SCOPUL LECȚIEI: să descriem starea generală a locuitorilor lui Iuda în general și pe cel al lui Ezechiel în particular, să explicăm rolul unui proroc ca „ilustrație vie” pe care Dumnezeu o folosește pentru a transmite adevăruri dificile și să sugerăm modalități prin care creștinii pot deveni o „ilustrație vie” pentru a vesti Evanghelia lui Isus
TEXTUL LECȚIEI: Ezechiel 3:10-11; 24:15-27
VERSETUL DE AUR: „El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun!” (Ezechiel 3:10)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Ezechiel, omul
Prorocul Ezechiel a fost contemporan cu prorocul Ieremia. Amândoi au trăit în vremea robiei babiloniene, în secolul al VI-lea î.Cr. Ezechiel avea treizeci de ani „în al cincilea an al robiei împăratului Ioiachin,” adică în anul 592 î.Cr. (Ezechiel 1:1–2; compară cu 2 Împărați 24:8–15).
Robia babiloniană s-a desfășurat în trei etape: deportările din anii 605, 597 și 586 î.Cr. (2 Împărați 24–25; 2 Cronici 36). Strămutarea forțată a lui Ezechiel la Babilon a făcut parte din a doua etapă, cea din anul 597 î.Cr. El s-a numărat printre cei zece mii de cetățeni de elită care au fost duși atunci în robie (2 Împărați 24:12–14). Daniel și alți iudei deportați în prima etapă au ajuns să slujească „în palatul împăratului” (Daniel 1:4). În schimb, Ezechiel, deportat în a doua etapă, s-a trezit într-un cu totul alt context. El se afla „printre prinșii de război de la râul Chebar,” în Babilon (Ezechiel 1:1).
Ezechiel este prezentat drept „preotul” (Ezechiel 1:3). Și asta ar fi rămas, dacă nu ar fi fost mânia divină care urma să se abată asupra împărăției de sud, Iuda, în acea vreme. Chemarea lui de a fi proroc este descrisă în capitolul 2 din cartea lui Ezechiel, care nu face parte din studiul de astăzi.
Ezechiel, cartea
În general, cartea prorocului Ezechiel este împărțită în trei secțiuni:
I. Judecata asupra poporului legământului (capitolele 1–24)
II. Judecata asupra neamurilor străine (capitolele 25–32)
III. O nouă nădejde pentru poporul lui Dumnezeu (capitolele 33–48)
Studiul de astăzi se află în prima dintre aceste trei secțiuni.
Un aspect important al acestei cărți este numărul mare de referințe la date exacte. Le întâlnim în Ezechiel 1:1–3; 8:1; 20:1; 24:1; 26:1; 29:1, 17; 30:20; 31:1; 32:1, 17; 33:21; 40:1. Cele mai multe dintre aceste formule de datare introduc un mesaj din partea lui Dumnezeu către proroc. Un exemplu se referă la vestea căderii Ierusalimului, adusă de un om care scăpase din acea nenorocire (Ezechiel 33:21; compară cu 4:16–17; 5:10–12). Studiul de astăzi privește însă o comunicare din partea lui Dumnezeu înainte ca acest eveniment să aibă loc.
STRUCTURA LECȚIEI:
1. Două imperative (Ezechiel 3:10-11)
- Ascultă cu atenție (v. 10)
- Vorbește cu grijă (v. 11)
- O reacție neobișnuită (Ezechiel 24:15-18)
- Porunca lui Dumnezeu (v. 15-17)
- Supunerea lui Ezechiel (v. 18)
- O profeție tulburătoare (Ezechiel 24:19-24, 27)
- Întrebarea poporului (v. 19)
- Soarta Ierusalimului (v. 20-23)
- Rolul lui Ezechiel (v. 24, 27)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- De ce crezi că Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel să rostească Cuvântul Său, fie că poporul asculta, fie că nu? Când crezi că te-ar putea chema Dumnezeu să vorbești, chiar dacă nu pare probabil ca oamenii să primească mesajul?
- A folosit Dumnezeu vreodată evenimente grele din viața ta pentru a vorbi altcuiva?
- În ce feluri îți este greu să recunoști că Dumnezeu este Cel care deține controlul și singurul la care ar trebui să alergăm după ajutor?
- Cum crezi că s-au simțit oamenii atunci când evenimentele s-au petrecut întocmai cum prorociseră Ezechiel și ceilalți proroci?
APLICAȚII PRACTICE:
Profeții aduceau adesea avertizări sau vești despre nimicirea iminentă și durerea ce urma să vină din pricina necredincioșiei poporului față de Dumnezeu. Vedem acest lucru iar și iar în Scriptură. Ei aveau și responsabilitatea de a aduce cuvântul lui Dumnezeu oamenilor, fie că aceștia ascultau, fie că nu. Atât mesajele, cât și mesagerii erau adesea respinși (Luca 11:47–51). Dumnezeu însuși a prezis că așa va fi (Ieremia 7:27; Ezechiel 3:7).
Probabil că putem afirma fără teamă de greșeală că puțini, dacă nu chiar niciunul dintre noi, nu vom fi chemați să facem ceva la fel de dificil precum ceea ce i s-a cerut lui Ezechiel. Și totuși, toți ne confruntăm cu momente în care a spune adevăruri incomode devine stânjenitor. Deși Evanghelia este o veste bună, ea este și o piatră de poticnire. În timp ce ne vestește că putem avea iertare în Cristos, ne spune totodată că suntem păcătoși care avem nevoie de un Mântuitor. Să rostim acest adevăr este însă chemarea noastră.