SCOPUL LECȚIEI: Să enunțăm definiția credinței, să explicăm semnificația versetului de aur și să numim cel puțin o schimbare pe care vrem să o aducem în gândirea, în comportamentul și în vorbele noastre prin care să ne depărtăm de căile acestei lumi.
TEXTUL LECȚIEI: Evrei 11
VERSETUL DE AUR: „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Atunci când citim un text, este întotdeauna bine să cunoaștem scopul cu care a fost scris. Abordarea naturală ar fi să căutăm o afirmație care să prezinte un scop clar, cum se întâmplă în cazul pasajelor Luca 1:3-4 și Ioan 20:30-31. Cartea Evrei, însă, nu conține o astfel de afirmație. Prin urmare, trebuie să identificăm scopul acesteia din conținutul său. Îndelungatele comparații și deosebiri făcute între Domnul Isus și personaje ale Vechiului Testament, preoția levitică, îngeri, etc., ne arată că scopul cărții este să-i încurajeze pe acei creștini veniți din contextul iudaic, care erau persecutați și care șovăiau, să rămână tari în Cristos și să nu se întoarcă la iudaism. Dincolo de această concluzie relativ certă, nu avem un consens cu privire la autorul, sau la momentul scrierii acestei cărți.
În ce privește data scrierii, avem certitudinea că nu putea fi scrisă după anul 96 d.Cr., de vreme ce Clement din Roma pare să citeze de patru ori din această scriere în epistola sa către biserica din Corint. Cartea Evrei vorbește și despre închinarea din templu, ca și când edificiul acesta ar exista încă, așadar putem vorbi despre o datare înaintea distrugerii templului în anul 70 d.Cr.
Lăsând la o parte orice discuție despre autor, dată și proveniență, ceea ce putem ști cu siguranță din conținutul cărții Evrei este că cei cărora li se adresează epistola se aflau în pericol să-și piardă credința din pricina suferințelor prin care treceau ca urmare a credinței în Cristos (Evrei 10:32-39). Studiul nostru de astăzi începe imediat după discutarea acestui pericol.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Credința explicată (Evrei 11: 1-4a)
- Definiție (v. 1-2)
- Temelii (v. 3-4a)
- Credința trăită (Evrei 11:7a, 8, 17-18, 20-23, 32)
- Noe (v. 7a)
- Avraam (v. 8, 17-18)
- Isaac (v. 20)
- Iacov (v. 21)
- Iosif (v. 22)
- Amram și Iochebed (v. 23)
- Alții (v. 32)
- Promisiuni făcute datorită credinței (Evrei 11:39-40)
- Promisiuni neprimite (v. 39)
- Ceva desăvârșit (v. 40)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum te ajută definiția cuvântului „credință” oferită în Evrei 11:1 să faci față provocărilor vieții zilnice?
- Cum poți gestiona sentimentul de dezamăgire, de suferință sau chiar de mânie care poate apărea atunci când nu reușim să înțelegem voia lui Dumnezeu?
- Gândește-te la câteva exemple de cunoștințe și de resurse pe care le avem și la care marii credincioși din vechime nici n-ar fi visat. Cum crezi că ar vrea Dumnezeu să folosești binecuvântările acestea?
APLICAȚII PRACTICE:
Autorul Epistolei către Evrei a selectat ca exemplu o seamă de oameni deosebit de credincioși – oameni care, însă, aveau și anumite neajunsuri semnificative.
Suntem chemați să umblăm în credință, nu prin vedere (2 Corinteni 5:7), un lucru care ar trebui să ne fie mai ușor nouă decât le-a fost minților luminate ale Vechiului Testament. Ei au trăit doar cu o făgăduință și cu o speranță, în vreme ce noi ne trăim viața în lumina realității crucii și a învierii ca fapte împlinite (1 Petru 1:12). Însă deși avem privilegiul de a vedea împlinită o mai mare parte a planului lui Dumnezeu, rămân o serie de promisiuni care trebuie să se împlinească – un trup duhovnicesc, un cer nou, un Pământ nou, etc. Luăm de multe ori decizii fără a putea ști consecințele. O decizie întemeiată pe credință se bazează pe credința în promisiunile lui Dumnezeu și pe hotărârea de a face ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem, indiferent de cum ne poate părea nouă sau celor din jur. Fie ca Duhul Sfânt să ne întărească pe toți să facem astfel!