SCOPUL LECȚIEI: Să urmărim primele faze ale răspândirii evangheliei în întreaga lume; să studiem la ce s-au referit ucenicii când l-au întrebat pe Domnul Isus despre restaurarea Israelului; și să ne aducem aminte că marea trimitere este o poruncă care se referă la fiecare dintre noi.
TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 1:1-11
VERSETUL DE AUR: Faptele Apostolilor 1:8a
„Ci voi veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi.” – Fapte 1:8a
CONTEXTUL LECȚIEI
S-ar putea să ni se pară surprinzător faptul că un on dintre neamuri, care nu a fost apostol a scris o mai mare parte a Noului Testament decât oricine altcineva. Este vorba despre doctorul Luca (Coloseni 4:14). Scrierile sale în Evanghelia care îi poartă numele și cartea Faptele Apostolilor însumează 37.932 de cuvinte în greacă în 2.158 de versete. Prin comparație, Pavel a scris 32.408 de cuvinte în cele 2.033 de versete ale celor 13 epistole ale sale. Volumul mare al scrierilor lui Luca explică, de asemenea, de ce Evanghelia după Luca și cartea Faptele Apostolilor sunt separate. Scrierile se făceau pe suluri pe vremea lui Luca, iar lungimea maximă practică a unui sul era de aproximativ 10 metri. Evanghelia lui Luca și cartea Faptele Apostolilor au aproximativ două suluri de material, ceea ce face necesară o împărțire fizică. Luca a făcut acest lucru cu grijă împărțind cărțile în relatarea lui despre Isus și relatarea lui despre biserică. Puntea dintre cele două este înălțarea Domnului Isus, din Luca 24:50–53 și repetată în Fapte 1:6–9. Studiul atent al acestor două cărți arată că Luca a menținut standarde înalte pentru acuratețe. Acolo unde putem corobora detaliile sale istorice, el s-a dovedit a fi complet de încredere. De exemplu, Luca se referă la magistrații orașului Tesalonic prin cuvântul grecesc politarchas (Fapte 17:6, 8), un termen care nu se găsește în altă parte în literatura antică. Acest lucru i-a determinat pe cercetătorii anteriori să se întrebe dacă Luca a inventat acest cuvânt. Cu toate acestea, săpăturile arheologice au găsit de atunci inscripții care folosesc acest titlu, confirmând atenția lui Luca pentru detaliile exacte.
STRUCTURA LECȚIEI
- Prima promisiune (Fapte 1:1-5)
- O privire înapoi (v.1-3)
- O privire înainte (v. 4-5)
- A doua promisiune (Fapte 1:6-8)
- Ucenicii au o întrebare (v. 6)
- Un răspuns exasperant (v. 7)
- O lucrare globală (v. 8)
- A treia promisiune (Fapte 1:9-11)
- O plecare dramatică (v. 9)
- Mesajul îngerilor (v. 10-11)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cât de importante sunt dovezile istorice pentru viața noastră creștină? Cum ne ajută pasaje ca Ioan 14:11 și 20:30-31 să înțelegem că dovezile sunt mai importante decât mărturia personală sau experiența personală?
- Cum putem discerne voia lui Dumnezeu, ca să știm când să așteptăm și când să acționăm?
- Cum are loc „transformarea prin înnoirea minții” (Romani 12:2) astfel încât să putem cunoaște și recunoaște voia lui Dumnezeu?
- Cum putem răspunde celor care sunt fascinați de diverse speculații legate de revenirea Domnului Isus? Cum ne ajută textele biblice – Matei 24:27-31; 1 Tesaloniceni 4:13-16 și 2 Petru 3:3-15 – să avem un răspuns adecvat?
- Cum putem să fim pregătiți pentru revenirea Domnului Isus, fără a ignora lucrurile pe care sunteți chemați să le facem (Matei 24:36-51, 1 Tesaloniceni 4:15-5:23)?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Când ne gândim la marea trimitere, ne gândim la pasajul din Matei 28:19-20. Versiunea lui Luca din Fapte 1:8 poate fi rezumată în următoarele cuvinte: „Mergeți până la capătul pământului și fiți martorii Mei.” Nu există un conflict între aceste versiuni. În ambele cazuri, mesajul nu este doar pentru cei care l-au auzit în mod direct, la înălțarea Domnului Isus, ci este pentru toți creștinii.
Ucenicii adevărați ai Domnului Isus sunt implicați în vestirea evangheliei în toată lumea. Pentru unii, această implicare presupune mutarea într-o zonă unde nu există lucrători care să vestească vestea pună. Alții sunt implicați prin susținea financiară a lucrării. Însă, pentru toți creștinii, vestirea evangheliei presupune consecvența dintre vorbele noastre și faptele noastre (Coloseni 4:5, 1 Timotei 3:7, etc).
Învățătura Noului Testament este că toți credincioșii trebuie să fie implicați în facerea de ucenici. Acest efort trebuie să fie motivat de dragostea noastră față de cei care nu Îl cunosc pe Domnul Isus și de dorința de a împlini porunca Domnului nostru (Ioan 14:15).