOPUL LECȚIEI: Să enumerăm circumstanțele care au dus la cererea lui Israel de a avea un împărat și să înțelegem de ce dorința lui Israel pentru un împărat reprezenta o respingere a Domnului din partea lor. De asemenea, să învățăm cum să identificăm și să evităm astfel de lucruri în viața noastră care ar putea reprezenta o respingere a Domnului. 

TEXTUL LECȚIEI: 1 SAMUEL 8:4-7, 1 SAMUEL 10:17-24

VERSETUL DE AUR: 1 SAMUEL 10:19a

Şi astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: «Pune un împărat peste noi!»– 1 Samuel 10:19a

CONTEXTUL LECȚIEI

În aranjamentul creștin al cărților Vechiului Testament, 1 și 2 Samuel sunt incluse cu cele 12 cărți istorice (Iosua–Estera). Ele înregistrează trecerea de la teocrație (a fi guvernat de Domnul) la monarhie (a fi guvernat de un rege pământesc). Cărțile 1 și 2 Samuel pot fi împărțite în următoarele secțiuni: 

I. Sfârșitul perioadei judecătorilor (1 Samuel 1–8) 

II. Alegerea lui Dumnezeu și respingerea lui Saul (1 Samuel 9–15) 

III. Dumnezeu îl alege pe David și căderea lui Saul (1 Samuel 16–31) 

IV. Stabilirea tronului lui David (2 Samuel 1–10) 

V. Păcatul lui David și fuga din Ierusalim (2 Samuel 11–18) 

VI. Restabilirea lui David la Ierusalim (2 Samuel 19–20) 

VII. Moștenirea lui David (2 Samuel 21–24) 

Perioada judecătorilor a durat mai mult de 300 de ani, din 1380 până în 1050 î.Cr. Judecătorii făceau dreptate și slujeau ca lideri militari aleși de Dumnezeu atunci când oamenii erau asupriți de invadatori străini. Acest lucru este spus pe scurt în Judecătorii 2:6–19 și este consemnat în detaliu în restul acelei cărți. Slujirea profetică a lui Samuel a început în ultima parte a acelor ani deplorabil, în 1067 î.Cr.; acesta a fost un timp când Israel nu avea rege (Judecători 18:1; 19:1). Acesta a fost și o perioadă în care condițiile morale în rândul oamenilor erau haotice: „fiecare a făcut ce a considerat de cuviință” (21:25). În rolul său de tranziție, Samuel este uneori menționat ca ultimul dintre judecători (1 Samuel 7:6, 15–17) și primul dintre profeți (3:20; Fapte 3:24; 13:20). Samuel a fost unul dintre cei mai mari judecători ai lui Israel. După ce a eliberat țara de asupritori, el a înființat un tribunal pentru a administra dreptatea (1 Samuel 7:16). Deciziile lui au fost respectate, pentru că erau conform legii.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Dorința de a avea un împărat (1 Samuel 8:4-7)

• Respingerea lui Samuel  (v. 4-5a)
• Respingerea Domnului (v. 5b-7)

2. Proclamarea unui împărat (1 Samuel 10:17-24)

• Chemarea poporului (v. 17-19a)
• Alegerea lui Beniamin (v. 19b-20)
• Alegerea lui Saul (v. 21-24)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Există situații în care suntem ispitiți să îmbrățișăm norme culturale ce ne contrazic identitatea în Cristos?
• De ce a reprezentat dorința lui Israel de a avea un împărat o respingere a lui Dumnezeu?
• Care dintre binecuvântările Domnului din viața ta te pot încuraja în momentele când ți-e greu să te încrezi în Domnul?

APLICAȚIE PRACTICĂ

În ciuda faptului că a fost respins de oameni, Domnul a ales să nu-i abandoneze. El i-a pedepsit uneori (2 Cronici 36:15–21), dar a continuat să-și iubească poporul și să lucreze prin ei (vezi Geneza 12:1–3). Același lucru este valabil și pentru noi. Deși luăm decizii care îl întristează pe Dumnezeu, El nu ne abandonează și nu încetează să lucreze prin biserică. El are puterea de a folosi chiar și cele mai rele decizii ale noastre pentru gloria Sa (Romani 8:28). Samuel și bătrânii erau îngrijorați de viitorul lui Israel, deși aveau planuri foarte diferite de a atenua această îngrijorare. În același mod, conducerea în biserici – fie că sunt slujitori, prezbiteri sau alți lideri – trebuie să privească spre viitorul congregațiilor lor și al bisericii din întreaga lume. Când luăm în considerare planurile noastre, totuși, nu trebuie să ignorăm avertismentele oamenilor evlavioși care nu împărtășesc o opinie majoritară. Avem un aliat în acest efort pe care Israelul nu l-a avut: prezența Duhului Sfânt în viața fiecărui credincios (Fapte 2:17–21). Fie ca să căutăm claritate de la Domnul în fiecare decizie, rezistând înțelepciunii lumești, astfel încât să putem continua să ne trăim chemarea ca preoție a credincioșilor (1 Petru 2:4–12). 

SCOPUL LECȚIEI: Să descriem contextul istoric al persecuției israeliților și să înțelegem de ce a pus Ghedeon prima întrebare. De asemenea să stabilim câteva căi prin care să nu mai cădem victime unor idei false când ne gândim dacă Dumnezeu este cu noi sau nu.

TEXTUL LECȚIEI: JUDECĂTORI 6:1-2, 7-16

VERSETUL DE AUR: JUDECĂTORI 6:23

Şi Domnul i-a zis: „Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri”.– Judecători 6:23

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Judecătorilor prezintă relatări despre o serie de lideri („judecători”) care au apărut pentru a salva Israelul de persecuțiile străine în perioada 1380-1050 î.Cr. Aceste relatări istorice prezintă un model destul de trist: israeliții au păcătuit, Dumnezeu i-a pedepsit cu persecuția străină, israeliții s-au pocăit, a venit un izbăvitor și a urmat pacea. Ghedeon, eliberatorul-judecător al lecției de astăzi, a fost al cincilea dintre circa 14 judecători; a slujit în această calitate în prima jumătate a secolului al XII-lea î.Cr. Madianiții, asupritorii pe care Ghedeon trebuia să-i confrunte în textul de astăzi, proveneau din ceea ce este acum nordul Arabiei Saudite sau sud-estul Iordaniei. Ei creaseră o societate sofisticată bazată pe comerț în Peninsula Arabică cu culturile din jurul perimetrului său (Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia; compară Geneza 37:28). Nu erau barbari. Madianiții aveau legături istorice cu Israel (vezi Exodul 18:1; etc.), o istorie care a inclus conflicte (vezi Numeri 25:14–18; Psalmul 83:9–12).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Persecuția madianită (Judecători 6:1-2)

• Pedeapsa (v. 1)
• Fuga (v. 2)

2. Eliberarea divină (Judecători 6:7-16a)

• Avertizare profetică (v. 7-10)
• Asigurarea angelică (v. 11-12)
• Răspunsul lui Ghedeon (v. 13)
• Clarificarea din partea lui Dumnezeu (v. 14-16a)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum ne putem da seama dacă perioadele mai dificile din viață sunt pedepse pentru păcat, sau doar o consecință a vieții într-o lume căzută? Cum reacționăm la aceste realități?
• În ce fel am putea să avertizăm oamenii despre pedeapsa lui Dumnezeu spunând adevărul în dragoste?
• Ce daruri spirituale ți-a dat Dumnezeu pe care nu le folosești și ai putea să începi să le folosești? 
• Când simți o anumită chemare, cum poți să-ți dai seama dacă e de la Dumnezeu sau nu?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Textul de astăzi începe o relatare a modului în care Israel a experimentat eliberarea de sub persecuție. Dumnezeu mai eliberase în trecut, dar părea că nu mai vrea să facă acest lucru. Ca și în cazul multor relatări despre chemarea profeților sau a regilor, eroul de aici (Ghedeon) ajunge să exprime confuzia pe care o mai putem simți atunci când credința și experiențele noastre par să se ciocnească. Când se întâmplă asta, ne putem bloca într-un ciclu nesfârșit al întrebării „de ce”, așa cum a făcut Ghedeon (comparați cu Ieremia 5:19; 13:22; 16:10; etc.). În această privință, este important să remarcăm ce lipsește din Judecătorii 6:14: Domnul nu a răspuns la întrebarea „de ce” a lui Ghedeon din Judecători 6:13. Noi suntem răspunzători înaintea Domnului, nu El față de noi (comparați cu Iov 38–41). Întrebările noastre „de ce” nu vor primi întotdeauna răspuns; uneori Domnul ne va spune doar ce urmează. 

Uneori pot apărea probleme atunci când încercăm să alergăm înaintea Domnului presupunând că știm ce urmează (exemple: Numeri 14:39–45; Iosua 7:1–12). De asemenea, Ghedeon pare să se fi lăsat să cadă în această capcană mai târziu (Judecători 8:24–28). Totuși, în general, Ghedeon a fost atent la voința Domnului. El a refuzat să devină rege, insistând că numai Dumnezeu ar trebui să conducă Israelul (Judecători 8:22–23). La fel ca noi toți, Ghedeon a experimentat atât succese, cât și eșecuri. Când a auzit chemarea la acțiune, și-a exprimat deschis îndoielile, cerându-i lui Dumnezeu răspunsuri. Dar când Dumnezeu nu a răspuns la aceste întrebări, Ghedeon a vrut semne miraculoase (vezi 6:17–22, 36–40). 

S-a spus că există două moduri de a învăța lucruri: prin înțelepciune și prin experiență. Înțelepciunea este atunci când învățăm din greșelile altora; experiența este atunci când învățăm din propriile greșeli. Viața lui Ghedeon este consemnată pentru ca noi să putem învăța din succesele și eșecurile lui (comparați cu Romani 15:4; 1 Corinteni 10:11; 2 Timotei 3:16). Deși chemarea lui diferă de cea a creștinilor, viața lui Ghedeon are încă multe învățături pentru noi. Domnul încă ne cheamă să slujim. El încă spune că este cu noi (Matei 28:19–20). Dar noi suntem cu El?

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem ne amintim despre istoria Rebecăi ale lui Iacov și Esau și să învățăm cum să rezolvăm conflictele într-un mod plăcut lui Dumnezeu.

TEXTUL LECȚIEI: DEUTERONOM 32:3-6, 10-14, 18

VERSETUL DE AUR: DEUTERONOM 32:46

Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia – Deuteronom 32:46

CONTEXTUL LECȚIEI

Pe măsură ce cartea Deuteronom se apropie de sfârșit, liderul lui Israel, Moise, era pe punctul de a muri. Ca urmare a schimbării iminente a conducerii, Moise a vorbit public pentru ultima oară. Rezultatul sunt câteva discursuri și cântări mai scurte (Deuteronom 29:2–33:29) care servesc drept o concluzie dramatică a slujirii sale. La început, Moise i-a îndemnat pe israeliți să-și amintească și să accepte prevederile legământului lui Dumnezeu (Deuteronom 29–30). Acest legământ s-a bazat pe dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său și pe iubirea și angajamentul lor față de El (vezi 4:37–40; 5:2–3; 6:5–6; 7:9; 11:1; 13:4) . Nerespectarea cerințelor lui Dumnezeu ar avea drept rezultat consecințe negative dramatice pentru Israel (vezi 28:15–68). În plus, discursul lui Moise a inclus o declarație despre succesorul său (31:1–8), o recitare a legii (31:9–13) și o prezicere a viitorului (31:14–29). În mijlocul discursurilor lui Moise, el a cântat o cântare pentru popor (Deuteronom 31:30–32:43). Cântarea amintește de psalmii care celebrează relația oamenilor cu Dumnezeu (exemple: Psalmii 78; 105; 106). Cele trei părți ale cântării vorbesc despre amploarea relației israeliților cu Dumnezeu. Loialitatea lui Dumnezeu este în contrast cu păcătoșenia lor (Deuteronom 32:1–14). Ca rezultat, consecințele negative sunt sigure (32:15–35). Cu toate acestea, iertarea, vindecarea și protecția pot fi încă obținute (32:36–43).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Credincioșia lui Dumnezeu (Deuteronom 32:3-6)

• Datorită măreției Sale (v. 3-4)
• În ciuda unei generații corupte (v. 5-6)

2. Bunătatea lui Dumnezeu (Deuteronom 32:10-14)

• Prin protecția Lui (v. 10-12)
• Prin binecuvântările Sale (v. 13-14)

3. Apostazia poporului (Deuteronom 32:3-6)

1. Au uitat de Stânca lor (v. 18a)
2. Au uitat de Făcătorul lor (v. 18b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt câteva dintre atributele măreției lui Dumnezeu? Vezi Psalmul 90:1-2, Isaia 66:1-2, Ieremia 10:10, Ioan 4:24, Apocalipsa 21:6.
• Uneori nu luăm în considerare poruncile lui Dumnezeu. Cum am putea evita astfel de situații?
• Ce înseamnă că Dumnezeu e stânca noastră? Ce să facem ca să nu uităm acest lucru?

APLICAȚIE PRACTICĂ

De-a lungul istoriei bisericii, credincioșii și-au exprimat bucuriile, îndoielile, temerile și speranțele prin cântare. Aceste cântece de închinare i-au modelat pe credincioși în ucenici ai Domnului Isus maturi din punct de vedere spiritual. Cântarea nu ar trebui să fie un fel de sedativ care ne amorțește. Mai degrabă, cântarea noastră ar trebui să includă pocăință cu laudă și autoexaminare cu satisfacție. Numai așa cântarea ne poate modela ca popor al lui Dumnezeu. 

La suprafață, natura cântecului din textul de astăzi este mai degrabă cinică; evidențiază eșecul poporului Israel. Cu toate acestea, cântarea duce la o declarație de speranță. Mântuirea lui Dumnezeu ne va transforma și susține, dacă oamenii își amintesc de angajamentul Său statornic față de ei. Drept urmare, poporul lui Dumnezeu poate cânta faptele sale mărețe, în timp ce mărturisesc eșecul de a le aprecia. Același tip de uitare îi poate afecta pe creștinii de astăzi, când uităm că mântuirea noastră este un dar de la Dumnezeu. Nu am câștigat noi acest drept; ne-a fost dat gratuit. Dumnezeu ne susține atunci când recităm povestea credinței noastre și trăim implicațiile ei în viața noastră.