SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm motivația din spatele supărării lui Iona, să descriem felul în care dorința lui Dumnezeu de a-Și revărsa harul asupra cetății Ninive este o dovadă de imparțialitate și să venim cu idei prin care să oferim și aproapelui nostru (cu proveniențe culturale și etnice diferite) harul lui Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: Iona 3:1-5; Iona 4:6-11
VERSETUL DE AUR: „Atunci și Domnul a zis: <<Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut și într-o noapte a pierit. Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare?>>” Iona 4:10-11a
CONTEXTUL LECȚIEI:
Este dificil să stabilim cu exactitate perioada lucrării profetice a lui Iona. Cea mai apropiată aproximare pe care o putem face este că el a prorocit despre evenimente petrecute în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea, regele lui Israel între anii 793 și 753 î.Cr. (2 Împărați 14:23-29). Denumirea „Israel” în acest context se referă la împărăția de nord care s-a format după divizarea națiunii originale a lui Israel. Această divizare a avut loc după moartea regelui Solomon, în jurul anului 930 î.Cr. (1 Împărați 12:20).
În secolul al VIII-lea î.Cr., înainte de domnia lui Ieroboam, existau conflicte militare între Israel și Asiria. Asirienii erau cunoscuți pentru violența lor brutală. Regii asirieni se lăudau cu puterea lor și porunceau realizarea unor reprezentări vizuale ale cruzimii lor ca formă de propagandă, pentru a le aminti dușmanilor cât de zadarnică era orice încercare de împotrivire.
Ninive era un oraș important în Imperiul Asirian. El a devenit capitala imperiului în jurul anului 700 î.Cr., în timpul domniei lui Sanherib. Iona a prorocit cu mai bine de cincizeci de ani înainte ca Ninive să devină sediul guvernării. Orașul este menționat pentru prima dată în Biblie atunci când a fost întemeiat de un urmaș al lui Ham, fiul lui Noe (Geneza 10:11).
În timpul domniei lui Ieroboam, Israelul a cunoscut o perioadă de prosperitate, însă aceasta a fost de scurtă durată. Această prosperitate s-a datorat în parte tulburărilor interne din Asiria. Totuși, oamenii își aminteau de conflictele din trecut, iar soldații care participaseră la acele războaie ar fi putut fi încă în viață în vremea lui Iona. Orașul natal al lui Iona, Gat-Hefer, se afla în nordul lui Israel (2 Împărați 14:25), iar această regiune a fost probabil direct afectată de conflictele cu asirienii. În cele din urmă, Imperiul Asirian și-a recăpătat puterea și, în anul 722 î.Cr., a atacat împărăția de nord a lui Israel.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Mesajul prorocului (Iona 3:1-5)
- Îndrumare de la Dumnezeu (v. 1-2)
- Propovăduirea lui Iona (v. 3-4)
- Reacția ninivitenilor (v. 5)
- Mânia prorocului (Iona 4:6-11)
- Purtarea de grijă a lui Dumnezeu (v. 6-7)
- Întrebare divină (v. 8-9)
- Îndreptare divină (v. 10-11)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- De ce este potrivit să reacționăm cu tristețe și jale atunci când ni se atrage atenția asupra propriului păcat (vezi Psalmii 51:17; 119:136; 2 Corinteni 7:10; Iacov 4:7-9)?
- Cum să obținem echilibrul între comunicarea dragostei și a îndurării lui Dumnezeu cu dreptatea și sfințenia Sa?
- Este un lucru potrivit să fim supărați pe Dumnezeu? De ce/de ce nu?
- Ce aspecte noi ți-a dezvăluit Dumnezeu în urma recitirii acestor pasaje din Iona?
APLICAȚII PRACTICE:
Relatarea despre Iona descoperă harul fără părtinire și mila nelimitată a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu trece cu vederea răutatea locuitorilor cetății; El este, până la urmă, Judecătorul cel drept. Totuși, atunci când locuitorii Ninivei au primit avertismentul despre distrugerea care urma să vină, ei au răspuns în mod potrivit. În semn de compasiune, Dumnezeu a arătat milă și har, renunțând la pedeapsa pe care o vestise.
Putem fi surprinși de astfel de manifestări ale harului și milei. La fel ca Iona, putem fi tentați să punem la îndoială dorința lui Dumnezeu de a extinde iertarea chiar și față de vrăjmașii noștri, oameni despre care simțim că nu merită mântuirea. Însă Dumnezeu este Judecătorul suprem. Modul în care El a tratat Ninive arată că harul și iertarea Lui sunt disponibile tuturor celor care le primesc. Harul lui Dumnezeu este nemărginit, iar răbdarea Lui dăinuie.
Exemplul lui Iona ne arată cum Dumnezeu Își urmărește poporul și dorește să ne modeleze dorințele potrivit voii Lui. Dumnezeu nu l-a pedepsit imediat pe Iona pentru neascultarea și răzvrătirea lui. În schimb, Dumnezeu a continuat să vorbească cu el și l-a învățat despre amploarea harului divin. Domnul Dumnezeu este „încet la mânie și bogat în bunătate” (Iona 4:2) față de toți cei care răspund harului și milei Sale.
Cum rămâi tu în dialog cu Dumnezeu? Ești atent la întrebările pe care Scriptura și Duhul Sfânt le adresează neîncetat inimii tale? Ești dispus să lași ca perspectiva și înțelegerea ta să se schimbe, să se adâncească și să crească pe măsură ce înaintezi în credință?