SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm și rezumăm argumentele pe care se bazează încrederea creștină; să explicăm și să înțelegem metaforele folosite de Pavel.
TEXTUL LECȚIEI: 2 Corinteni 4:16-18; 2 Corinteni 5:1-10
VERSETUL DE AUR: 2 Corinteni 5:1
„Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică.” – 2 Corinteni 5:1
CONTEXTUL LECȚIEI
Când Pavel scria 2 Corinteni în anul 57 d.Cr., confruntarea cu moartea era mai mult decât un simplu exercițiu spiritual. Pavel a recunoscut că datorită împrejurărilor ostile, „am fost apăsați peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață” (2 Corinteni 1:8).
Primele capitole din 2 Corinteni sunt scrise din această perspectivă a posibilității de a-și pierde viața. Totuși, Pavel nu a permis perspectivei morții să îl oprească din misiunea lui de a aduce Evanghelia la neamuri (2 Corinteni 4:8-9).
Una din problemele cu care se confrunta Pavel erau învățătorii falși care au venit în Corint ca să submineze învățăturile și autoritatea lui. Pavel îi numește sarcastic apostoli „nespus de aleși” (în termeni mai moderni, „super-apostoli”). Nu știm dacă în opoziția lor aceștia au recurs la amenințări cu moartea sau nu, dar știm că unii din adversarii lui Pavel au recurs la acțiuni de intimidare (Fapte 18:12-17).
Lui Pavel nu îi era frică de moarte pentru că el știa că Domnul Isus a învins moartea (1 Corinteni 15:12-32; 2 Corinteni 4:14). În același timp, el știa ce se întâmplă după moarte. În acea vreme, existau diferite învățături cu privire la ce se întâmplă după moarte. În general, Grecii credeau în infern, o împărăție a umbrelor, condusă de zeul Hades. Acest loc era întunecat și lipsit de speranță. Unii evrei și greci credeau că nu există viață după moarte. Partida saducheilor era cunoscută pentru învățătura lor conform căreia nu există înviere (Matei 22:23). Această opinie era o opinie minoritară; majoritatea evreilor credeau în învierea din morți în viitor, pentru a sta în fața lui Dumnezeu pentru judecată (exemple: Ioan 11:24; Fapte 23:8). Ca fariseu, Pavel îmbrățișa această convingere (Fapte 23:6), însă învierea Domnului Isus a treia zi (și nu în viitor, împreună cu toți ceilalți) i-a schimbat perspectiva.
STRUCTURA LECȚIEI
- O greutate veșnică de slavă (2 Corinteni 4:16-18)
- Reînnoirea zilnică (v. 16)
- Întristări temporare (v. 17)
- Veșnicia nevăzută (v. 18)
- Realitatea Duhului (2 Corinteni 5:1-5)
- Ceea ce știm (v. 1-3)
- De ce este important (v. 4-5)
- Umblarea prin credință (2 Corinteni 5:6-10)
- Încrederea noastră (v. 6-8)
- Partea noastră (v. 9-10)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Care sunt obiceiurile pe care trebuie le să practicăm cu regularitate pentru a ne asigura că „omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi”? Putem face acest lucru prin puterea noastră proprie? Ce face Satan pentru a împiedica această reînnoire continuă?
- Ce putem face în mod practic pentru a păstra o perspectivă sănătoasă asupra realității vieții veșnice, fără să neglijăm nevoile lumii trecătoare în care trăim? Cum putem să menținem o atitudine optimistă, în timp ce „gemem în cortul acesta”?
- Ce înseamnă să umblăm prin credință și nu prin vedere? Care sunt domeniile în care avem tendința să umblăm prin „vedere” în loc să avem încredere deplină în Dumnezeu?
- Ce înseamnă „arvuna (garanția) Duhului” și ce importanță are prezența Duhului Sfânt în umblarea prin credință și în păstrarea unei perspective corecte asupra lucrurilor de acum și a celor viitoare?
APLICAȚIE PRACTICĂ
În multe aspecte, lumea în care trăim este o lume ostilă și plină de probleme. Cultura secolului 21 este una seculară și din ce în ce mai puțin îngăduitoare față de cei care trăiesc după principiile lui Dumnezeu; crizele politice, sociale, financiare și de sănătate se intensifică; și adevărate modele de trăire creștină devin din ce în ce mai greu de găsit. Este aproape imposibil să privim dincolo de problemele și suferințele din prezent. Cu toate acestea, Pavel ne cheamă să facem exact acest lucru. Încrederea de care vorbește el (5:8) nu este o încredere bazată pe forțe și convingerii proprii; este o credință nestrămutată care ne dă curajul să nu ne temem de moarte, pentru că noi avem deja pacea și călăuzirea Duhului Sfânt.