SCOPUL LECȚIEI: Să facem deosebirea între jertfele aduse de Cain și de Abel, să definim ce a însemnat pentru Cain și pentru Abel să „facă bine” și să ne formăm obiceiul de a „face bine” prin dărnicia noastră.
TEXTUL LECȚIEI: Geneza 4:1-16
VERSETUL DE AUR: „Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit.” Geneza 4:6-7a
CONTEXTUL LECȚIEI:
Cartea Geneza nu menționează în mod explicit un autor. Totuși, pasaje precum Exodul 17:14; 24:4; 34:27; Numeri 33:2; Deuteronomul 31:9; Matei 19:8; Marcu 10:5; Ioan 5:45-47 etc. sugerează că Moise a scris primele cinci cărți ale Bibliei, secțiune cunoscută sub numele de Pentateuh. Cu toate acestea, mulți cercetători moderni susțin că textul pe care îl avem astăzi ar fi o lucrare compozită, alcătuită din mai multe surse redactate la sute de ani după Moise. Totuși, având în vedere că Geneza face parte din Legea lui Moise și că Moise avea cu siguranță capacitatea de a scrie, cea mai potrivită concluzie este că el a fost autorul acestei cărți.
Relatarea despre jertfele aduse de Cain și Abel urmează după izgonirea lui Adam și Eva din grădina Edenului—o consecință a păcatului lor împotriva lui Dumnezeu. Adam a trăit 930 de ani (Geneza 5:5), dar este imposibil de determinat cât timp au locuit el și Eva în grădină. De asemenea, nici evenimentele din lecția de astăzi nu pot fi datate cu precizie.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Două nașteri (Geneza 4:1-2a)
- Cain (v. 1)
- Abel (v. 2a)
- Două jertfe (Geneza 4:2b-7)
- Meserii diferite (v. 2b-4a)
- Reacții diferite (v. 4b-5a)
- Mânia lui Cain (v. 5b)
- Avertismentul Domnului (v. 6-7)
- Două consecințe (Geneza 4:8-12)
- Cain îl ucide pe Abel (v. 8)
- Dumnezeu îl confruntă pe Cain (v. 9-10)
- Dumnezeu îl pedepsește pe Cain (v. 11-12)
- Două epiloguri (Geneza 4:13-16)
- Suferința lui Cain (v. 13-14)
- Ocrotirea lui Dumnezeu (v. 15)
- Plecarea lui Cain (v. 16)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- În fel ești întărit ca părinte atunci când te închini Domnului?
- Ce metode folosești pentru a-ți controla mânia?
- În ce sens ar trebui să fim „păzitorii fraților noștri”?
- Ce căi ai sugera cuiva pentru a recunoaște prezența lui Dumnezeu?
APLICAȚII PRACTICE:
De-a lungul vremii, bisericile s-au confruntat cu ceea ce numim „războaie ale închinării.” De obicei, aceste conflicte apar din cauza stilului muzical folosit în timpul slujbelor. Însă Cain s-a angajat într-un alt fel de „război al închinării,” unul care nu avea nimic de-a face cu muzica. Conflictul său era mult mai profund.
Dumnezeu a cerut întotdeauna credință din partea celor care doresc să-I fie plăcuți (Geneza 15:6; Evrei 11:6), dar aceasta a lipsit din jertfa lui Cain. În loc să vadă actul de neprihănire al lui Abel ca pe un exemplu de urmat, Cain a răspuns cu mânie. Apostolul Ioan afirmă că faptele lui Cain erau rele (1 Ioan 3:12), iar răul va încerca întotdeauna să persecute și să reducă la tăcere neprihănirea.
Profeți precum Isaia i-au mustrat pe israeliți pentru închinarea lor superficială. Deși poporul aducea tămâie, ținea Sabatul și sărbătorile și înălța rugăciuni, toate acestea erau zadarnice. De ce? „Poporul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Isaia 29:13). Isus a citat aceste cuvinte când i-a confruntat pe liderii religioși din vremea Sa, a căror închinare era la fel de lipsită de sinceritate ca cea din zilele lui Isaia: „Inima lor este departe de Mine” (Matei 15:7-8).
În multe biserici de astăzi, tehnologia modernă pune la dispoziție resurse abundente pentru a facilita închinarea. Însă este cutremurător să ne gândim că, dacă inima noastră nu este în starea potrivită, închinarea noastră poate fi la fel de inacceptabilă înaintea lui Dumnezeu ca aceea a lui Cain.