Archives for January 2021

SCOPUL LECȚIEI: Să facem un rezumat al profeției lui Ioel, să explicăm importanța împlinirii acestei profeții și să recunoaștem faptul că Duhul Sfânt lucrează diferit în fiecare dintre noi.

TEXTUL LECȚIEI Luca 2:36-38; Fapte 2:16-21; Fapte 21:8-9 VERSETUL DE AUR  Fapte 2:17

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri!.” – Fapte 2:17

CONTEXTUL LECȚIEI

Rolul femeilor în religia iudaică: evreii din zilele lui Luca trăiau nu doar în Palestina ci și în comunități răspândite în cetățile grecești și romane din Imperiul Roman. Indiferent unde erau, evreii aveau aceleași practici legate de rolul femeilor,  bazate pe felul în care înțelegeau ei Scriptura și pe tradițiile legate de viața de familie din vremea respectivă. În general, fiecare femeie era atașată de un bărbat, care era capul familiei, și care asigura autoritatea, protecția și purtarea de grijă. Acest rol era îndeplinit de tată, în cazul unei fete necăsătorite, și de soț, în cazul femeilor căsătorite. În cazul văduvelor, pentru care oportunitățile de a se căsători și de a lucra erau limitate, responsabilitatea de a le purta de grijă revenea comunității. 

Rolul femeii în societățile păgâne: Societatea romană era dominată de bărbați în toate domeniile: afaceri, politică, guvernare și armată. Cu toate acestea, istoria consemnează femei care au câștigat o influență semnificativă, în special prin asocierea cu bărbați aflați la putere. Un exemplu ar fi soțiile unor împărați, care s-au bucurat de notorietate și influență. 

Principala sferă de influență a femeilor romane era familia, unde acestea se îngrijeau de bunul mers al gospodăriei și de creșterea copiilor. Idealul feminin pentru romani era matroana, femeia care își gestiona bine casa și care rămânea credincioasă și supusă bărbatului ei (de multe ori, în ciuda lipsei de fidelitate a acestuia). 

În cultura grecească, chiar dacă și aceasta era dominată de bărbați, se puteau întâlni mai des femei care făceau comerț și care, datorită averii lor, aveau o influență semnificativă în comunitățile în care se aflau (vezi Fapte 17:12). 

În acest context, prezența proeminentă a câtorva femei în Noul Testament nu este doar surprinzătoare, ci este și un prilej de a afla despre rolul și lucrarea pe care Dumnezeu le-a avut pentru ele în biserica primară. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. În templu (Luca 2:36-38)

• Văduva credincioasă (v. 36-37)
• Mărturisirea cu putere (v. 38)

2. În Ierusalim (Fapte 2:16-21)

• Duhul nu discriminează (v. 16-18)
• Minuni și semne (v. 19-21)

3. În Cezarea (Fapte 21:8-9)

• Tatăl evanghelist (v. 8)
• Prorocițe (v. 9)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce rol trebuie să aibă postul în viața noastră spirituală? 
• Ce metode de evanghelizare și de slujire pot fi folosite mai eficient de către persoanele mai în vârstă, spre deosebire de metodele folosite de generațiile mai tinere?
• Cum trebuie să reacționăm când ne spune cineva că a primit un mesaj de la Dumnezeu într-un vis sau viziune?
• Ce putem învăța de la felul în care s-a adaptat Filip la rolurile diferite la care a fost chemat de Dumnezeu (Fapte 6:1-6; 8:4-7, 26-40 și 21:8)?
• Cum putem să îi încurajăm pe alți credincioși să își folosească darurile spirituale?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Mulți se întreabă dacă darul profeției continuă să existe și în ziua de azi (a se vedea Zaharia 13:1-6; 1 Corinteni 13:8-12; Evrei 1:1-2 etc.). Chiar dacă această întrebare este importantă, lecția de azi se concentrează asupra unui alt aspect: folosirea darurilor pentru a răspunde la chemarea lui Dumnezeu la lucrare. Când biserica funcționează după cum i-a fost rânduit de Dumnezeu, fiecare femeie și fiecare bărbat din biserica va folosi cel puțin un dar spiritual în lucrare pentru a-i zidi pe alții în trupul lui Cristos (a se vedea și 1 Corinteni 12:1-11 și 1 Petru 4:10). 

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm prioritățile exprimate de Domnul Isus în rugăciunea Lui; să explicăm intersecția suferinței, unității și mărturiei în rugăciunea finală a Domnului Isus.

TEXTUL LECȚIEI   Ioan 17:14-24 VERSETUL DE AUR    Ioan 17:20

„Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.” – Ioan 17:20

CONTEXTUL LECȚIEI

Evangheliștii Matei, Marcu și Luca prezintă pe scurt rugăciunea Domnului din grădina Ghețimani. Atenția lor este îndreptată asupra rugăciunii agonizante privind „depărtarea paharului” (a răstignirii). Evanghelia după Ioan nu include această rugăciune, dar conține rugăciunea amplă a Domnului Isus pentru ucenicii Lui. 

Această rugăciune este la finalul unei secțiuni cunoscută ca și Cuvântarea de rămas bun (Ioan 13-17), care este cea mai lungă cuvântare înregistrată a Domnului Isus. După ce a spălat picioarele ucenicilor și l-a trimis pe Iuda în noapte (13:1-30), Domnul Isus le-a spus ucenicilor Lui, care erau nedumeriți, că nu va mai fi cu ei multă vreme (13:33). În acest context, El le-a dat o nouă poruncă, pe care să o urmeze după plecarea Lui din lume: Să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit Eu (13:34). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Diferiți, ca și Domnul Isus (Ioan 17:14-19)

• Păziți de cel rău (v. 14-16)
• Trimiși în lume (v. 17-19)

2. Uniți (Ioan 17:20-24)

• Unii cu alții (v. 20-23)
• Cu Cristos (v. 24)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să ne pregătim pentru vremurile în care creștinii vor suferi discriminare? Care situații se pretează la acceptare pasivă (de exemplu, Matei 27:14), la auto-apărare, explicare (Fapte 25:8) sau la ripostă (Fapte 16:37)?
• Ce deficiențe personale este nevoie să rezolvăm pentru a fi echipați mai bine să fim în lume dar nu din lume?
• Cum demonstrăm că adevărul lui Dumnezeu ne-a separat de lume fără ca această separare să fie percepută ca aroganță?
• Care sunt câteva lucruri specifice pe care putem să le facem pentru a facilita unitatea între credincioși, unitate pe care o dorește Domnul Isus?
• Care este primul lucru pe care trebuie să îl facem atunci când ne confruntăm cu lipsa unității dintre credincioși?
• Ce putem include în rugăciunile noastre pentru a le face asemenea rugăciunii Domnului Isus din textul de azi?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Oricât de mult am vorbi despre Împărăția lui Dumnezeu și despre mântuirea prin Domnul Isus, credibilitatea mărturiei noastre atârnă de schimbarea pe care cei din lume o văd în viețile noastre individuale cât și de unitate de care dăm dovadă ca și adunare de credincioși. 

Punerea în practică a învățăturilor Domnului Isus nu este opțională, ci este atât o poruncă pentru credincios cât și o demonstrare a dragostei noastre față de El. 

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să ne aducem aminte de detaliile relatării vindecării spirituale și fizice a slăbănogului paralizat, să comparăm diferitele perspective ale celor prezenți și să ne aducem aminte de importanța iertării de păcate pe care o avem prin Domnul Isus.

TEXTUL LECȚIEI: Marcu 2:1-12 VERSETUL DE AUR: Marcu 2:9

„Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: ‘Păcatele îți sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ți patul și umblă’?.” – Marcu 2:9

CONTEXTUL LECȚIEI

Evanghelia după Marcu este o carte de acțiune. După o introducere formată din doar trei versete, relatarea începe cu „a venit Ioan care boteza…” (Marcu 1:4). În timp ce celelalte evanghelii prezintă faptele într-un ritm mai lent, Marcu prezintă evenimentele în mod dinamic și concis. 

Evenimentele din textul de azi se regăsesc în textele paralele din Matei (9) și Luca (5). Chiar dacă ordinea cronologică a evenimentelor variază în cele trei evanghelii sinoptice, toate trei amplasează această scenă în Capernaum în timpul perioadei inițiale a lucrării Domnului Isus în Galileea. 

În pasajul imediat anterior, un lepros a venit la Domnul Isus și L-a implorat să-l curățească (Marcu 1:40-45 și Luca 5:12-15). Domnul Isus l-a vindecat, dar i-a spus să nu spună nimănui despre vindecare. Probabil că nu a dorit să creeze speranța falsă că a venit un Mesia care face minuni și care va scăpa poporul de sub persecuția romană. Dar omul acela … „a început să spună în gura mare lucrul acesta, așa că Isus nu mai putea să intre pe față în nicio cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, și veneau la El din toate părțile” (v. 45). Pasajul de azi este continuarea acestui val de popularitate.

STRUCTURA LECȚIEI

1. O casă plină (Marcu 2:1-2)

• Venirea la Capernaum (v. 1)
• O mulțime mai mare decât locul (v. 2)

2. Slăbănogul (Marcu 2:3-5)

• Intrarea extraordinară (v. 3-4)
• O afirmație surprinzătoare (v. 5)

3. Martorii cinici (Marcu 2:6-9)

• Scepticism neexprimat (v. 6-7)
• Gânduri ascunse (v. 8-9)

4. O minune extraordinară (Marcu 2:10-12)

• Autoritate absolută (v. 10-12a)
• Slăvirea lui Dumnezeu (v. 12b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce poate să facă biserica în mod practic pentru a-i ajuta pe bolnavi și vârstnici să meargă la medic, atunci când nu pot să facă acest lucru pe cont propriu? Ce principii practice regăsim în 1 Timotei 5:3-16 pentru aceste situații? 
• Credeți că cei care se îmbulzeau în jurul Domnului Isus au dat dovadă de egoism pentru că nu au făcut loc pentru slăbănog și pentru cei care îl purtau? Justificați răspunsul. 
• Ce puteți face pentru a dezvolta o credință care este vizibilă pentru cei din jur? Cum realizăm un echilibru între Matei 5:14-16 și Matei 6:1-4?
• Cum putem să ne ferim de invidie când lucrarea altora primește mai multă atenție și recunoaștere? Pe lângă Filipeni 1:15-18, ce alte pasaje biblice ne ajută să răspundem unei situații de acest gen.

APLICAȚIE PRACTICĂ

Lecția de astăzi ne aduce aminte de cât de mult avem nevoie de frații și surorile noastre din trupul lui Cristos. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu avem nevoie să fim purtați pe sus ca să ajungem la biserică sau la întâlnirea de rugăciune, noi trebuie să ne purtăm „sarcinile unii altora” (Galateni 6:2). De multe ori este nevoie să ascultăm și să practicăm învățătura din Iacov 5:16: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați.”

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să relatăm evenimentele din Luca 5:1-11 și să explicăm natura chemării pescarilor de către Domnul Isus și felul în care chemarea la evanghelizare se aplică și pentru noi.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 5:1-11 VERSETUL DE AUR: Luca 5:10b

„Isus a zis lui Simon: <Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.>” – Luca 5:10b

CONTEXTUL LECȚIEI

În lecția de astăzi studiem unul dintre pasajele biblice în care Domnul Isus cheamă un grup de oameni să-L urmeze, chiar dacă aceștia nu au înțeles inițial chemarea. Nădăjduim ca studiind acest pasaj să ne reînnoim și să avem parte de o nouă inspirație în înțelegerea chemării pe care Domnul Isus ne-a făcut-o fiecăruia. Evanghelia după Luca se poate împărți în șase secțiuni: 

1. Relațiile umane ale Domnului Isus (1:5 – 2:52)
2. Botezul și ispitirea Domnului Isus (3:1 – 4:13)
3. Lucrarea din Galileea (4:14 – 9:50)
4. Călătoria către Ierusalim (9:51 – 19:44)
5. Respingerea și jertfa Domnului Isus (19:45 – 23:46)
6. Învierea și înălțarea la cer a Domnului Isus (24:1 – 53)

Luca 5:1-11 face parte din secțiunea a treia, care descrie lucrarea de învățare, predicare și minunile făcute de Domnul Isus. Toate acestea erau dovezi ale veștii bune, și au fost esențiale pentru lucrarea Domnului Isus și au necesitat un răspuns, ca și în cazul textului de azi.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Învățarea mulțimii la țărm (Luca 5:1-3)

• Mulțimea se înghesuie (v. 1)
• Folosirea bărcii (v. 2-3)

2. Minunea din apa adâncă (Luca 5:4-7)

• Expertul ezită (v. 4-5)
• Năvodul plin (v. 6)
• Bărcile se scufundă (v. 7)

3. Descoperirea lui Petru (Luca 5:8-10a)

• Mărturisirea păcătosului (v. 8)
• Uimirea pescarilor (v. 9-10a)

4. Chemarea Domnului Isus (Luca 5:10b-11)

• Nu te teme (v. 10b)
• Pescar de oameni (v. 10c)
• Au lăsat totul în urmă și L-au urmat (v. 11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce acțiuni putem întreprinde pentru a identifica și elimina lucrurile care ne împiedică să auzim Cuvântul lui Dumnezeu? Ne ajută dacă le împărțim în categorii, cum ar fi din „partea lumii” (1 Ioan 2:15-17) din „sinea noastră” (Iacov 1:14)?
• Cum putem ajuta biserica să abordeze evanghelizarea ca un efort colectiv, realizat în parteneriat, și nu o lucrare făcută doar individual?
• Ce criză ar trebui să aibă loc în viața dvs. pentru a reacționa la fel ca și Petru în fața prezenței Domnului Isus?
• Ce puteți face pentru a vă ajuta biserica să-și evalueze și să-și îmbunătățească eficiența metodelor de evanghelizare folosite?
• Ce schimbări ați făcut sau veți face în viața dvs. pentru a „lăsa totul” ca să îl urmați pe Domnul Isus?
• Fie că sunteți chemat(ă) la lucrare ca vocație cu normă întreagă, ca martor pentru Domnul Cristos într-un loc de muncă secular sau sunteți chemat(ă) să vă slujiți familia ca și casnică, cum puteți să vă formulați chemarea ca o declarație de misiune pentru împărăția lui Dumnezeu?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Domnul Isus a folosit ocupația ucenicilor, cea de pescari, pentru a ilustra lucrarea la care i-a chemat. Cum puteți folosi locul dvs. de muncă sau activitatea în care sunteți implicat pentru a ilustra această chemare? De exemplu, dacă sunteți șofer, puteți spune că ați fost chemat să îi „conduceți pe oameni” la Cristos?

Indiferent de profesia pe care o avem, fiecare dintre noi este chemat să lucreze pentru Domnul Isus. Conștientizați dvs. în permanență această chemare? Toți cei care au răspuns chemării au aceeași funcție și responsabilitate (Matei 28:19-20). Felul în care trăim în mod practic această chemare diferă foarte mult. Dar elementul cheie este faptul că lucrăm la lărgirea împărăției lui Dumnezeu, care este bazată și construită pe vestea bună a fiului Său, Domnul Isus Cristos.

Simon Petru, Iacov și Ioan au lăsat totul în urmă pentru a călători alături de Domnul Isus. Ei au renunțat la profesia lor și au acceptat o vocație cu normă întreagă în lucrare. Chiar dacă ei au fost chemați să-și schimbe profesia și să intre în lucrare, acest lucru nu înseamnă că toți suntem chemați să facem același lucru. Gândiți-vă la bărbatul care a vrut să Îl urmeze pe Domnul Isus după ce a fost eliberat de demoni. Domnul Isus i-a spus să meargă acasă și să spună altora despre ce i-a făcut Dumnezeu (Luca 8:26-39).

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble