SCOPUL LECȚIEI: să numim câteva caracteristici pe care doar Creatorul nostru le are, să explicăm implicațiile acestor caracteristici și să sugerăm idei pentru un serviciu divin care să se concentreze exclusiv asupra lui Dumnezeu în calitate de Creator.
TEXTUL LECȚIEI: Isaia 40:12-13, 25-31
VERSETUL DE AUR: „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.” (Isaia 40:29)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Lecția de astăzi provine din scrierile lui Isaia, prorocul Vechiului Testament. Textul său este primul dintr-un grup de cinci scrieri pe care le numim Profeții Mari; cele cinci scrieri sunt cărțile Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechiel și Daniel.
S-ar putea să ne întrebăm ce valoare mai au cărțile prorocilor din Vechiul Testament în epoca Noului Testament. Căci până la urmă, zilele prorocilor acelora au trecut de multă vreme, iar noi ne aflăm sub un legământ nou, nu sub cel vechi (Coloseni 2:14). Astăzi, valoarea prorocilor este declarată clar prin frecvența cu care sunt citați de Domnul Isus și de autorii cărților Noului Testament. Un mod prin care putem conștientiza valoarea lor în zilele noastre este să vedem de câte ori se pomenesc scrierile lor în Noul Testament. La o primă socotire, lucrurile arată astfel: Isaia (de 67 de ori), Ieremia (de 5 ori), Plângerile (niciodată), Ezechiel (de 2 ori) și Daniel (de 5 ori).
Socoteala de mai sus ar trebui să ne demonstreze cât de relevantă continuă să fie cartea Isaia în zilele noastre. A fost numită „cea de-a cincea Evanghelie” datorită numeroaselor sale profeții care s-au împlinit în perioada mesianică a Noului Testament (exemple: Isaia 6:9-10 în Matei 13:14-15 și Marcu 4:12; Isaia 53:7-8 în Fapte 8:32-33).
Isaia a prorocit în vremuri cât se poate de sumbre pentru poporul lui Dumnezeu. Chemarea sa profetică a venit „în anul morții împăratului Ozia” (Isaia 6:1; compară cu 2 Cronici 26:22); Ozia este cunoscut și sub numele de Azaria în 2 Împărați 15:1-7). Ultimul eveniment istoric la care face referire prorocul este moartea lui Sanherib, care a avut loc în anul 681 î.Cr. (Isaia 37:38). Ce lucrare îndelungată!
Textul pe care îl studiem în lecția de astăzi vine în urma unei profeții care îl avertizează pe regele Ezechia al Iudei că va veni o vreme în care Babilonul va lua și va duce întreaga avere a lui Iuda și pe poporul său în Babilon (Isaia 39:5-7); aveau să mai treacă peste 100 de ani până la împlinirea acestei profeții, însă ea s-a împlinit. A fost o pedeapsă dată de Domnul pentru păcatele oamenilor, urmată de „mângâierea” venită o dată cu declarația că pedeapsa avea să ia sfârșit (40:1-2). Prorociile care urmează imediat în Isaia 40:3-5 își găsesc împlinirea cu peste cinci secole mai târziu și sunt citate în Matei 3:3; Marcu 1:3; Luca 3:4-6 și Ioan 1:23.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Stăpânitorul suprem (Isaia 40:12-13)
- Care stăpânește peste întreaga creație (v. 12)
- Care cunoaște totul (v. 13)
- Stăpânitorul care susține totul (Isaia 40:25-31)
- Privitor la identitatea Sa (v. 25)
- Privitor la abilitățile Sale (v. 26-28)
- Privitor la nevoile noastre (v. 29-31)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum să răspundem atunci când oamenii spun că lui Dumnezeu nu Îi pasă de ei și de problemele lor? Ce versete îți vin în minte privitor la această problemă?
- Cum cauți putere de la Dumnezeu în momentele în care te simți slăbit? A pus Dumnezeu în viața ta un om care să fie pentru tine o sursă de încurajare în zilele care urmează?
- Cum îți poți exersa așteptarea în Domnul în așa fel încât să fii atent la Duhul lui Dumnezeu, care te reînnoiește?
APLICAȚII PRACTICE:
În primăvara anului 2020, atunci când au început să se facă simțite efectele pandemiei de Coronavirus, unul dintre efecte a fost lipsa diferitelor bunuri de consum. Închiderea magazinelor și limitele impuse la nivel logistic însemnau că oamenii nu mai puteau face rost de lucruri cu aceeași ușurință ca până atunci. La magazine pur și simplu nu mai găseai anumite articole, chiar și după impunerea măsurii unui singur articol pentru fiecare persoană. Oamenii trăiau frustrarea de a nu putea cumpăra lucrurile pe care le doreau (sau de care aveau nevoie) la fel de ușor cum fuseseră obișnuiți.
Pasajul pe care îl studiem astăzi ne amintește că Dumnezeul căruia ne închinăm și pe care Îl slujim nu a fost niciodată slab, iar resursele Sale nu s-au împuținat niciodată. Cuvintele prorocului despre puterea nemaivăzută a lui Dumnezeu și despre promisiunea Sa că va da putere celor slabi și obosiți nu are termen limită. Puterea și tăria lui Dumnezeu sunt încă cu noi și astăzi! Trebuie însă să facem o mențiune aici, pe care ne-o oferă și cronicarul: „Domnul este cu voi când sunteți cu El; dacă-L căutați, Îl veți găsi; iar dacă-L părăsiți, și El vă va părăsi” (2 Cronici 15:2). Singurul lucru care ne oprește să accesăm resursele lui Dumnezeu este propriul nostru păcat și îndărătnicia noastră de a ne pune încrederea în El.