SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem semnificația conversației Domnului Isus cu acea femeie de la fântână și să identificăm elementele abordării Domnului Isus față de evanghelizarea personală.
TEXTUL LECȚIEI: Ioan 4:7-15, 28-30, 39-41 VERSETUL DE AUR: Ioan 4:39
Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” — Ioan 4:39
CONTEXTUL LECȚIEI
Evanghelia după Ioan a fost scrisă mai târziu decât cele ale lui Matei, Marcu și Luca, probabil în anii 80 sau 90 d.Hr. Probabil că apostolul Ioan și-a scris Evanghelia din Efes. Faptul că Ioan este autorul s-a stabilit în primul rând prin identificarea lui ca ucenicul iubit (Ioan 13:23; 19:26; 20:2; 21:7, 20, 24). După cum începe textul nostru din Ioan 4, Isus și ucenicii săi părăsiseră Iudeea și se îndreptau spre Galileea (Ioan 4:3), unde s-au așezat (Matei 4:13–16). Pentru această călătorie, Isus a ales să nu urmeze una dintre cele două rute mai lungi care i-ar permite să evite Samaria (Ioan 4:4), așa cum ar fi făcut alți evrei (vezi Luca 9:51–53; 17:11). Samaria era regiunea centrală a ceea ce fusese împărăția lui Israel, cu Iudeea la sud și Galileea la nord. Călătoria între Ierusalim și regiunea Galileii dura aproximativ trei zile pe drumurile romane sigure care treceau prin Samaria.
STRUCTURA LECȚIEI
- Străinul (Ioan 4:7-15)
- Nevoia fizică (v. 7-9)
- Abundența spirituală (v. 10-15)
- Cel Promis (Ioan 4:28-30, 39-41)
- Problema de identitate (v. 28-30)
- Revelația identității (v. 39-41)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Uneori oamenii cu care dorim să vorbim despre Domnul Isus cred că avem alte motive decât cele de a-i evangheliza. Cum putem să-i abordăm pe acești oameni, ajutându-i să treacă peste obstacolele îndoielii?
- Femeia de la fântână nu știa că vorbește cu Dumnezeu și nu știa că poate să-i ceară lucruri mult mai importante. Oare rugăciunile noastre reflectă credința noastră în Dumnezeu? Cum putem să găsim echilibrul între rugăciunile pentru lucruri mai puțin importante și cele pentru lucruri mari? (vezi Matei 6:10-11)
- Cât de dispus ești să fii întrerupt de o oportunitate de a vorbi despre Domnul Isus?
APLICAȚII PRACTICE
Slujirea pământească a Domnului Isus nu a inclus limite bazate pe bariere omenești tipice. Întâlnirea lui cu femeia samariteancă este un prim exemplu. În prezența lui Isus, multe dintre granițele pe care le-am ridicat noi sau pe care le-au pus alții în jurul nostru dispar (Romani 3:22; 10:12; Galateni 3:28–29; Efeseni 2:11–22; 1 Timotei 4:7; 2 Timotei 3:1–5; Tit 3:10). Pe măsură ce ne găsim identitatea în Isus, putem deveni canalul milei și harului pentru cei pe care îi întâlnim. Apa vie pe care ne-o dă Isus este disponibilă acum și va continua să curgă în noi până când vom ajunge la vârsta viitoare. Darul pe care îl găsim în Isus nu este un lucru care stagnează; ne mută de la vechi la nou, de la moarte la viață, suntem mântuiți!