SCOPUL LECȚIEI: să aflăm motivele din spatele mângâierii psalmistului, să explicăm de ce urmarea legii înseamnă mai mult decât respectarea unor reguli și să selectăm din cele opt versete pe acela care are semnificație specială pentru noi, explicând de ce.
TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 119:73-80
VERSETUL DE AUR: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăț poruncile Tale!” Psalmul 119:73
CONTEXTUL LECȚIEI:
Psalmul 119 se dedică aproape obsesiv artei de a trăi, făcând repetat apel la aceleași idei și figuri de stil. Subliniază importanța Legii lui Moise (Tora) ca ghid pentru o viață demnă și integră din punct de vedere moral. Psalmul invită credincioșii să se bucure de o astfel de viață, nu doar să o îndure.
Psalmul 119 este de departe cel mai lung din Biblie. Lucrul acesta se datorează în parte deciziei psalmistului de a scrie un acrostih, în care fiecare rând să înceapă cu litera succesivă a alfabetului ebraic. Această tehnică era folosită pentru a demonstra abordarea cuprinzătoare a subiectului poeziei. Aceeași convenție poate fi regăsită în diferite forme în alte texte ale Vechiului Testament, cum ar fi Psalmii 37, 111, 112 și Plângerile 1-4, dar și altele. Psalmul 119 duce la extremă această tehnică prin faptul că include opt rânduri consecutive care încep cu aceeași literă. În limba română, ar însemna că opt rânduri de poezie încep cu litera A, apoi alte opt încep cu litera B și așa mai departe. Douăzeci și două de litere ebraice înmulțite cu opt rânduri ne dau cele 176 de versete ale Psalmului 119.
Chiar dacă secțiunile structurate pe literele alfabetului sunt sisteme oarecum închise, există o serie de teme și de cuvinte cheie care reies din acest psalm. Printre acestea se numără diverse cuvinte care reprezintă Legea lui Moise („porunci” – Psalmul 119:73; „judecăți” – v. 75; „Legea” – v. 78; „orânduiri” – v. 80, etc.) și reacția credinciosului față de Lege („desfătare” – v. 77; „mângâiere” – v. 76, etc.). Exprimând aceste idei, versetele 73-80 încep cu litera ebraică yodh. Este o secțiune care se concentrează asupra speranței și rugăciunii psalmistului pentru un viitor care să se dovedească a fi mai bun decât trecutul.
La fel ca Psalmul 71, această secțiune a Psalmului 119 Îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un învățător, iar pe omul care se roagă ca pe un învățăcel la școala vieții. Omul învață poruncile, Legea lui Moise, nu doar ca pe un set de reguli arbitrare, ci ca pe o portiță deschisă spre semnificația vieții. Oferind o structură clară fiecărei zi a vieții, Legea cheamă omul spre pace interioară și spre deschidere față de lucrarea lui Dumnezeu Creatorul. Poruncile acestea se întemeiază pe angajamentul prealabil al lui Dumnezeu față de dreptate (deseori alăturată credincioșiei – cel puțin așa se presupune). Dorința profundă a lui Dumnezeu pentru o lume dreaptă și fertilă pentru om se află la temelia tuturor revelațiilor de pe muntele Sinai (Exodul 20, etc.) și este posibil să stea la temelia tuturor aspectelor vieții umane. Așa ne comunică psalmul acesta.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Cererea înțelepciunii (Psalmul 119:73-76)
- Dumnezeu și învățăceii Săi (v. 73-74)
- Încrederea în Dumnezeu (v. 75-76)
- Speranță pentru viitor (Psalmul 119: 77-80)
- Cei credincioși și cei îngâmfați (v. 77-78)
- Încrederea în Dumnezeu (v. 79-80)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- De ce este util să-i atribuim lui Dumnezeu caracteristici umane? Ce pericol presupune exagerarea comparării lui Dumnezeu cu atributele omului?
- Cunoști un om a cărui umblare cu Isus este exemplară, astfel încât doar gândul la acea persoană îți provoacă bucurie? Ești tu un astfel de om pentru alții?
- Ce îți lipsește pentru a trăi mai mult bucuria studierii Cuvântului Său?
- În ce fel te-a ajutat ascultarea de Dumnezeu să nu te temi de rușinea publică?
APLICAȚII PRACTICE:
Psalmistul nu doar a respectat niște reguli. S-a bucurat de o relație cu Dumnezeu. Relația aceasta s-a bucurat de demnitate și de profunzime morală. Legea nu era doar un set de reguli, ci un ghid pentru o viață plină de semnificație. Legea lui Dumnezeu conține tainele creșterii spirituale pentru poporul Israel și, într-o anumită măsură, și pentru creștini. Confirmăm lucrul acesta de fiecare dată când învățăm de la autorii Scripturii, care au crescut și au învățat datorită respectului lor față de Legea lui Dumnezeu. O viață de supunere nu ar trebui să reprezinte o povară, ci o bucurie.
Totuși, Psalmul 119 recunoaște prezența unor forțe ostile – în acest caz, alți oameni care caută să facă rău credinciosului în moduri nespecificate. Căutarea unei vieți pline de înțelepciune nu ne garantează că ne vom bucura de respectul tuturor. De fapt, atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu și urmăm calea Lui, ar trebui să ne așteptăm cel puțin uneori să fim cât se poate ne nepopulari. Și totuși, credinciosul perseverează fără teamă și fără mânie, încrezător în triumful final al milei și al bunătății lui Dumnezeu.
Dincolo de psalmist, aceste versete pleacă de la premisa existenței unei comunități de credincioși, formată din oameni care gândesc la fel. Acești oameni aveau încredere unii în ceilalți și lucrau împreună pentru o lume mai bună, care așteaptă bunătate de la Creatorul său. Parțial, au făcut lucrul acesta prin încurajarea unei vieți pline de bucurie. Chiar dacă nu ignorau și nu dădeau la o parte aspectele negative ale vieții, erau în stare să privească dincolo de acestea. Atitudinea lor plină de nădejde și de încredere ne inspiră și pe noi să trăim asemenea lor.
O astfel de educație presupune ca credincioșii să se elibereze de teamă, de prejudecăți, de mânie, de lăcomie, de pofte și de alte vicii. Una dintre cauzele principale ale conflictelor sociale din societățile moderne este pierderea încrederii în alți oameni și în intențiile lor onorabile. Cu siguranță, nu putem avea încredere în unii oameni. Însă o atitudine de neîncredere se poate răspândi asemenea cancerului, dezbinându-i chiar și pe cei ale căror fapte sunt onorabile și ale căror intenții sunt bune. În încercarea de a se opune acestei tendințe, Psalmul 119 și altele deschid poarta spre ideea de încredere reciprocă, Această poziție a încrederii informate și rezonabile începe cu credința în Dumnezeu ca Creator și învățător, care îi adună pe toți cei dispuși la o viață plină de semnificație. Această poziție ne permite să învățăm de la alții, să ne ținem în frâu mândria și să ne descotorosim de prejudecăți și de temeri. Pe scurt, adevărata educație a vieții presupune încredere. Doar cu ajutorul ei, bucuria în Domnul va deveni o realitate în viața noastră.