Text: 2 Petru 1:1-15 Verset de aur: 2 Petru 1:4
Prezentarea lecției:
Scopul – Să înțelegem legătura dintre credință, cunoaștere și comportament din perspectiva învățăturilor Apostolului Petru.
Contextul lecției:
Cea de a doua epistolă a lui Petru este o chemare la seriozitate şi la curăţie. Cartea 1 Petru s-a ocupat cu problemele care au asaltat Biserica din afară. Textul din 2 Petru tratează problemele care pot măcina viaţa Bisericii dinăuntru. Apostolul le scrie credincioşilor ca să-i avertizeze de pericolul „învăţătorilor mincinoşi” strecuraţi în rândul credincioşilor. El începe prin a le atrage tuturor atenţia asupra vieţii lor personale de umblare cu Domnul. Vieţuirea creştină presupune perseverentă şi sârguință în credinţă şi fapte, în cunoştinţă şi înfrânare, în răbdare şi evlavie, în dragoste de fraţi şi în iubire de oameni. Prin contrast cu acestea, învăţătorii mincinoşi sunt dedaţi plăcerilor, obraznici, pofticioşi şi lacomi. Ei batjocoresc venirea Domnului şi Judecata viitoare, lansându-se în desfrâuri şi petreceri. Petru vrea să le aducă aminte tuturor că deşi este îndelung răbdător, Domnul îşi va împlini planurile cu pământul şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cine ştie aceasta, face bine dacă trăieşte frumos şi în curăţie, pregătindu-se în fiecare zi a călătoriei lui înspre lucrurile viitoare.
Structura lecției
1.Salutul lui Petru (2 Petru 1:1,2)
- Prin neprihănirea lui Dumnezeu (v. 1)
- Prin cunoașterea lui Dumnezeu (v. 2)
2.O viață de evlavie (2 Petru 1:3-11)
- Slava (v. 3,4)
- Moralitatea (v. 5-9)
- Chemarea (v. 10, 11)
3.Să nu uităm (2 Petru 1:12-15)
- Să fim tari în adevăr (v. 12)
- Pentru că sorocul se apropie (v. 13-15)
Întrebări pentru discuție
- Cum pot promisiunile lui Dumnezeu să ne ajute să trăim o viață de credință fără compromisuri (v.4)?
- Care este progresia de la credință la iubirea de oameni despre care am citit în textul de astăzi (v. 5-7)? Ce învățăm de aici despre prioritățile vieții noastre?
- Ce înseamnă să fim tari în adevăr?
Aplicații practice
Această a doua epistolă seamănă foarte mult cu cea de a doua epistolă scrisă de Pavel lui Timotei. Şi Petru, ca şi Pavel, se aşează la scris cu sentimentul că viaţa lui se apropie foarte repede de sfârșit: „Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte; căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Cristos” (2 Petru 1:14; Ioan 21:18-19). Amândouă epistolele sunt luminoase, chiar dacă întrevăd viitoarea lepădare de credinţă şi decadenţa care va caracteriza „zilele din urmă”. Secretul optimismului autorilor lor este în faptul că amândoi priveau dincolo de orizontul timpului, spre revenirea Domnului Isus şi spre încoronarea Lui în slavă. Să ne ajute Dumnezeu să trăim și noi cu o astfel de perspectivă.