SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm „taina” din 1 Corinteni 15:51, să explicăm cum învierea Domnului Isus este o alinare pentru credincioși și să compunem o scrisoare prin care să-i încurajăm pe alți credincioși în adevărul că încercările acestei vieți nu reprezintă ultimul cuvânt al lui Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: 1 Corinteni 15:13-20, 51-58
VERSETUL DE AUR: „Dar acum, Cristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.” 1 Corinteni 15:20
CONTEXTUL LECȚIEI:
Corintul a fost un mare centru comercial în Imperiul Roman al primului secol. Orașul era situat între două mări, pe o fâșie foarte îngustă de pământ în sudul Greciei: Marea Egee la est și Marea Adriatică la vest. Între cele două porturi s-a dezvoltat o rută comercială foarte folosită, deoarece pentru negustori era mai ieftin și mai puțin periculos să-și transporte marfa pe uscat decât să ocolească cu corăbiile Peninsula Peloponez.
Apostolul Pavel a călătorit la Corint din Atena în timpul celei de-a doua călătorii misionare, între anii 51-54 d.Cr. Prima lui vizită a durat aproximativ 18 luni (Faptele Apostolilor 18:11). Apoi Pavel a călătorit la Efes, unde a făcut un scurt popas înainte de a merge mai departe spre Ierusalim. S-a întors la Efes în timpul celei de-a treia călătorii misionare și, pe când se afla acolo, a scris o scrisoare bisericii din Corint. Astăzi, scrisoarea aceea poartă numele 1 Corinteni. (Apostolul Pavel menționează că se afla la Efes în 1 Corinteni 16:8.)
Printre numeroasele probleme care provocau tensiuni și dezbateri în biserica din Corint se afla și învierea morților. Unii credincioși erau încă influențați de trecutul lor păgân și de gândirea filosofică. Grecii considerau că trupul și sufletul sunt două realități complet separate. Platon și Socrate priveau trupul ca pe o „închisoare” pentru suflet. Ei aveau chiar o expresie care arăta disprețul lor filosofic față de existența trupească muritoare: Soma Sema, adică „trupul [este] un mormânt”. Filosofii greci credeau în nemurirea sufletului, dar nu în învierea trupului (Faptele Apostolilor 17:32).
Apostolul Pavel începe capitolul 15 din 1 Corinteni amintind bisericii din Corint Evanghelia pe care le-a vestit-o și pe care ei au primit-o. Temelia Evangheliei este moartea, îngroparea și învierea Domnului Isus Cristos (1 Corinteni 15:1-4). Apoi, apostolul enumeră câteva dintre aparițiile Domnului Isus după învierea Sa, inclusiv apariția Sa înaintea lui Pavel, „ca unei stârpituri” (1 Corinteni 15:5-8). În prima parte a textului nostru tipărit, Pavel descrie consecințele devastatoare care s-ar întâmpla dacă învierea Domnului Isus nu ar fi avut loc.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Învierea (1 Corinteni 15:13-20)
- Martori mincinoși (v. 13-15)
- Credință zadarnică (v. 16-19)
- Roada credincioșiei (v. 20)
- Taina (1 Corinteni 15:51-57)
- Oameni schimbați (v. 51-53)
- Promisiunea biruinței (54-57)
- Lucrarea Domnului (1 Corinteni 15:58)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Dacă Domnul Isus Cristos nu a înviat, atunci ce altceva mai este zadarnic? Cine și în ce fel este afectat de o înviere mincinoasă?
- Care este cel mai mare dar primit în urma învierii Domnului Isus Cristos?
- La ce fel de schimbări se pot aștepta credincioșii atunci când va veni vremea moștenirii Împărăției lui Dumnezeu?
- Cum te ajută învierea Domnului Isus să rămâi statornic, neclintit și să lucrezi cu credincioșie pentru Domnul?
APLICAȚII PRACTICE:
Psihologul Elisabeth Kübler-Ross a studiat intens tema morții și a suferinței umane. Ea a devenit cunoscută mai ales pentru cercetările sale despre procesul jelirii și despre felul în care oamenii reacționează în fața morții. În urma studiilor sale, ea a descris cinci stadii prin care trec adesea oamenii confruntați cu pierderea sau cu vestea unei boli terminale: negarea, mânia, negocierea, depresia și acceptarea. Contribuțiile ei au influențat profund modul în care este înțeleasă durerea pierderii și îngrijirea celor aflați la sfârșitul vieții.
Cu toate acestea, în ciuda cercetărilor și scrierilor sale despre acest subiect, Kübler-Ross a ajuns la concluzia că moartea rămâne „cel mai mare mister al științei”.
Apostolul Pavel folosește și el cuvântul „taină” atunci când vorbește despre moarte (1 Corinteni 15:51). Sunt multe lucruri pe care noi, ca oameni care trăim într-o lume căzută în păcat, nu le putem înțelege pe deplin.
Moartea este într-adevăr o taină. Nu este un prieten, ci un vrăjmaș. Vestea bună este însă că crucea și mormântul gol al lui Cristos au înfrânt moartea pentru totdeauna (1 Corinteni 15:26; 2 Timotei 1:10; Apocalipsa 20:14). Această biruință asupra morții este ceea ce sărbătorim în Duminica Învierii.
Pierderea doare, fără îndoială. Dar puterea morții a fost zdrobită prin înviere. Pentru că Domnul Isus a înviat, moartea nu este punctul de la sfârșitul „propoziției” vieții, ci doar o virgulă. Noi, creștinii, credem că această „virgulă” a morții este doar o pauză care ne conduce spre ceva mult mai măreț decât orice ne poate oferi lumea aceasta.