SCOPUL LECȚIEI: să identificăm invitația cu privire la vin și să-i răspundem, să facem deosebirea între decizia de a se abține de la vin și alte decizii similare și diferite din alte pasaje scripturale și să ne gândim la o tradiție care se poate hotărî în familie, cu ajutorul căreia membrii familiei să rămână credincioși poruncilor lui Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: Ieremia 35:5-11
VERSETUL DE AUR: „…căci ei nu beau vin până în ziua de azi și ascultă astfel de porunca tatălui lor.” (Ieremia 35:14b)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Lecția de astăzi este a treia dintr-o serie de cinci din cartea prorocului Ieremia. Contextul general este același ca și în celelalte lecții: slujirea profetică a lui Ieremia, întinsă pe patruzeci de ani, a avut menirea de a avertiza poporul lui Iuda cu privire la judecata lui Dumnezeu ce urma să vină prin mâna babilonienilor. Aceasta avea să se întâmple din pricina păcătoșeniei și a răzvrătirii iudeilor împotriva Domnului.
Textul biblic pentru lecția de astăzi consemnează evenimente care au avut loc „pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda,” adică între anii 609–598 î.Cr. (Ieremia 35:1). Pentru a înțelege semnificația acestui interval, trebuie să îl privim în contextul mai larg al celor trei repere cronologice de presiune babiloniană asupra Palestinei. Acestea sunt anii 605, 597 și 586 î.Cr., ani în care iudeii au fost duși în robie în etape succesive (2 Împărați 24:1, 12; 25:1–21). Referirea din Ieremia 35:11 la strămutarea unei familii la Ierusalim din pricina incursiunii babiloniene indică faptul că este vorba despre invazia din anul 605 î.Cr.
Acelea au fost, într-adevăr, vremuri tulburi. Din punct de vedere omenesc, se dădeau lupte pentru putere între marile imperii ale Asiriei și Babilonului. Ninive, capitala Asiriei, a căzut în anul 612 î.Cr. Victoria Babilonului în bătălia epică de la Carchemiș, din 605 î.Cr. (Ieremia 46:2), a însemnat sfârșitul unui asupritor doar pentru ca altul să îi ia locul. Cum să ne mire atunci că Ieremia s-a simțit nevrednic de sarcina lui (1:6)?
Întâmplarea relatată în textul de astăzi a avut loc cam la jumătatea celor patruzeci de ani în care Ieremia s-a străduit să-i convingă pe cei din poporul lui Dumnezeu să se pocăiască de răutatea lor și să se întoarcă la Domnul. Printre aceste strădanii s-au numărat și câteva mijloace vizuale de învățătură, poruncite de Dumnezeu și foarte grăitoare: o cingătoare de in murdară (Ieremia 13:1–11), o vizită la casa olarului (18:1–11) și purtarea unui jug improvizat pentru a simboliza supunerea față de Babilon (27:1–7). Textul biblic de astăzi consemnează încă un asemenea mijloc vizual prin care Ieremia a încercat să atingă inima unui popor tot mai rătăcit.
O notă de subsol: Ieremia 35:3 menționează pe „Iaazania, fiul lui Ieremia,” dar acesta nu este prorocul Ieremia (a se compara Ieremia 1:1 cu 35:3).
STRUCTURA LECȚIEI:
- Obiceiuri străvechi (Ieremia 35:5-6)
- Oferirea vinului (v. 5)
- Refuzarea vinului (v. 6)
- Ascultare deplină (Ieremia 35:7-10)
- Fără case sau recolte (v. 7)
- Fără abateri (v. 7-10)
- O mutare necesară (Ieremia 35:11)
- Evitarea oștirilor (v. 11a)
- Adăpost la Ierusalim (v. 11b)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Gândește-te la un moment recent în care convingerile tale adânc înrădăcinate au fost puse la încercare. Privind înapoi la acea situație, cum ar fi fost Dumnezeu onorat sau dezonorat dacă ai fi acționat altfel?
- Care sunt exemple de tradiții sau obiceiuri pe care le-ai moștenit de la familia ta? Sunt toate obiceiuri aducătoare de rod sau sunt și unele cu potențial dăunător?
- Ce anume din faptul că ești creștin te face să simți că „te deosebești” de ceilalți pe care îi cunoști?
- Ce fel de împrejurări ar justifica schimbarea unei tradiții sau a unui obicei păstrat de multă vreme?
APLICAȚII PRACTICE:
Tradițiile sunt o sabie cu două tăișuri. Adesea chiar cuvântul „tradiție” poartă o conotație negativă. Poate fi asociat cu o practică demodată, depășită, de care oamenii se agață fără a se mai gândi, sau gândindu-se foarte puțin, la semnificația ei. Facem un anumit lucru într-un anumit fel doar pentru că „așa am făcut întotdeauna.” Într-un sens pozitiv însă, tradițiile ne pot ajuta să nu repetăm greșelile trecutului, în timp ce umblăm în ascultare credincioasă de poruncile Domnului.
Deși tradițiile recabiților nu sunt menite să fie urmate de noi astăzi — la fel cum nu erau obligatorii pentru toți oamenii din vremea aceea — exemplul lor de credincioșie trebuie să rămână o inspirație. Spre deosebire de israeliți, care trăiau în păcat și nu s-au pocăit de căile lor rele, recabiții au trăit în ascultare de îndemnurile tatălui lor, Ionadab, îndemnuri care nu contraveneau Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca și noi să urmăm exemplul lor atunci când vine vorba să luăm aminte la Cuvântul lui Dumnezeu și să umblăm în ascultare credincioasă față de felul în care ne-a chemat El să trăim.