SCOPUL LECȚIEI: Să ne ajute să recunoaștem caracteristicile și manifestările Duhului lui Dumnezeu; să identificăm diferențele dintre Duhul (lui Dumnezeu) și alte duhuri; să înțelegem mai bine dragostea lui Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: 1 Ioan 4:2-3, 13-17, 1 Ioan 5:4-5
VERSETUL DE AUR: 1 Ioan 4:16b
„Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.” – 1 Ioan 4:16b
CONTEXTUL LECȚIEI
Cinci dintre cărțile Noului Testament sunt atribuite apostolului Ioan, unul dintre cei 12 apostoli ai Domnului Isus: Evanghelia după Ioan, epistolele 1 Ioan, 2 Ioan și 3 Ioan și cartea Apocalipsa. Cele trei epistole au fost scrise mai mult ca sigur pentru bisericile din zona Efes, în jurul anilor 80-90 d.Cr., când Ioan era deja în vârstă (în 1 Ioan îi numește pe cititori „copilași”).
Idea de a învinge, de a avea victorie, este o temă preferată de Ioan. În 1 Ioan 2:13-14 el discută despre victoria împotriva lui Satan. În 1 Ioan 4-5 el scrie despre victoria împotriva presiunilor din partea lumii. Ca pregătire pentru lecția de astăzi, este important să înțelegem că termenul „lume” în Biblie are trei sensuri: (1) planeta Pământ, lumea fizică (Fapte 17:24; Romani 10:18); (2) Populația sau locuitorii Pământului (Luca 2:1; Ioan 3:16); și (3) Un sistem de valori opus valorilor lui Dumnezeu (Ioan 14:17; Coloseni 2:20).
În prima sa epistolă, Ioan scrie despre sistemul pe care îl are Satan pentru a se împotrivi lucrării lui Dumnezeu pe pământ (1 Ioan 2:15-17). În acest sens, o persoană din lume (lumească) trăiește pentru plăcerea firii, spre deosebire de creștinii devotați care trăiesc pentru bucuria Duhului.
Când Ioan a scris această epistolă, creștinismul exista de mai bine de 50 de ani. Audiența lui se confrunta cu presiuni exercitate de idei eretice și lipsa de siguranță în privința mântuirii. Ideile care urmau să devină ideologia gnostică în secolul doi d.Cr. reprezentau deja o amenințare la adresa creștinismului. Una dintre ideile eretice promovate de gnosticism este faptul că mântuirea vine prin cunoaștere (în limba greacă, gnosis, de la care avem cuvântul diagnostic). Ei credeau, de asemenea, că Domnul Isus a fost doar un duh, fără a fi întrupat într-un corp fizic. Partea spirituală era văzută întotdeauna ca fiind bună, în timp ce toate aspectele legate de partea fizică era privite ca fiind rele.
STRUCTURA LECȚIEI
- Condiția (1 Ioan 4:2-3)
- Recunoașterea (v. 2)
- Realitatea (v. 3)
- Încurajarea (1 Ioan 4:13-17)
- Duhul Sfânt (v. 13)
- Mărturisirea (v. 14-15)
- Relația (v. 16)
- Judecata (v. 17)
- Credința (1 Ioan 5:4-5)
- Continuă (v. 4)
- Fundamentală (v. 5)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum putem răspunde cuiva care crede că 1 Ioan 4:2 contrazice textul din Matei 7:1, unde ni se spune să nu judecăm? (Pentru context suplimentar, citiți 1 Corinteni 5:9-13 și 2 Ioan 10-11).
- Cum putem să păstrăm echilibrul în viața noastră de rugăciune între faptul că Dumnezeu este dragoste, pe de o parte, și sfânt, pe de altă parte? (Pentru context suplimentar, citiți Evrei 7:26; 1 Petru 1:15 și Apocalipsa 3:7; 4:8).
APLICAȚII PRACTICE
Singura modalitate de a birui lumea este prin credința în Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Putem avea victorie în măsura în care permitem Duhului Sfânt să ne dea puterea să facem acest lucru. Dumnezeu a implementat acest plan chiar dacă cei creați după chipul Său L-au respins în mod repetat (Ioan 1:10-11; 3:16). În ciuda acestei respingeri, Dumnezeu continuă să caute să salveze oamenii de la moartea veșnică (2 Petru 3:9). Acest plan este același azi, ca și în primul secol, și este centrat pe viața, moartea, învierea și înălțarea fiului Său preaiubit, Domnul Isus Cristos. În viață, Isus și-a dovedit identitatea; în moarte, Domnul Isus a plătit plata pentru păcat; în înviere, EL a biruit puterea morții; în înălțare, domnește pentru totdeauna.
Unul dintre scopurile acestei epistole este să ofere un răspuns clar la întrebarea: “Cum pot să știu, fără nicio îndoială, că sunt mântuit și că am o relație de părtășie cu Dumnezeu?” (vezi 1 Ioan 2:5, 6). Ioan răspunde în mai multe feluri la această întrebare; versetul 15 este unul dintre aceste răspunsuri. Mărturisirea faptului că Isus este Fiul lui Dumnezeu este o dovadă de credință. Ioan nu sugerează că întreaga mântuire se bazează doar pe mărturia bazată pe credință – chiar și demonii pot face o astfel de mărturie (vezi Matei 8:29; Iacov 2:19). Ioan vorbește aici despre proclamarea Domnului Isus ca Domn în viața cuiva, ceea ce presupune respingerea oricărei influențe din partea „duhului lui anticrist“ (1 Ioan 4:3). A-l mărturisi pe Domnul Isus presupune să-L urmăm printr-o relație exclusivă, bazată pe credință și slujire. O astfel de persoană trăiește în prezența lui Dumnezeu și permite Duhului lui Dumnezeu să locuiască în el/ea la cele mai adânci nivele (Ioan 20:31).