SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm fațetele închinării prezentate în aceste pasaje scripturale, să evaluăm prezența lor în viața celui care își dorește să învețe și să ne formulăm un plan prin care să-i încurajăm pe ceilalți frați în credință să-și trăiască viața de credință cu curaj.
TEXTUL LECȚIEI: Matei 28:18-20, Evrei 10:22-25
VERSETUL DE AUR: „Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința.” Evrei 10:23
CONTEXTUL LECȚIEI:
Lecția de astăzi se bazează pe două texte din Noul Testament. Primul este Matei 28, care descrie evenimentele de după învierea Domnului Isus Cristos. Maria descoperă mormântul gol, le duce vestea ucenicilor, iar Domnul Isus Cristos li Se arată (Matei 28:1-10). Conducătorii religioși îi mituiesc pe soldații romani pentru a răspândi o altă poveste (28:11-15). Aceste evenimente au loc în Ierusalim și în împrejurimile lui. Când ajungem însă la textul nostru, ucenicii se află pe un munte din Galileea (28:16). Acolo, Domnul Isus Cristos îi instruiește cu privire la continuarea lucrării (28:18-20).
Al doilea text provine din cartea Evrei. Autorul ei, al cărui nume nu este menționat, se sprijină în mod semnificativ pe Vechiul Testament, pe care îl citează sau la care face referire de aproape treizeci de ori. Folosirea acestor pasaje din Vechiul Testament întărește afirmațiile cărții despre Domnul Isus Cristos și despre noul legământ. În mod special, autorul subliniază superioritatea Domnului Isus Cristos (Evrei 1:5–2:18), slujirea Lui ca Mare Preot (4:14–5:10) și jertfa Lui veșnică (9:1–10:18).
Versetele chiar înaintea textului lecției de astăzi arată că credincioșii au acces la prezența lui Dumnezeu datorită lucrării Domnului Isus Cristos (Evrei 10:19-20). Domnul Isus Cristos este „Marele preot pus peste casa lui Dumnezeu” (10:21). Prin El, credincioșii pot să se apropie de însuși tronul lui Dumnezeu (vezi 4:16).
Cartea Evrei descrie casa lui Dumnezeu în termeni noi, spirituali (3:6). Domnul Isus Cristos nu este preotul unei clădiri materiale, cum ar fi templul din Ierusalim. El este Marele Preot al poporului lui Dumnezeu (Efeseni 2:21-22). Ca membri ai familiei lui Dumnezeu, „pietre vii” care alcătuiesc casa Lui (1 Petru 2:5), noi găzduim Duhul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:16). Dumnezeu îi cheamă pe credincioși să trăiască cu credincioșie în comunitate, să-I răspundă Lui și să se slujească unii pe alții.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Zidirea bisericii (Matei 28:18-20)
- Autoritatea Domnului Isus (v. 18)
- Porunca Domnului Isus (v. 19-20a)
- Prezența Domnului Isus (v. 20b)
- Trăirea ca biserică (Evrei 10:22-25)
- Apropiindu-ne în chip vrednic (v. 22)
- Rămânând statornici în credință (v. 23)
- Încurajându-ne unii pe ceilalți (v. 24)
- Adunându-ne laolaltă (v. 25)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- În ce fel putem dovedi prin alegerile pe care le vom face în săptămâna aceasta faptul că Domnul Isus Cristos este autoritatea supremă?
- Săptămâna aceasta, ce pași putem face pentru a împărtăși Evanghelia cu o persoană de naționalitate diferită de a noastră?
- Cum te ajută rezemarea pe credincioșia lui Dumnezeu să rămâi statornic în credința ta?
- Cum te-a ajutat să crești în credință părtășia cu ceilalți credincioși?
APLICAȚII PRACTICE:
Viața în Împărăția lui Dumnezeu nu este o călătorie solitară, ci un efort de familie. De-a lungul vieții noastre împlinim diferite roluri: învățăcei, propovăduitori, mentori, călăuzitori, încurajatori, închinători și slujitori. Participăm la diverse activități care ne ajută să ne întărim și să ne dezvoltăm credința. Evanghelia după Matei îi îndeamnă pe ucenici să participe la zidirea Împărăției lui Dumnezeu prin vestirea Evangheliei, botezarea noilor ucenici și învățarea lor în calea Regelui Isus. Este o chemare la ascultare continuă față de El, la dedicare unii față de alții și la grijă față de oameni. Aspectele închinării prezentate în Marea Trimitere a Domnului Isus Cristos îi îndreaptă pe credincioși spre predicare și învățătură, spre rânduielile bisericii, spre mărturisirea publică a credinței și spre relații personale cu alți credincioși prin ucenicie și mentorare.
Cartea Evrei oferă îndrumări clare despre felul în care credincioșii trebuie să trăiască în cadrul comunității creștine. Unitatea acestei comunități este ancorată în nădejdea pe care o avem prin credința în Cristos (Evrei 6:19). Elementele de închinare evidențiate în pasajul de astăzi includ apropierea de Dumnezeu cu o credință plină de încredere, amintirea curățirii noastre prin sângele Domnului Isus Cristos, păstrarea nădejdii cu statornicie, încurajarea reciprocă la fapte bune de slujire și adunarea pentru închinare și părtășie.
Deși textele de astăzi nu folosesc în mod direct cuvântul „închinare”, ele conturează o viață întreagă de închinare. Ele ne deschid calea către o viață deplină de ucenic al lui Cristos. Închinarea apare în mod natural atunci când poporul lui Dumnezeu se adună și păzește cu credincioșie poruncile Sale. Împreună ne amintim de jertfa și persoana Domnului Isus Cristos, sărbătorim învierea Lui și ne unim pentru a face noi ucenici. Învățăm cu credincioșie ceea ce a învățat El, ne sprijinim unii pe alții și ne îndemnăm reciproc la o dragoste trăită prin fapte. Poporul lui Dumnezeu are nevoie unii de alții pe măsură ce Îl urmează pe Regele Isus – Cel care într-o zi Se va întoarce ca să judece pe cei vii și pe cei morți (2 Timotei 4:1).
Există vreun aspect al închinării prezentat în aceste texte care lipsește din practica ta personală? Ți-ai asumat un rol activ atât ca ucenic credincios, cât și ca formator de alți ucenici?