SCOPUL LECȚIEI: Să ne aducem aminte de circumstanțele legate de descoperirea mormântului gol; să facem o comparație între așteptările pe care le-au avut femeile când au mers la mormânt și realitatea pe care au descoperit-o; și să identificăm anumite așteptările pe care le avem sau le-am avut, care au fost răsturnate de Domnul Isus.
TEXTUL LECȚIEI: LUCA 24:1-12
VERSETUL DE AUR: LUCA 24:5b-6a
„Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat.”– Luca 24:5b-6a
CONTEXTUL LECȚIEI
Lecția de astăzi urmează după narațiunea despre răstignirea și moartea Domnului Isus (Luca 23:26–46). Tortura și execuția prin crucificare a fost o modalitate prin care Imperiul Roman a demonstrat puterea statului asupra supușilor săi. Procesul brutal de răstignire ucidea încet victimele în timp ce acestea sângerau, se deshidratau, și mureau prin asfixiere. Faptul că Domnul Isus a murit după doar câteva ore pe cruce a fost neașteptat (vezi Marcu 15:44). Trupurile celor răstigniți rămâneau frecvent pe cruci timp de câteva zile după moarte ca o amenințare pasivă pentru toți cei care s-ar împotrivi puterilor conducătoare. Cu toate acestea, o astfel de manifestare nu a avut loc pentru trupul Domnului Isus. Iosif, un bărbat din orașul Arimateea și membru al consiliului Sinedriului, a primit permisiunea lui Pilat de a lua trupul lui (Matei 27:57–58; Marcu 15:43–45; Luca 23:50–52; Ioan. 19:38). Iosif era destul de bogat, fapt care i-a permis să dețină un mormânt săpat în stâncă (Matei 27:60). Faptul că trupul Domnului Isus a fost îngropat în mormântul acestui om arăta că Iosif îl iubea; străinii nu erau îngropați în general în mormântul unei alte familii. Trupul Domnului Isus a fost învelit în haine de înmormântare și apoi a fost înmormântat (Matei 27:59; Luca 23:53; comparați cu Ioan 11:44). Mormântul lui Iosif era ca multe altele care au fost cioplite în piatră. Nișele dăltuite permiteau ca mai multe cadavre să fie îngropate într-un singur mormânt. O piatră mare și plată sigila intrarea mormântului și împiedica hoții să fure lucruri valoroase sau chiar cadavre. Mormintele rămâneau sigilate până când tot ceea ce rămânea dintr-un corp erau oasele. Familia intra apoi în mormânt și punea oasele într-o cutie numită osuar.
Mulți evrei din secolul I credeau în învierea fizică a morților. Această doctrină poate fi urmărită în textele Vechiului Testament (Iov 19:25–27; Isaia 26:19; Daniel 12:1–2, 13). Alte texte iudaice descriu o înviere fizică a morților drepți (vezi 2 Baruc 50–51; 2 Macabei 7:9, 14, 23). În secolului I, doctrina învierii morților drepți fusese acceptată de mai multe partide ale iudaismului (vezi Fapte 23:6–8; contrast cu Fapte 4:1–2; 23:8). În timpul slujirii sale pământești, Domnul Isus a profețit cu privire la moartea, înmormântarea și învierea Sa (Matei 17:22–23; Marcu 8:31; 9:30–31; Luca 9:22, 44; 18:31–33; Ioan 2; :19). Cu toate acestea, conceptul unui Mântuitor suferind și înviat era de neînțeles pentru mulți oameni, chiar și pentru ucenicii lui Isus (Luca 9:45; 18:34). Matei 28:1–20, Marcu 16:1–8 și Ioan 20:1–29 sunt texte paralele cu Scriptura de astăzi. Fiecare evanghelist a inclus anumite detalii găsite doar în narațiunea sa specifică. Exemplele includ un „cutremur violent” (Matei 28:2), un „tânăr îmbrăcat într-o haină albă” (Marcu 16:5), tăcerea femeilor (16:8), interacțiunea femeilor cu Isus (Matei 28:9). –10), și experiența Mariei Magdalena (Ioan 20:1–2). Aceste diferențe evidențiază diferitele lucruri pe care fiecare evanghelist a vrut să le sublinieze.
STRUCTURA LECȚIEI
- Descoperirea dis-de-dimineață (Luca 24:1-7)
- Mormântul gol (v. 1-3)
- Doi străini (v. 4-7)
- Împărtășirea mesajului (Luca 24:8-12)
- Mesajul este proclamat (v. 8-10)
- Mesajul este confirmat (v. 11-12)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- În viața de credință, cum se fac credincioșii vinovați de uitarea în privința lucrurilor care au fost deja învățate și ar trebui să fie deja știute? Cum putem să ne păzim împotriva acestei tendințe?
- Care este semnificația faptului că Domnul Isus a înviat în trup? (Luca 20:34-38; Ioan 5:25; Romani 8:22-25; 1 Corinteni 6:14, 15:20-28, 35-58; 2 Corinteni 4:13-14)
- Ce trebuie să facem pentru a ne asigura că ne aducem aminte în mod constant de cuvintele Scripturii?
- Ce putem răspunde celor care spun că mărturiile despre învierea Domnului Isus sunt „aiureli” (Luca 24:11)?
- Care este cea mai eficientă modalitate de a încuraja necredincioșii să investigheze relatările din evanghelii legate de înviere?
- Ce putem face în pregătire pentru Paști pentru a proclama vestea bună că Domnul Isus este viu?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Cu toții avem situații în care așteptările noastre sunt diferite de realitatea existentă. De obicei, când ne confruntăm cu astfel de circumstanțe, reacția noastră emoțională este una de surpriză. Alteori, reacționăm cu dezamăgire sau chiar mânie. Dumnezeu folosește astfel de situații pentru a ne învăța anumite lecții spirituale. Identificați o astfel de situație în care există o discrepanță între așteptare și realitate și identificați oportunitatea de a învăța o lecție de viață.
Vestea bună pe care au primit-o femeile la mormânt este că Domnul Isus a învins moartea prin învierea din morți. Vestirea veștii bune a început cu femeile și cu ucenicii și continuă cu noi în ziua de azi, până la revenirea în glorie a Domnului Isus.
Traducerea și adaptarea: Chris Hoble