Archives for November 2019

TEXTUL LECȚIEI: 1 Cronici 15:1-3, 14-16, 25-29a                  VERSETUL DE AUR: 1 Cronici 15:28

“Tot Israelul a suit chivotul legământului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trâmbițe și de chimvale, și făcând să răsune lăutele și harpele.” — 1 Cronici 15:28

SCOPUL LECȚIEI: Să descrie pregătirile făcute de David pentru a aduce chivotul legământului la Ierusalim; să sublinieze importanța pregătirii pentru timpul de închinare; să ne îndemne să ne gândim la modalități specifice prin care ne putem pregăti pentru închinare.

CONTEXTUL LECȚIEI

Patru din cele cinci lecții ale lunii Decembrie se ocupă aspecte ale închinări în viața lui David, așa cum ne sunt descrise în cartea 1 Cronici. Cărțile 1 și 2 Cronici (de fapt o singură carte în textul Ebraic) sunt printre ultimele adăugate Vechiului Testament, scrise în a doua jumătate a secolului al 5-lea î.Hr. O parte semnificativă din conținut se regăsește în alte cărți ale Bibliei, în special în 1 și 2 Samuel. De ce a fost atunci nevoie de 1 și 2 Cronici? În momentul scrierii acestor cărți situația poporului era diferită. Aveau nevoie să li se reamintească de grija pe care le-o purta Dumnezeu în perioada de după exil. Trecuseră aproximativ 100 de ani de la reîntoarcerea din captivitatea Babiloniană (538 î.Hr.) Templul fusese rezidit (Ezra 1:7-11; 6:13-18) iar zidurile Ierusalimului fuseseră ridicate sub conducerea lui Neemia (Neemia 6:15-16).

Totuși, multe din profețiile cu privire la măreția Ierusalimului și binecuvântările speciale ale lui Dumnezeu încă nu fuseseră împlinite. Poporul lui Dumnezeu continua să se afle sub dominația Imperiului Persan. Mulți oameni din popor își exprimau îndoiala și frustrarea datorită nesiguranței în care trăiau ca națiune. Cronicarul a dorit să asigure comunitatea întoarsă din robie că Dumnezeu nu i-a abandonat și că ei continuă să fie parte din planului suveran al lui Dumnezeu. Dumnezeu le cerea ascultare, pe care promitea să o răsplătească. Găsim aici exemple de ascultare: 2 Cronici 17:1-6; 29:1-2; 31:20-21; 34:1-2, 33; dar găsim și opusul: 1 Cronici 21:7; 2 Cronici 20:35-37; 32:31; 35:21-24.

Cronicarul scoate în evidență ascultarea lui David (1 Cronici 14:2, 10, 16; 18:14; 21:19, etc.) și dorința lui arzătoare de a găsi un loc potrivit pentru chivotul legământului, simbolul sacru al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Descrierea domniei lui se concentrează asupra a două aspecte: întărirea împărăției (1 Cronici, capitolele 11-12, 14, și 18-20) și promovarea închinării în tot întinsul țării. (Capitolele 13, 15-17, și 21-29).

Era a doua încercare a lui David de a aduce chivotul la Ierusalim din locul în care fusese păstrat din vremea lui Samuel, în casa lui Abinadab din Chiriat-Iearim (1 Samuel 7:1-2). Prima încercare s-a soldat cu moartea lui Uza, cel care a întins mâna să sprijine chivotul pe care erau să-l răstoarne boii. Reacția lui David a fost una de teamă. “Cum să aduc chivotul lui Dumnezeu la mine?” a fost întrebarea care i-a stăruit în minte.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Pregătirile pentru închinare (1 Cronici 15:1-3, 14-16)

• Pregătirea locului în care urma să fie așezat chivotul (v. 1)
• Pregătirea celor ce urmau să poarte chivotul (v. 2-3, 14-15)
• Pregătirea celor ce urmau să conducă închinarea (v. 16)

1. Desfășurarea ceremoniei (1 Cronici 15: 25-29a)

• O vreme de bucurie (v. 25)
• O vreme pentru jertfe (v. 26)
• O vreme pentru închinare (v. 27-29a)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem arăta respect față de clădirea bisericii, știind că nu zidurile sunt Templul lui Dumnezeu? Citiți Exodul capitolele 25 la 27 și 1 Corinteni 3:16-17; 6:19 și identificați aspecte ale îngrijirii Cortului Întâlnirii care se aplică la noi, ca temple ale Duhului Sfânt.
• Cum ne asigurăm că închinarea noastră îi este plăcută lui Dumnezeu? În ce măsură se aseamănă sau se deosebesc pregătirile noastre pentru închinare de cele ale Leviților?
• Cum pot bisericile noastre să-și îmbunătățească metodele a promova oameni în lucrare? Pe lângă Faptele Ap. 6:1-6, 14:23, 2 Corinteni 8:19 și Tit 1:5, ce alte texte ne pot servi drept călăuză?
• Cum putem comunica un spirit de bucurie prin serviciile noastre de închinare? Există circumstanțe în care serviciul de închinare nu trebuie să comunice această bucurie? Care sunt acestea?
• Prin ce acțiuni concrete putem comunica bisericii că strângerea darurilor (”colecta”) este și ea un act important de închinare colectivă?

APLICAȚII PRACTICE

• David și-a dus la îndeplinire dorința de a stabili un loc permanent pentru chivot în Ierusalim. Ceremonia din timpul mutării chivotului a fost un prilej de mare sărbătoare și închinare. David însuși a participat cu mult entuziasm și devotament.
• Pregătirile anterioare aducerii chivotului la Ierusalim au fost intense. Responsabilitatea era mare, și nu era loc de neglijentă sau jumătăți de măsură. Grija lui David de a transporta chivotul respectând toate rânduielile, ne duce cu gândul la porunca lui Pavel cu privire la serviciul de închinare din 1 Corinteni 14:40, ”toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.” David a dat porunci ca leviții să poarte chivotul conform Legii lui Moise. De asemenea, a rânduit oameni responsabili cu diferitele aspecte ale închinării în timpul aducerii chivotului în cetate. Un asemenea obiect sacru, sau mai bine zi, Dumnezeul a cărui prezență era reprezentată de chivot, merita toată sârguința lor.
• Noi nu avem un chivot, sau alt obiect sacru pe care să-l mutăm din loc în loc. Noul Testament ne spune însă că noi creștinii suntem obiecte sacre, datorită Duhului Sfânt care locuiește în noi (1 Corinteni 3:16). Deci, ce putem face pentru a ne pregăti templele pentru închinare (6:19-20)? Cum ne putem pregăti să aducem ceea ce avem mai bun când ne întâlnim la închinare? Care este contribuția noastră?

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

Text: 2 Petru 1:1-15                                       Verset de aur: 2 Petru 1:4 

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem legătura dintre credință, cunoaștere și comportament din perspectiva învățăturilor Apostolului Petru. 

Contextul lecției:

Cea de a doua epistolă a lui Petru este o chemare la seriozitate şi la curăţie. Cartea 1 Petru s-a ocupat cu problemele care au asaltat Biserica din afară. Textul din 2 Petru tratează problemele care pot măcina viaţa Bisericii dinăuntru. Apostolul le scrie credincioşilor ca să-i avertizeze de pericolul „învăţătorilor mincinoşi” strecuraţi în rândul credincioşilor. El începe prin a le atrage tuturor atenţia asupra vieţii lor personale de umblare cu Domnul. Vieţuirea creştină presupune perseverentă şi sârguință în credinţă şi fapte, în cunoştinţă şi înfrânare, în răbdare şi evlavie, în dragoste de fraţi şi în iubire de oameni. Prin contrast cu acestea, învăţătorii mincinoşi sunt dedaţi plăcerilor, obraznici, pofticioşi şi lacomi. Ei batjocoresc venirea Domnului şi Judecata viitoare, lansându-se în desfrâuri şi petreceri. Petru vrea să le aducă aminte tuturor că deşi este îndelung răbdător, Domnul îşi va împlini planurile cu pământul şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cine ştie aceasta, face bine dacă trăieşte frumos şi în curăţie, pregătindu-se în fiecare zi a călătoriei lui înspre lucrurile viitoare.

Structura lecției

1.Salutul lui Petru (2 Petru 1:1,2)

• Prin neprihănirea lui Dumnezeu  (v. 1)
• Prin cunoașterea lui Dumnezeu (v. 2)

2.O viață de evlavie (2 Petru 1:3-11)

• Slava (v. 3,4)
• Moralitatea (v. 5-9)
• Chemarea (v. 10, 11)

3.Să nu uităm (2 Petru 1:12-15)

• Să fim tari în adevăr (v. 12)
• Pentru că sorocul se apropie (v. 13-15)

Întrebări pentru discuție

• Cum pot promisiunile lui Dumnezeu să ne ajute să trăim o viață de credință fără compromisuri (v.4)?
• Care este progresia de la credință la iubirea de oameni despre care am citit în textul de astăzi (v. 5-7)? Ce învățăm de aici despre prioritățile vieții noastre?
• Ce înseamnă să fim tari în adevăr?

Aplicații practice

Această a doua epistolă seamănă foarte mult cu cea de a doua epistolă scrisă de Pavel lui Timotei. Şi Petru, ca şi Pavel, se aşează la scris cu sentimentul că viaţa lui se apropie foarte repede de sfârșit: „Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte; căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Cristos” (2 Petru 1:14; Ioan 21:18-19). Amândouă epistolele sunt luminoase, chiar dacă întrevăd viitoarea lepădare de credinţă şi decadenţa care va caracteriza „zilele din urmă”. Secretul optimismului autorilor lor este în faptul că amândoi priveau dincolo de orizontul timpului, spre revenirea Domnului Isus şi spre încoronarea Lui în slavă. Să ne ajute Dumnezeu să trăim și noi cu o astfel de perspectivă.

Text: 1 Petru 1:13-25                                   Verset de aur: 1 Petru 1:14, 15 

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem ce înseamnă să trăim în sfințenie și să observăm contrastul dintre o viață de sfințenie și una trăită în necurăție. 

Contextul lecției:

Petru îşi trimite prima scrisoare către creştinii evrei care trăiau ca „străini” într-o lume din ce în ce mai ostilă Bisericii. În mijlocul neamurilor înfuriate şi al evreilor fanatici, creştinii evrei începuseră să sufere din cauza ataşamentului lor faţă de Cristos. Petru le scrie pentru a-i întări în credinţă. Apostolul îi încurajează să se poarte într-un chip demn de persoana şi lucrarea Mântuitorului. Fiind născuţi prin credinţă la o nădejde nouă, ei sunt sfătuiţi să urmeze pilda lui Cristos. Petru le spune că asemănarea lor cu Cristos trebuie să se materializeze în două domenii: credinţa lor trebuie să-i conducă la o viaţă trăită în sfințenie, o viață de supunere şi la o viaţă de acceptare a suferinţei.

Structura lecției

1.Concentrarea minții noastre (1 Petru 1:13-16)

• Fiind treji  (v. 13)
• În sfințenie (v. 14-16)

2.Concentrarea credinței noastre (1 Petru 1:17-21)

• În Domnul Isus (v. 17-19)
• În Înviere (v. 20, 21)

3.Concentrarea dragostei noastre (1 Petru 1:22-25)

• Pentru frații noștri în credință (v. 22,23)
• Pentru cuvântul lui Dumnezeu (v. 24,25)

Întrebări pentru discuție

• Cum am putea înțelege mai bine ce înseamnă sfințenia și o viață trăită în sfințenie?
• Există „zone gri”, adică neclare, cu privire la ceea ce este sfânt și ceea ce nu este sfânt?
• Care ar fi câteva metode practice prin care am putea să putem în aplicare mai eficient această concentrare pe sfințenie în viața noastră?

Aplicații practice

Prima caracteristică a copilului în relaţie cu Tatăl este ascultarea. Această ascultare este cea care a fost arătată în toată perfecţiunea ei în Domnul Isus Hristos. Umblarea Lui pe pământ a reprezentat o ascultare continuă de Tatăl. El putea zice: „Cum M-a învăţat Tatăl, aşa spun aceste lucruri“; şi: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui“ (Ioan 8:28,29). Când nu-L cunoşteam pe Dumnezeu, făceam voia noastră proprie, satisfăcându-ne poftele nelegiuite. Acum, ca şi copii, suntem îndemnaţi la sfinţenie, altfel zis, la despărţirea de rău. Apostolul citează legea, care insistă şi ea asupra sfinţeniei (Levitic 11:44). Caracterul dispensaţiei se poate schimba, nu însă şi natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt în mod absolut: aceasta era adevărat sub lege şi rămâne adevărat sub har. De aceea, cei care sunt în relaţie cu Dumnezeu, fie sub lege, fie sub har, trebuie să fie sfinţi.

Text: 1 Tesaloniceni 1:2-10                          Versete de aur: 1 Tesaloniceni 1:7, 8a 

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem încă o dată cât de importantă este mărturia și reputația credinciosului și cum am putea să avem o mărturie bună în viața noastră de credință. 

Contextul lecției:

După ce Pavel a fost silit să plece în grabă din Tesalonic, inima lui a continuat să fie preocupată de starea şi progresul Bisericii de acolo. Ştirile bune pe care i le-a adus Timotei în urma vizitei făcute acolo, l-au făcut pe apostol să scrie această scrisoare. Conţinutul ei este o îmbărbătare a Bisericii, un răspuns dat unei lipse de înţelegere asupra stării celor morţi la venirea Domnului şi un îndemn la o viaţă de sfinţenie în aşteptarea măreţelor evenimente viitoare. Accentul epistolei este pus pe statornicia credinţei în Cristos (1 Tes. 3:8) şi pe o continuă creştere în dragoste şi curăţie (1 Tes. 1:3-10; 2:12-20; 3:10-13; 4:1-5:28). Cartea se ocupă şi cu celelalte aspecte ale vieţuirii creştine, totul fiind impulsionat de această anticipaţie fericită a revenirii Domnului Isus în slavă.

Structura lecției

1.Încurajare (1 Tes. 1:2,3)

• Rugăciune constantă de mulțumire  (v. 2)
• Amintirea dragostei lor (v. 3)

2.Alegerea (1 Tes 1:4-6)

• Alegerea lui Dumnezeu (v. 4, 5)
• Reputația pentru bucurie (v. 6)

3.Exemple (1 Tes. 1:7-10)

• Anunțarea veștii bune (v. 7, 8)
• Întoarcerea la Domnul Isus (v. 9, 10 )

Întrebări pentru discuție

• În ce fel ne putem osteni de dragoste, așa cum spune Pavel în v. 3?
• Care ar fi niște metode prin care să învățăm să ne bucurăm în încercare?
• Cum am putea să ne câștigăm o reputație de oameni care se bucură în încercare?

Aplicații practice

• Suntem o generație care s-a obișnuit să primească totul instantaneu. Caracterul nu se formează însă în pripă. O ciupercă poate apare peste noapte, dar un stejar falnic nu ajunge la maturizare decât după foarte mulți ani de creștere. În relația noastră cu Dumnezeu, nu se poate însă să creștem fără „răbdare“. Creatorul ne va pune în tot felul de situații, total diferite unele de altele. Sunt ceasurile în care trebuie să creștem în răbdare. Să îmbrățișăm cu bucurie toate aceste situații demonstrând că avem credință.