SCOPUL LECȚIEI: să facem un rezumat al dialogului dintre Isus și femeia canaanită, să explicăm răspunsul lui Isus din versetul 24 și să ne gândim la situații în care un părinte ar trebui sau nu ar trebui să intervină în favoarea copilului.
TEXTUL LECȚIEI: Matei 15:21-28
VERSETUL DE AUR: „Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credința ta! Facă-ți-se cum voiești.” Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” Matei 15:28
CONTEXTUL LECȚIEI:
Evanghelia după Matei nu ne arată clar cine este autorul cărții. Totuși, biserica primară îi acordă lui Matei titlul de autor. Matei a fost vameș și a devenit mai târziu unul dintre apostoli (Matei 9:9; 10:3). În alte Evanghelii, este menționat după numele care i s-a dat la naștere: Levi (Marcu 2:14, Luca 5:27-28), numit astfel după unul dintre fiii lui Iacov (vezi Geneza 29:34; 35:23).
Vameș fiind, Matei colabora cu străinii care se instalaseră în Palestina, adică romanii. În timpul primului secol după Cristos, vameșii erau disprețuiți peste măsură de concetățenii lor (exemplu: Luca 18:11). Erau văzuți ca niște trădători ai poporului evreu, pentru că îi ajutau pe romani să încaseze taxe de la aceștia. Lumea nu îi avea la inimă nici pentru că se îmbogățeau destul de des pe cheltuiala altora (exemplu Luca 19:2, 8).
O singură informație mai avem despre acest apostol, anume, că era „fiul lui Alfeu” (Marcu 2:14). Apostolul Iacov a fost și el „fiul lui Alfeu” (Matei 10:3; Marcu 3:18; Luca 6:15). Este posibil ca cei doi să fi fost frați, însă lucrul acesta nu reiese cu claritate din Evanghelii, așa cum se întâmplă în cazul altor frați (Matei 4:21; 10:2; Marcu 1:19).
Dintre cele patru Evanghelii, Evanghelia după Matei conține cele mai multe citate din Vechiul Testament. Evanghelia lui Matei folosește aproximativ 65 de citate din Vechiul Testament; Marcu are cam 30; Luca are aproximativ 26, iar Ioan are cam 16. Ca atare, teologii spun că Evanghelia după Matei este „cea mai evreiască” dintre Evanghelii. Se crede că Matei și-a scris Evanghelia pentru un public cu precădere iudaic.
Chiar dacă subliniază contextul iudaic al lucrării lui Isus (vezi Matei 10:6, 15:24), mesajul Evangheliei după Matei ne dezvăluie faptul că Evanghelia lui Isus Cristos a fost menită atât pentru evrei, cât și pentru neamuri. Matei este singurul care ne vorbește despre vizita magilor din Răsărit (2:1-12). Tot el este singurul care include trimiterea pe care le-o face Isus ucenicilor Săi – să „facă ucenici din toate neamurile” (28:16-20).
Evenimentele care duc la scena lecției de astăzi ne dezvăluie răspândirea intenționată a mesajului Evangheliei. Atunci când lucrarea lui Isus în Galileea s-a apropiat de sfârșit, a devenit tot mai clar faptul că propriul Său popor Îl va respinge pe El și lucrarea Sa (vezi Matei 13:53-58). Ucenicii Săi au dat dovadă de puțină credință cu privire la identitatea Lui (vezi 14:22-32). Nu i-au înțeles învățăturile (15:12-20). Până și liderii religioși s-au simțit ofensați de mesajul lui Isus (15:1-9). Cei de la care ne-am fi așteptat mai mult să Îl primească pe Isus și lucrarea Sa nu au reușit să priceapă. Marcu 7:24-30 ne oferă o relatare similară a evenimentelor din Matei 15:21-28.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Prima cerere (Matei 15:21-24)
- Misiunea femeii (v. 21-22)
- Misiunea lui Isus (v. 23-24)
- Cea de-a doua cerere (Matei 15:25-28)
- O nevoie mare (v. 25)
- O prioritate și mai mare (v. 26-27)
- O credință mare (v. 28)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum putem decide dacă să ne retragem sau nu dintr-o situație pentru propria noastră sănătate spirituală, fizică sau emoțională? Cum ne poate ajuta în acest sens exemplul lui Isus?
- Ce pași putem întreprinde pentru a ne crește credința în Dumnezeu, înainte să-L vedem lucrând în viața noastră? În ce fel ne ajută să răspundem la această întrebare sfatul din Luca 12:22-23?
- În ce fel vrei să dai dovadă de o credință mare și consecventă în săptămâna care urmează? Ce măsuri vei lua pentru a face față eventualelor piedici care îți vor pune la încercare credința?
Femeia din lecția de astăzi reprezintă modelul de „om nedorit” pentru societatea evreiască din primul secol. Ea era conștientă de gândurile oamenilor cu privire la ea. În mod normal nu ar fi avut nicio șansă să se apropie și să vorbească cu in învățător iudeu. Cu toate acestea, ea a venit la Domnul Isus. Situația ei disperată – și fiica bolnavă – necesitau un acțiune curajoasă.
Comportamentul femeii dezvăluie o credință persistentă și puternică. Ca urmare, ea a beneficiat de mila Fiului lui David. Ea era considerată ne-binevenită de mulți oameni, însă a fost bine venită datorită credinței sale.
Scriptura ne invită să ne dorim o viață de credință mare. Câte binecuvântări pierdem pentru că ne limităm sau ne punem credința în cine nu trebuie. O viață de credință puternică necesită convingerea că Dumnezeu își va arăta mila față de noi.