SCOPUL LECȚIEI: Să expunem pe scurt istoria exilului iudeilor în Babilon și reîntoarcerea lor la Ierusalim, să facem un rezumat al comportamentului celor care s-au întors din robie – în lumina temerilor, bucuriilor și suferințelor lor – și să scriem o rugăciune care să identifice un aspect în care trebuie să depășim teama, astfel încât să nu dăunăm unei slujiri evlavioase.
TEXTUL LECȚIEI: Ezra 3:1-6, 10-13
VERSETUL DE AUR: „Și tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului..” Ezra 3:11b
CONTEXTUL LECȚIEI:
Triburile lui Iuda și Beniamin s-au întors în patria lor după exilul în Babilon. Aceasta s-a întâmplat la scurt timp după căderea Imperiului Babilonian în mâinile perșilor, în anul 538 î.Hr. (Ezra 1:1–2:1), când regele persan Cirus a emis un decret care permitea întoarcerea (Ezra 1:1-4; compară cu 2 Cronici 36:22-23; Isaia 44:28; 45:1, 13).
Cărțile Ezra și Neemia relatează această revenire în trei etape distincte. Ezra 2:64-65 menționează aproximativ 50.000 de oameni care au făcut în primul val călătoria anevoioasă de peste 1.200 km. Un alt val de repatriați, sub conducerea lui Ezra, a avut nevoie de exact patru luni pentru a ajunge în Iudeea (Ezra 7:8-9).
Scopul principal al acestei călătorii a fost „[re]zidirea casei Domnului” în Ierusalim (Ezra 1:5). După distrugerea cetății în 586 î.Hr., Iuda nu mai era o națiune, Ierusalimul nu mai avea nici capitală, nici templu, nici palat regal și nici ziduri (2 Împărați 25:8-17; compară cu 2 Cronici 36:15-21). În mod normal, ar fi fost imposibil ca un popor să fie restaurat după mai bine de o jumătate de secol de absență. Însă Dumnezeu era la lucru în această situație, iar imposibilul nu doar că a devenit posibil, ci a devenit realitate. Așa cum declară Ieremia, nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu (Ieremia 32:17).
Reconstruirea templului avea să necesite mult efort, resurse financiare, timp, muncă și o conducere înțeleaptă. O sarcină mai rapidă și mai ușoară, însă, era refacerea altarului pentru arderile de tot (vezi descrierea din Exod 38:1-7 și utilizarea sa în Leviticul 1:1-17; 6:8-13; vezi și lecția 4). Și de aici începe lecția noastră.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Refacerea altarului (Ezra 3.1-6)
- Strângerea poporului (v. 1)
- Se ridică lideri (v. 2)
- Se aduc arderile-de-tot (v. 3-5)
- Analiza situației (v. 6)
- Punerea temeliei (Ezra 3:10-13)
- Laudă prin cântări (v. 10-11)
- Reacții diferite (v. 12-13)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Care crezi că este valoarea participării unui număr mare de creștini dintr-o regiune mai vastă la un eveniment de închinare? Cum putem păstra unitatea în rândul credincioșilor răspândiți în lume, atunci când nu este posibil să fim fizic unii alături de ceilalți?
- Ce efect au asupra credinței tale sărbători precum Crăciunul și Paștele? Cum ai folosit aceste momente pentru a împărtăși Evanghelia cu prieteni sau membri ai familiei tale care încă nu cred?
- Câtă pregătire este necesară pentru a face lucruri pentru Dumnezeu? În ce situații ar fi preferabil să începi acele lucruri, chiar dacă te simți nepregătit?
- În ce ocazie din viața ta ai simțit asemenea emoții încât ai plâns lacrimi de bucurie? Ai trecut printr-o situație în care ai fost trist sau ai jelit o pierdere, însă ai simțit în același timp speranță datorită încrederii tale în Dumnezeu?
APLICAȚII PRACTICE:
Textul biblic de astăzi nu evidențiază doar eforturile omenești, ci mai ales îndurarea lui Dumnezeu. Îndurarea Sa face posibile toate strădaniile noastre și dă roade lucrării noastre. Această istorie subliniază, de asemenea, inițiativa divină, la care oamenii sunt chemați să răspundă. Dumnezeu i-a adus pe iudei înapoi acasă într-un fel de „al doilea exod”, oferindu-le ocazia să-și reconstruiască lumea.
Însă întrebarea esențială în acel moment era: Va fi lumea lor și lumea Lui?
Această întrebare răsună peste veacuri și ne provoacă și pe noi astăzi: Lumea ta este lumea Lui?