SCOPUL LECȚIEI: să aflăm cum poate intra un om în Sfânta Sfintelor, să explicăm de ce a fost nevoie ca Domnul nostru Isus Cristos să moară o singură dată și să ne găsim un partener pentru darea de socoteală și pentru încurajare reciprocă în dragoste și în lucrări bune.
TEXTUL LECȚIEI: Evrei 9:23-28; Evrei 10:1-4, 11-14, 19-25
VERSETUL DE AUR: „Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” Evrei 9:24
CONTEXTUL LECȚIEI:
Cartea Evrei clarifică relația dintre Vechiul și Noul Legământ. Publicul căruia i-a fost inițial adresată pare să fi fost format din creștini de origine iudaică, care erau în pericolul de a se întoarce la iudaism. Pentru a aborda această problemă, autorul anonim demonstrează cum rânduielile Legii lui Moise au prevestit venirea lui Cristos și lucrarea Sa.
După ce Îl identifică pe Cristos ca marele preot al noului legământ (Evrei 4:14–5:10; 8:1-13), autorul rezumă rânduielile închinării din vechiul legământ (9:1-7) și explică faptul că aceste practici nu erau permanente (9:8-10). Ele au fost înlocuite prin jertfa unică a lui Cristos, marele preot suprem (9:11-22). Aceste detalii pregătesc terenul pentru rezumatul remarcabil prezentat în capitolele 9 și 10, care constituie textul de bază al lecției de astăzi.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Necesitate absolută (Evrei 9:23-28)
- O jertfă mai bună (v. 23)
- Un cort mai bun (v. 24)
- Un Preot mai bun (v. 25-28)
- Jertfe slabe (Evrei 10:1-4)
- Repetarea jertfelor (v. 1-2)
- Aducerea aminte (v. 3-4)
- Jertfa desăvârșită (Evrei 10:11-14)
- Slujirea lui Cristos (v. 11-12)
- Odihna lui Cristos (v. 13-14)
- Înrâuriri (Evrei 10:19-25)
- Motivație (v. 19-21)
- Îndemn (v. 22-25)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Acum că Domnul nostru Isus Cristos și-a desăvârșit toată lucrarea „necesară”, ce acțiuni „necesare” ar trebui să înfăptuim noi?
- Ce ai face dacă ai ști că astăzi este ultima zi pe care o vei petrece pe Pământ? În ce fel s-ar deosebi faptele tale de o zi obișnuită?
- În ce fel ne putem reaminti constant de realitatea propriilor noastre păcate? Ce pași putem face pentru a nu pierde din vedere atât păcatele noastre personale, cât și păcatele noastre colective?
APLICAȚII PRACTICE:
Cei mai mulți oameni din lumea greco-romană antică credeau că zeii lor erau îndepărtați și nu le purtau de grijă. Unii evrei din perioada dintre cele două Testamente au avut și ei o viziune asemănătoare despre Dumnezeu, așa că au conceput sisteme elaborate cu îngeri care să mijlocească între Dumnezeu și omenire. Este ușor și pentru noi să credem că Dumnezeu este departe. Tăcerea Lui ne poate face să gândim că nu Îi pasă de noi.
Dar o astfel de convingere este spulberată atunci când luăm în considerare faptele Domnului Isus, marele nostru preot. El a luat trup omenesc și a venit pe pământ pentru a Se aduce pe Sine ca jertfă pentru păcatele noastre—acestea nu sunt faptele unui Dumnezeu „îndepărtat”!
Data viitoare când te simți departe de Dumnezeu, poate cea mai bună întrebare pe care să ți-o pui este: Care dintre noi s-a îndepărtat?