SCOPUL LECȚIEI: să identificăm cele șapte pasaje ale Vechiului Testament despre care vorbește Pavel, să spunem pe scurt în ce fel întăresc aceste citate argumentul lui Pavel și să vorbim despre responsabilitatea noastră în lumina versetelor 14-15.
TEXTUL LECȚIEI: Romani 10:1-17
VERSETUL DE AUR: „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.” Romani 10:9
CONTEXTUL LECȚIEI:
Totuși, cât de cuprinzătoare este vestea cea bună a lui Isus Mesia? Întreaga Epistolă către Romani încearcă să răspundă la această întrebare. Romani 1-8 ne pune la dispoziție dovada că avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu, dar vorbește și despre cuprinderea îndurării lui Dumnezeu, oferită tuturor celor care se încred în El cu viața lor. Dumnezeu a propovăduit mântuirea pentru toți cei care cred (vezi Romani 1:16-17). Evanghelia harului a ieșit la lumină pentru toți. Extinderea mântuirii lui Dumnezeu către neamuri nu îi exclude pe evrei. Capitolele 9-11 duc discuția mai departe, vorbind despre soarta Israelului. Profunzimea dragostei lui Dumnezeu se extinde asupra Israelului, dar și a neamurilor (11:33-36).
Romani 10 reflectă asupra speranței lui Pavel că vestea cea bună că Isus este Mesia și Domn va veni și la poporul său evreu. Dumnezeu a promis mântuirea lui Israel și Își ține tot timpul promisiunile. Prin urmare, făgăduința mântuirii trebuie să vină și la Israel. Separarea radicală dintre evrei și creștini nu a avut loc decât la câteva generații după moartea lui Pavel. Pavel însuși nu a folosit niciodată în scrierile sale cuvântul „creștin”, chiar dacă acesta începuse să circule în biserică. Probabil că nu și-a închipuit secolele de ostilitate care aveau să urmeze între cele două grupări, la fel cum nu și-a închipuit nici obiceiul celor care se considerau creștini de a-i batjocori și chiar de a-i persecuta pe evrei. Scindarea gravă pe care a experimentat-o Pavel și despre care a scris era între evrei (fie ei urmași ai lui Cristos sau nu) și neamuri (fie ei oameni cu frică de Dumnezeu sau nu). Evanghelia împăcării și a păcii în Cristos ajunge la toți, lucru care lasă ca Dumnezeu să-Și țină promisiunea veche făcută lui Israel și să-i adauge pe cei din rândul neamurilor la comunitatea credincioșilor.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Rugăciunea lui Pavel (Romani 10:1-4)
- Dorința inimii (v. 1)
- Râvnă fără pricepere (v. 2-3)
- Cristos și Legea (v. 4)
- Cuvântul Mântuirii (Romani 10:5-13)
- Neprihănirea prin credință (v. 5-8)
- Credința în Dumnezeu (v. 9-10)
- Credința îi include pe toți (v. 11-13)
- Predicarea duce la credință (Romani 10:14-17)
- Cum vor auzi? (v. 14-15)
- Cine a crezut? (v. 16-17)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Faci parte dintr-o lume plină de oameni nemântuiți, dar pe care ai vrea să-i vezi mântuiți. Cum îți permite statutul tău în această lume să le fii martor al Veștii Bune, așa cum nu ar putea-o face o persoană din afară?
- Ai experimentat vreodată râvna fără pricepere? Există situații în care râvna fără pricepere are nevoie doar de mai multă vreme și experiență, nu de intervenție?
- Cum ții Cuvântul aproape de tine, în gura ta și în inima ta?
APLICAȚII PRACTICE:
Mântuirea este oferită prin predicarea Cuvântului ca mesaj al speranței și al așteptării. Dumnezeu este pentru noi și vrea să fie cu noi. Atunci când ne punem încrederea în această ofertă, putem primi o viață plină de nădejde în bucurie, lucru pe care Biblia îl numește mântuire. Viața aceasta începe acum și va dura o veșnicie.
În Romani 10, Pavel vorbește despre cei care strigă către Dumnezeu, cei care Îl mărturisesc pe Isus ca Domn, primind astfel mântuirea. Asemenea prorocilor lui Israel, care au îndemnat poporul să se întoarcă de la rele spre bine, Pavel face o legătură directă între cuvintele spuse de oameni și voința lui Dumnezeu de a mântui. Cuvintele trebuie spuse cu sinceritate, însă în drama mântuirii, actorul principal este Dumnezeu. Predicarea atinge în profunzime, asemenea rugăciunii, îndemnându-ne să căutăm să ne conformăm dorințele potrivit dorințelor lui Dumnezeu. Predicarea trebuie să fie plină de nădejde, invitându-i pe toți cei care o ascultă să-și pună încrederea într-un Dumnezeu plin de har.
Dorința de ascultare vine din dragostea profundă a lui Dumnezeu pentru creație. În adevăr, Dumnezeu a creat inițial lumea în dragoste și susține și acum creația Sa tot în aceeași dragoste. Într-un mediu al dragostei, omenirea care este lipsită de acest sentiment și care strigă după ajutor primește un bun Ascultător.