SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm temele principale ale pasajelor Marcu 12:17, Romani 13:1, 6-8 și 1 Petru 2:13-17, să analizăm porunca lui Dumnezeu cu privire la autoritățile civile care își exercită responsabilitățile în mod corect și să ne angajăm să-I dăm slavă lui Dumnezeu rugându-ne pentru conducătorii noștri care au fost aleși în mod democratic.
TEXTUL LECȚIEI: Marcu 12:17, Romani 13:1, 6-8, 1 Petru 2:13-17
VERSETUL DE AUR: „Atunci, Isus le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Și se mirau foarte mult de El.” Marcu 12:17
CONTEXTUL LECȚIEI:
Evanghelia după Marcu și epistolele către Romani și 1 Petru conțin unele dintre cele mai clare afirmații din Noul Testament despre felul în care ar trebui să se raporteze urmașii lui Cristos față de autoritățile civile. Aceste pasaje ne călăuzesc în împlinirea responsabilităților noastre față de Dumnezeu și față de țară. Două aspecte ale contextului din primul secol îi ajută pe cititorii de astăzi să înțeleagă mai bine aceste învățături.
În primul rând, destinatarii acestor texte trăiau sub stăpânirea unui imperiu străin. Împăratul roman avea autoritate deplină. El conducea la nivel local printr-o structură de guvernatori și alți dregători. Cetățenii romani aveau câteva drepturi, dar majoritatea supușilor împăratului aveau foarte puține protecții legale și nu aveau niciun cuvânt de spus în procesele politice care le influențau viața. Orice opoziție publică față de autorități era considerată răzvrătire, iar oficialii reacționau rapid și cu o forță copleșitoare. Prin urmare, populația avea foarte puține posibilități de a produce schimbări politice sau culturale.
În al doilea rând, primii creștini priveau răspândirea Evangheliei ca pe o responsabilitate principală. De aceea, evitau acțiunile care ar fi putut împiedica vestirea mesajului lor. Ei descurajau comportamentele care ar fi putut aduce dezonoare comunității credincioșilor în ochii celor necredincioși. Apostolii urmăreau formarea de ucenici, nu o revoluție politică.
Evanghelia după Marcu conține o serie de relatări care urmează aceeași structură: (1) adversarii Domnului Isus Cristos pun o întrebare dificilă sau controversată, sperând că El va greși în răspunsul Său, dar (2) Domnul Isus Cristos oferă un răspuns care îi provoacă, îi frustrează sau îi reduce la tăcere (Marcu 2:18-22; 2:23-28; 3:1-6; 7:1-13; 11:27-33; 12:13-17; 12:18-27; 12:28-34).
Acești adversari încercau să-L prindă în cursă pe Domnul Isus Cristos, să-I afecteze reputația și să-I submineze autoritatea (Marcu 12:13). Printre ei se aflau membri ai unor grupări religioase, precum fariseii și saducheii, dar și ai unor grupări politice, cum erau irodienii.
Conflictele dintre membrii diferitelor secte religioase sau școli filosofice erau obișnuite în lumea antică. După cum spune o veche zicală, „nimic nu leagă prietenii mai rapid decât un dușman comun”.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Învățătură despre autoritate (Marcu 12:17)
- Plata datoriilor față de autorități (Romani 13:1, 6-8)
- Sursa autorității (v. 1)
- Plata datoriilor (v. 6-7)
- Împlinirea legii (v. 8)
- Supunerea față de autorități (1 Petru 2:13-17)
- Facerea de bine (v. 13-15)
- Purtarea cuviincioasă (v. 16-17)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Consideri plata taxelor ca făcând parte din integritatea ta spirituală? De ce da sau de ce nu?
- Te lupți cu problema autorității sau cu cei care exercită autoritate asupra ta? În ce feluri îți este greu să te supui?
- În ce moduri concrete dai tu un exemplu de viață dreaptă și de „binefacere”? Oferă exemple de purtare neprihănită care „reduc la tăcere” pe cei „nechibzuiți”.
- Unde te situezi pe spectrul dintre legalism, libertinaj și libertate? Cum ar trebui creștinii să-și exercite libertatea (vezi Romani 14:1-6 și Galateni 5:1-13)?
APLICAȚII PRACTICE:
Ca cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, noi Îi datorăm loialitate lui Dumnezeu mai presus de toate. Atunci când legile unui guvern intră în conflict cu legea lui Dumnezeu, credincioșii trebuie să asculte de Dumnezeu. Totuși, Dumnezeul care a creat lumea stăpânește și îngăduie existența națiunilor. Ele există prin voia Lui și își primesc autoritatea de la El. De aceea, credincioșii sunt chemați să se supună și autorităților pământești. Ascultând de conducătorii omenești, urmașii Domnului Isus Cristos Îl onorează pe Dumnezeu, se supun rânduielii stabilite de El în lume și își întăresc mărturia înaintea celor din afara bisericii.
Cetățenii din democrațiile occidentale sunt binecuvântați, printre altele, cu dreptul la un proces corect. Cetățenii aceștia se bucură de oportunități pe care creștinii din vechime și le-ar fi putut doar imagina. Dar, indiferent de felul de guvernare sub care trăim, poruncile Scripturii rămân aceleași: să ne iubim și să avem grijă de aproapele nostru, să ne împotrivim răului și să dăm dovadă de o purtare demnă ca cetățeni. Să-i cinstim pe ceilalți, mai ales pe cei aflați în poziții de autoritate, și să arătăm dragoste față de toți oamenii. Cu alte cuvinte, să reflectăm caracterul lui Dumnezeu.