Archives for June 2020

TEXTUL LECȚIEI: Proverbele 9:1–6, 8–10, 13–18 VERSETUL DE AUR: Proverbele 9:6

“Lăsați prostia și veți trăi, și umblați pe calea priceperii!” — Proverbele 9:6

SCOPUL LECȚIEI: Să rezumăm cele două stiluri de viață reprezentate de cele două femei; să comparăm și să contrastăm îndemnurile celor două femei.

CONTEXTUL LECȚIEI

Odată cu lecția de azi încheiem studiul nostru din Cartea Proverbele. Textul de bază este din ultimul capitol al părții introductive a Cărții (capitolele 1 la 9). Aici Înțelepciunea (personificată printr-o femeie) pledează pentru a fi acceptată – și urmată zi de zi – de către cei ce asculta sau citesc 

Începând cu capitolul 10, întâlnim în mod deosebit proverbe scurte și sfaturi care acoperă o gamă largă de teme, adesea punând în contrast viața trăită în înțelepciune, visa vis de o viață trăită în nebunie.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Locuința înțelepciunii (Proverbele 9:1-6)

• Pregătirile (v. 1-2)
• Invitația (v. 3-6)

2. Calea înțelepciunii (Proverbele 9:8-10)

• Acceptarea învățăturii (v. 8-9)
• Frica de Domnul (v. 10)

3. Locuința nebuniei (Proverbele 9:13-18)

• Femeia gălăgioasă (v. 13)
• Locuința nebuniei (v. 14)
• Ispitirea (v. 15-17)
• “Darurile” ei (v. 18)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce ar trebui să schimbăm în felul nostru de trai pentru a reduce din “zgomotele” care ne împiedică să auzim chemarea Înțelepciunii? Ce proceduri de responsabilitate reciprocă (accountability) am putea implementa în acest sens?
• Ce fel de relații ar trebui să rupem pentru a evita influențele negative din viața noastră? Cum se potrivește răspunsul nostru cu textele din Matei 28:19-20; Ioan 3:16; și 1 Corinteni 5:9-10?
• Ce fel de schimbări ar trebui să facem pentru a-i încuraja pe frați/surori să ne atragă atenția asupra lucrurilor pe care le avem de schimbat în noi (critică constructivă)? Avem de învățat ceva de la lume aici? Faptele Ap. 5:34-39; 1 Corinteni 2:6-7; 10:20-21; Coloseni 2:23; și Iacov 3:13-16
• Cum am putea descrește volumul “nebuniei” din jurul nostru, fără a impieta asupra dreptului altora de a-și exprima opiniile? Comparând Proverbele 9:3 și 9:14, care sunt “înălțimile cetății” de unde se propagă înțelepciunea și nebunia în jurul nostru?

APLICAȚII PRACTICE

• Lecția din această zi ne prezintă că lucrurile esențiale legate de viață și de veșnicie se reduc la o singură alegere. Psalmul 1 se încheie prezentând acest contrast: “Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.” (Psalmul 1:6). Profetul Ezechiel a stăruit de oamenii din zilele lui să se întoarcă de la calea ce ducea la moarte și, astfel, să trăiască (Ezechiel 18:23, 32). Toate acestea sunt întărite de învățătura lui Isus cu privire la calea bună care duce la viață și calea rea care duce la moarte (Matei 7:13-14), învățătura cu privire la cei doi constructori (7:24-27), și cele două grupări de la judecata de pe urmă.
• În toată Cartea Proverbele, cele 2 alegeri sunt prezentate: înțelepciunea pe de o parte și nebunia, de cealaltă. Urmarea înțelepciunii duce la viață (Proverbele 9:6), iar urmarea nebuniei duce la moarte (9:18). Lecția de azi din Proverbele 9 folosește ilustrația a două locuințe și a două gazde, pentru a ne prezenta alegerea pe care trebuie să o facem. Această alegere se aseamănă cu alegerea pe care Moise a pus-o înaintea Israeliților: “Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta” (Deuteronomul 30:19). Mai târziu, Iosua le-a prezentat aceeași alegere: cui vor să slujească, unor dumnezei străini, sau adevăratului Dumnezeu (Iosua24:15)? Atunci și acum, opțiunile sunt aceleași; nu poți alege ambele răspunsuri.
• În ciuda afirmațiilor multora, că sunt mai multe căi înspre viață, prin diferite religii (unele contradictorii), Scriptura ne învață că există o sigură posibilitate. Isus este singura cale înspre viață (Ioan 14:6); orice altă cale duce spre moarte. Din acest motiv, răspunsul pe care îl dăm Evangheliei este crucial. El este diferența dintre viață și moarte.
• Lecția noastră ne prezintă două case, dar una se va prăbuși. Sunt două ospețe, dar mâncărurile la unul dintre ele este otravă. Două gazde amabile fac invitații, dar una este înșelătoare. Responsabilitatea alegerii este a noastră: în care casă intrăm, la care masă ne ospătăm, și care dintre invitații o acceptăm. Să facem o alegere înțeleaptă!

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Proverbele 8:8-14, 17-21 VERSETUL DE AUR: Proverbele 8:10-11

“Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul, și mai degrabă știința decât aurul scump. Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele, și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.” — Proverbele 8:10-11

SCOPUL LECȚIEI: Să ne prezinte binecuvântările înțelepciunii care vine de sus; să înțelegem că binecuvântările înțelepciunii de la Dumnezeu depășesc cu mult beneficiile bogățiilor lumii acesteia; să aducem o persoană înaintea Domnului, și să cerem înțelepciune și călăuzire în viața acelei persoane.

CONTEXTUL LECȚIEI

Înțelepciunea era deosebit de prețuită în Orientul Apropiat antic. Majoritatea popoarelor aveau oameni înțelepți în poziții de autoritate în guvern, prețuiți pentru înțelepciunea lor. (Vezi de exemplu: Exodul 7:11; 1 Împărați 4:30-31, 34; Ieremia 18:18; Daniel 1:19-20). Vechiul Testament de asemenea menționează femei înțelepte (de exemplu: 2 Samuel 14:2; 20:16). Oamenii care ocupau aceste poziții de conducere în societate erau considerați deosebit de înțelepți.

Înțelepciunea, așa cum este ea descrisă în cartea Proverbele, nu este limitată la o anumită categorie socială. Ea este la dispoziția oricui dorește să o aibă ca ghid și să o pună în aplicare, indiferent de statutul social. Cartea Proverbele ne descrie patru animale pe care le numește “dintre cele mai înțelepte” (Proverbele 30:24-28). Aceste animale nu sunt supra inteligente, însă au unele abilități practice care le ajută să supraviețuiască și să prospere. Înțelepciunea care ne-o oferă Dumnezeu în Scriptură ne poate fi folositoare în același mod. Înțelepciunea, deci, este mult mai mult decât o inteligență dezvoltată. Această cunoștință practică ne ghidează pe drumul vieții, prin această lume stricată și păcătoasă – învățându-ne cum să ne purtăm, cum să vorbim, și cum să reacționăm în diferite situații.

Lecția din această zi din Cartea Proverbe continuă să ne îndemne să urmăm cărarea înțelepciunii, care are la temelie frica de Domnul. Aceste principii se regăsesc în primele 9 capitole ale Cărții. În aceste capitole, Înțelepciunea este personificată printr-o femeie care îi îndeamnă pe ascultători. (Vezi Proverbele 1:20-22; 8:4-36; 94-6). Adversara Înțelepciunii este o femeie ispititoare numită Nebunia, ale cărei vorbe amăgitoare duc la dezastru. Înțelepciunea ne este prezentată ca fiind cea care strigă și care își înalță glasul (Proverbele 8:1; vezi și 1:22-23). La fel ca în Proverbele 1:21, Înțelepciunea vorbește din locuri publice, importante, în așa fel încât să fie auzită de toți. (8:2-3).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Cuvintele înțelepciunii (Proverbele 8:8-14)

• Bazate pe adevăr (v. 8-9)
• Mai de preț decât bogățiile (v. 10-11)
• Aducătoare de chibzuință (v. 12-14)

2. Bogățiile înțelepciunii (Proverbele 8:17-21)

• Promise celor ce o caută (v. 17)
• Reprezintă o comoară adevărată (v. 18-21)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să ne asigurăm că toate cuvintele noastre se conformează standardului din Proverbele 8:8? Ce are de spus acest verset cu privire la minciunile așa-zis ”nevinovate”?
• Cum ar trebui să arate agenda personală a celor ce caută să crească în înțelepciune? Cum are trebui să difere față de a celor ce aleargă după bogății pământești?
• Cum ar trebui să se vadă în viața noastră “urârea răului” în mod practic? E posibil ca această urâre a răului să devină o formă de rău în ea însăși?
• Dacă, brusc, ni s-ar dubla înțelepciunea de sus, ce diferențe ar observa în viețile noastre cei din jurul nostru? Care sunt lucrurile la care suntem gata să renunțăm pentru a avea mai mult timp la dispoziție, pentru a urmări creșterea în înțelepciune?

APLICAȚII PRACTICE

• Se întreabă unii dacă este posibil să fii bogat și înțelept în același timp. Da, este adevărat că pe paginile Scripturii găsim persoane care le-au avut pe amândouă. (De exemplu: Geneza 41:41-44; 1 Împărați 3:10-14; Iov 1:1-5; 42:12-17). Biblia, însă, ne avertizează foarte clar cu privire la pericolele spirituale reprezentate de averi și posesiuni materiale. Aspectul cel mai important aici este impactul pe care-l au bogățiile asupra inimii omului, și mai ales asupra relației acestuia cu Dumnezeu (compară Psalmul 52:5-7 și Marcu 10:17-23).
• În pilda semănătorului; Isus ne avertizează cu privire la “înșelăciunea bogățiilor” care îl fac pe cel ce aude Evanghelia să devină neroditor (Matei 13:22). Totodată, Isus întreabă “Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (16:26). Răspunsul implicit este “nimic.” Să câștigi tot ce are lumea să-ți ofere, dar să pierzi înțelepciunea, ar fi cea mai mare tragedie. 
• Aceste învățături ale Domnului Isus sunt în armonie cu îndemnurile Înțelepciunii, de a o alege mai presus de bogății. Oricât de multe lucruri de valoare am acumula, oricât de folositoare ar fi ultimele invenții și aparate; orice obiect pe care ni l-am putea dori nu se poate compara cu valoarea adevăratei înțelepciuni.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Proverbele 2:1–11 VERSETUL DE AUR: Proverbele 2:6

“Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere.” — Proverbele 2:6

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm promisiunile și binecuvântările asociate cu înțelepciunea care vine de sus; să descoperim diferitele uzanțe ale cuvintelor înțelepciune, cunoștință, pricepere, comoară și chibzuință; să ne aducem aminte de ocazii în care înțelepciunea divină ne-a păzit.

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Proverbele folosește un stil poetic Ebraic, numit paralelism. Două sau mai multe versuri exprimă aceeași idee, folosind sinonime. De exemplu, Solomon afirmă cu privire la înțelepciune in Proverbele 3:17: 

“Căile ei sunt niște căi plăcute, și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.”

Cu alte cuvinte, căile sau cărările înțelepciunii sunt atât plăcute cât și pașnice. Rolul acestei tehnici literare este să scoată în evidență ideea principală. Ne vom întâlni frecvent cu paralelismul în lecția de azi.

Lecția de azi continuă îndemnurile tatălui către fiul său (Proverbele 1:8, 10, 15). Înaintea fiului se află multe alegeri atrăgătoare și comori care așteaptă să fie descoperite; tatăl însă, dorește să-i întipărească în minte că descoperirea înțelepciunii este cea mai bună alegere.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Îndemnul tatălui pământesc (Proverbele 2:1–5)

• Caută înțelepciunea (v. 1-4)
• Află înțelepciunea (v. 5)

2. Cuvântul Tatălui Ceresc (Proverbele 2:6-11)

• Sursa înțelepciunii (v. 6)
• Ocrotire pentru înțelepți (v. 7-8)
• Păstrare în înțelepciune (v. 9-11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem deveni mai receptivi la glasul înțelepciunii? Ce fel de avertizări aflăm în următoarele texte: Faptele Ap. 17:18; 1Corinteni 1:20; și Coloseni 2:8?
• Cum am putea deveni un model de trăire pentru alții, ca unii care să demonstrăm rezultatele acțiunilor din Proverbele 2:4?
• Cum am putea explica unei persoane tânără în credință relația dintre frica de Domnul și cunoașterea lui Dumnezeu din Proverbele 2:5?
• Cum putem recunoaște, într-un mod mai consistent, realitatea protecției constante din partea lui Dumnezeu? Ce văd cei din jur în noi în acele clipe?
• Care e legătura dintre chibzuință (discernământ) și pricepere? Urmăriți textele în care apar aceste 2 cuvinte: Proverbele 1:4; 2:2-3, 6; 3:13, 19; 5:2; 8:1; 10:23; 11:12; 14:29; 15:21; 17:27; 18:2; 19:8; 20:5; și 24:3. Cum vă influențează aceste versete răspunsul?

APLICAȚII PRACTICE

• Provocarea din textul lecției de azi, aceea de a găsi înțelepciunea, ne este prezentată în termenii unei căutări intense, nu doar ca ceva superficial sau ca o pasiune trecătoare. Cel ce caută cunoștința trebuie că strige după ea, iar cel ce caută priceperea să nu vorbească în șoaptă, ci să își înalțe glasul. Cel ce caută înțelepciunea trebuie să o facă cu aceeași pasiune cu care alții caută bogății materiale.
• Pentru mulți însă, acest spirit al căutării – pasiune pentru înțelepciune și mai ales pentru Dumnezeu, sursa înțelepciunii – scade cu timpul. În mod deosebit, în societatea contemporană, ne împotmolim într-o rutină a vieții de credință și a închinării. Devenim foarte confortabili cu nivelul spiritual la care am ajuns; pierdem foamea și setea după neprihănire (Matei 5:6). S-ar putea să ne ferim de păcate evidente față de Dumnezeu și cei din jur, dar nici nu mai avem acea prioritate de a căuta Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui (6:33). Strigătul nostru după înțelepciune s-a transformat într-un scâncet. 
• Este nevoie să ne cercetăm, în primul rând cu privire la relația noastră cu Dumnezeu. Deoarece “Frica Domnului este începutul științei,” (Proverbele 1:7), este deosebit de important să menținem o legătură puternică cu Domnul și un sentiment de reverență față de El, pentru a putea întreține focul și a putea crește. Să nu neglijăm disciplina rugăciunii, a studierii Bibliei și părtășia cu ceilalți credincioși (Evrei 10:24-25). 
• Lecția de azi scoate de asemenea în evidență importanța dascălilor pământești. Da, se poate învăța și prin citire din cărți; însă nimic nu poate egala învățătura primită printr-un exemplu personal consistent. Cel mai bun exemplul personal este cel văzut în mod zilnic, în familie. Atât mamele cât și tați, își îndeamnă copii la ascultare și la acceptarea învățăturilor lor, (Proverbele 1:8), pentru ca și ei, la rândul lor, să poată beneficia de o înțelepciune și pricepere care devine a lor. 
• Apoi, responsabilitatea le revine copiilor să continue să-și cultive pasiunea proprie după înțelepciune. Trebuie să se roage pentru ea; trebuie să o caute ca pe o comoară ascunsă. Părinții pot să fie un model și să indemne, dar căutarea devine o sarcină personală. Părinții pot pune înțelepciune în mintea copiilor, dar drumul de la minte la inimă este responsabilitatea copilului pe măsură ce crește. 

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Proverbele 1:1-10, 20-22, 32-33 VERSETUL DE AUR: Proverbele 1:7

“Frica Domnului este începutul științei; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.“ — Proverbele 1:7

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm trăsăturile înțelepciunii biblice; să punem în contrast înțelepciunea biblică și cea ne-biblică; să punem în aplicare înțelepciunea biblică acasă și la locul de muncă.

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Proverbele este cea de-a treia din cele 5 cărți ale Vechiului Testament numite “Cărțile Înțelepciunii.” Celelalte sunt Iov, Psalmii, Eclesiastul, și Cântarea Cântărilor. Când vine vorba despre proverbe (în sensul larg al cuvântului, nu doar proverbele din Biblie) cei mai mulți oameni se gândesc la afirmații concise, care exprimă un adevăr general, și care reprezintă sfaturi bune de urmat. “Graba strică treaba,” și “Cine se scoală de dimineață, departe ajunge” sunt două afirmații adevărate în general, dar care pot ajunge să se contrazică una pe alta. Care din ele se aplică, depinde de situația în care te afli. Proverbele Biblice sunt mai mult decât niște sfaturi bune. Ele sunt sfaturi dumnezeiești, clădite pe premisa fundamentală că “Începutul înțelepciunii este frica de Domnul;” (Proverbe 9:10a). Pornind de la această premisă, înțeleptul discerne dacă sfatul celor din jur este sau nu în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu are ca rezultat înțelepciunea care duce la decizii bune.

Cartea Proverbele se împarte în 3 secțiuni majore: (1) o introducere lungă (capitolele 1 – 9), (2) o culegere de proverbe (10:1 – 31:9), și (3) o concluzie sub formă de acrostih (31:10-31). Găsim aici 6 colecții de proverbe: (a) Proverbele lui Solomon (10:1-22:16), (b) Proverbele înțelepților (22:17-24:22), (c) Alte proverbe ale înțelepților (24:23-34), (d) Alte proverbe ale lui Solomon (25:1-29:27), (e) Cuvintele lui Agur (Capitolul 30), (f) Cuvintele împăratului Lemuel (31:1-9). 

Cele patru lecții din luna aceasta au ca bază texte din primele 9 capitole, texte care îndeamnă pe cei ce le ascultă să trăiască conform înțelepciunii Divine. În aceste capitole vom observa o legătură mult mai strânsă între proverbe decât e cazul de la Capitolul 10 încolo. Există în aceste 9 capitole introductive 10 îndrumări sau învățături părintești; ele sunt, în ordine: 1:8-19; 2:1-22; 3:1-12; 3:21-35; 4:1-9; 4:10-19; 4:20-27; 5:1-23; 6:20-35; și 7:1-27. Lecția din această zi include, în parte, prima din aceste îndemnuri.

STRUCTURA LECȚIEI

1. O scurtă introducere a Cărții Proverbele (Proverbele 1:1–6)

• Autorul Cărții (v. 1)
• Scopul Cărții (v. 2-6)

2. Prezentarea înțelepciunii (Proverbele 1:7-10, 20–22, 32-33)

• Originea ei divină (v. 7)
• Destinată pentru învățarea oamenilor (v. 8-9)
• Opusul înțelepciunii (v. 10)
• Chemarea ei stăruitoare (v. 20-22)
• Oferta ei promițătoare (v. 32-33) 

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Gândiți-vă la modalități practice prin care ne putem cerceta dacă suntem dintre cei care doar ascultă, sau dintre cei care de asemenea pun în aplicare înțelepciunea de la Dumnezeu.
• În ce fel putem, ca biserică, să demonstrăm că prețuim dreptatea (nepărtinirea)? Care ar fi părerea vecinilor noștri cu privire la importanța dreptății pe scara noastră de valori?
• În mod personal, care ar fi un pas pe care trebuie să-l faci pentru a fi mai pe deplin supus Domnului? Cum poți pune în aplicare acest plan? Care este rolul “fricii de Domnul” în acest plan?
• Ce ar trebui să facă un învățător de Școală Duminicală când își dă seama că unul din elevi primește sfaturi ne-biblice de la părinți? Cum ar trebui să acționeze în lumina textelor din Exodul 20:12 și Efeseni 6:1-3?

APLICAȚII PRACTICE

• Ce s-a întâmplat în cazul lui Solomon? De ce nu și-a urmat îndrumările? Gândindu-ne la cuvintele lui Isus, “Doctore, vindecă-te pe tine însuți” (Luca 4:23), am vrea să putem să-i zicem: “Înțeleptule, ia aminte la propriile tale sfaturi înțelepte.”
• Oare ni se poate întâmpla și nouă ceea ce i s-a întâmplat lui Solomon? Cu siguranță! Nu vom fi în situația lui Solomon, aceea de a fi dus în rătăcire de cele 700 de neveste păgâne, însă avem în egală măsură nevoie de a ne proteja inimile și cărarea de ispitele care ne înconjoară.
• Ar trebui să-l privim pe Solomon cu compasiune, în loc de critică. Căderile spirituale ale celorlalți, fie că citim despre ele în Biblie sau le urmărim la știri, ar trebui să ne smerească. Pavel, plin de înțelepciune, îi avertizează pe Corinteni (și pe noi) “Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!” (1 Corinteni 10:12).

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca